Monogamia, poveste de adormit adultii?

Se zice ca nu o avem in gene. Nu in acelea pe care le fluturam ca sa cucerim, ci in ADN-ul proiectat astfel incat sa ne fuga ochii si dupa ala, si dupa aia, si sa sfarsim prin a transforma dorinta in aventura. Se mai spune ca e o raritate si printre speciile de pasari si animale. Oare de ce tot insista oamenii asupra ei?

Convietuirea cu un singur partener. Daca se cheama si casatorie, exista legi care prevad monogamia. Exista si un cuvant inventat pentru contravenienti: adulter, pedepsit cu inchisoarea pana nu demult. Daca nu se cheama casatorie, nu exista legi, dar exista cuvinte inventate pentru incalcarea exclusivitatii, cuvinte jignitoare pe care nu le pot reproduce in text din motive lesne de priceput (porcule, cum ai putut?! este cel mai inocent exemplu).

In acest ultim caz, in care un cetatean si o cetateana nu au semnat un act prin care se angajeaza sa se trezeasca dimineata de dimineata numai langa co-semnatar, atunci este doar dorinta noastra, sentimentul nostru ca asa (ne) e bine, ca asa trebuie sa fie, ca asa si numai asa concepem lucrurile. Nu ar trebui sa ne-o ceara nimeni, ar trebui sa o simtim. Si cand nu o mai simtim, s-o vorbim. Dar dincolo de aceste linii mari, stau ascunse framantarile noastre cele de toate zilele petrecute intr-o relatie.

Recomandări

Ne combinam in seara asta?

Cum iti ajuti iubita sa depaseasca momentul avortului?

Daca intr-adevar n-am fost claditi sa fim credinciosi partenerului decat pe bucati? Daca dragostea dureaza trei ani, vorba cartii si studiilor, fidelitatea cat dureaza? Cat e vina noastra si cat programare genetica din ajunsul sa simtim ca vrem altc(in)eva? Batraneii aceia pe care ii vedem la buletinele de stiri, premiati de primari pentru 50 de ani de casnicie, se pot oare privi in ochi, prin ochelarii grosi, ca sa-si spuna „ti-am fost fidel absolut toata viata mea”?

Monogamia episodica, fericirea barbatilor

O cercetare semnata de prietenii nostri, cercetatorii britanici, spune ca femeile isi traiesc fericirea fericirilor atunci cand se marita cu prima lor mare dragoste. Iar echivalentul masculin la aceasta stare nemaipomenita este „monogamia in episoade” – succesiunea unor relatii in care sunt fideli, dar pe care nu le incheie niciodata printr-un mariaj.

Termenul de monogamie-serial a facut cariera dupa filmul „Patru nunti si o inmormantare”, cand Hugh Grant il ilustra perfect. Concluzia mi se pare insa destul de discutabila. Trecem la adolescenti, care aud mereu placa „monogamia este un mod sigur de a va proteja de bolile cu transmitere sexuala„, dar iata ca, atunci cand discuta subiectul cu partenerii, nu prea cad la pace.