Menage a trois: suntem altfel sau doar mai îndrăzneţi?

Un cuplu neconvenţional, poate chiar o familie neconvenţională! Niciodată nu am privit sexul în 3 ca pe o simplă aventură sau un moft. Şi nicidecum nu am crezut că mă privez cumva, că aş împărţi ce e al meu cu alta. Din contră: am înţeles că-i maximum din ce-aş putea obţine din plăcere: concomitent să am şi un bărbat şi o femeie – atingerea seducătoare a femeii şi fermitatea sexuală a masculului.

E tot ce-şi poate oferi cineva căruia-i pasă cu adevărat de ce-şi doreşte, mai mult decât de ce ar zice lumea. Toţi trei protagoniştii se pot numi câştigători: femeile ating seducţia, bărbatul îşi trăieşte fantezia. Ca experienţă singulară a fost de departe cea mai condimentată şi rafinată încercare. Incitant şi satisfăcător!

Dublă lovitură, triplată

„Am încercat o oficializare a acestei stări! Iubitul meu mi-a înţeles dorinţa, s-a bucurat şi a experimentat cu mine întreaga paletă de senzaţii şi plăceri, mereu mai dornic şi mai curios. Iar eu am înţeles mai bine că aceasta este viaţa pe care mi-o doresc! Iar când a apărut prima femeie, de care m-am îndrăgostit cu adevărat, nu mi-am dorit decât ca şi iubitul meu să o îndrăgească!

Recomandări

Dorinta pe cale de disparitie

Şi mi-am trăit povestea până într-o zi când m-am trezit în plus în propria mea viaţă. Când oamenii pe care-i veneram au dezvoltat o legătură paralelă, din care eu eram exclusă şi despre care nici nu s-au obosit să mă anunţe. O dublă lovitură, triplată de stigmatizarea evidentă a apropiaţilor, dar mai ales de judecata aspră a familiei, care doar începuse a digera vestea întemeierii familiei nonconvenţionale pe care o anunţasem cu mândrie.

Sunt tristă, nu mai cred în oameni, nu vreau să fiu privită strâmb, iar dacă am greşit, aş vrea să înţeleg unde şi cum să fac să pot fie eu din nou! Nu am minţit, nu am înşelat, am fost dispusă să mă lupt pentru ceea ce simt, să împart ce e al meu, să cred şi să iubesc în mod egal. Dar unde am greşit?”

Un cuplu in trei = un risc asumat

Cuplul tripartit poate naşte aparent un sentiment de “sofisticat” şi “preţios”, dar nu asigură o finalitate profund spirituală, pierzându-se de cele mai multe ori în superficialitate şi în lipsa unui scop şi a unui final precis determinat. Societatea funcţionează într-un fel clasic, iar noi, ancestral, suntem croiţi să funcţionăm în cuplu convenţional.

Tot atât de adevărat este şi faptul că “neconvenţionalul” şi “convenţionalul” aproape că şi-au pierdut înţelesul în sec. XXI, graniţa dintre ele fiind confundată mai degrabă de atitudine decât de o credinţă sau de o convingere.

Totuşi, dorinţele noastre, ce contravin firescului acceptat, percep un preţ mare şi presupun asumarea unei sumedenii de compromisuri şi riscuri previzibile, de care trebuie să fim conştienţi. Odată oprobiul public dobândit, apar riscul nefuncţionării relaţiei tripartite şi iminenţa formării unui cuplu convenţional din doi membri, unul rămânând pe dinafară.

Dansând în 3

Pentru a diminua riscul de a se transforma într-o experienţă traumatizantă, membrii cuplului nonconvenţional trebuie să anticipeze aspectele şi consecinţele ce se nasc firesc şi să stabilească nişte reguli clare. A introduce o a treia persoană în viaţa intimă presupune încredere oarbă între parteneri, o relaţie eficientă, bazată pe comunicare, acceptarea insuficienţei celuilalt, precum şi un grad foarte scăzut de gelozie şi posesivitate.

Deşi pare ceva superficial şi lipsit de substanţă, tocmai curajul de a încerca subliniază, aparent, o legătură dincolo de fizic şi o comunicare perfectă în cuplu.

Monogamie vs. poligamie