Adolescenții idealizează relațiile, iubirea în general. Sar etape. Se îndrăgostesc până peste cap. Suferă. Sunt etape firești despre care vom vorbi în rândurile de mai jos.
Pe scurt: aceștia au nevoie de experiențe în care să observe ce simt, ce gândesc, ce fac și care sunt persoanele de care se simt atrași.
Doar prin aceste experiențe, adolescenții pot înțelege ce înseamnă un partener potrivit, o relație sănătoasă. Permiteți-le, așadar, copiilor voștri să greșească și să experimenteze.
În primul rând, prin exemplul personal. Dacă tu stai într-o relație abuzivă sau toxică sub o formă sau alta, copilul va fi tentat la maturitate să aleagă una întocmai.
Mai apoi, prin a nu-i judeca alegerile astfel încât să aibă încredere să împărtășească lucruri cu tine. Ei au nevoie să fie acceptați și înțeleși. Ca adolescentul să simtă susținere înseamnă aă tu, ca părinte, să îi oferi libertatea, dar și încrederea absolută că alegerile lui sunt potrivite. Potrivite vârstei, desigur!
De cele mai multe ori adolescenții se identifica cu partenerii lor. Cu atât mai mult atunci când există reciprocitate. Atunci când se simt aleși, când se simt iubiți, se simt valoroși, doriți, ÎNDEAJUNS.
În alte cazuri, simt DEZAMĂGIRE dacă așteptările nu le sunt confirmate. Iar partenerul poate nu le împărtășește sentimentele.
Deși în adolescență relațiile nu durează mult, sunt și cazuri în care cei doi parteneri pot rămâne împreună, se pot susține reciproc, se pot dezvoltă, CU SAU FĂRĂ ACORDUL părinților.
Citește și: Sfatul psihologului: 6 semne ale adolescentului îndrăgostit