Teama de relaţii serioase – influenţată de părinţi şi bunici (II)

Deşi vă potriviţi din multe puncte de vedere – atracţie fizică, atracţie intelectuală, hobby-uri, vârstă, interese, aveţi sentimente, etc., atunci când vine vorba despre implicare într-o relaţie serioasă el sau ea pune barieră. Îi este teamă să se implice mai mult. Despre motivele ce pot sta în spatele fricii de relaţii serioase, vorbeşte Valeria Vîrlan, psihoterapeut integrativ.

Modelele de comportament în cuplu pe care le vedem la persoanele semnificative din viaţa noastră, în copilărie şi adolescenţă au un impact mare asupra noastră. La final ne creăm propriul sistem de aşteptări, credinţe, convingeri  dar şi temeri în ceea ce priveşte relaţiile. Şi pe toate acestea le manifestăm plenar în viaţa de cuplu.

„Teama de a intra în relaţii sau de a duce relaţiile sentimentale la un nivel avansat (de seriozitate, implicare etc.) poate avea foarte multe explicaţii, mare parte dintre ele putând fi regăsite în tiparul de ataşament dezvoltat în copilărie, coroborat cu modelul de relaţie de cuplu văzut la persoanele de ataşament: părinţi, bunici etc.” explică Valeria Vîrlan, psihoterapeut integrativ.

Recomandări

Teama de relaţii serioase: ce ascunde

Genofobia, teama de relaţii intime. De ce apare şi cum afectează viaţa de cuplu

Este foarte important să oferim copiilor sentimentul de securitate, să îi lăsăm să ştie că sunt iubiţi şi apreciaţi. Cearta, violenţa fizică, violenţa psihică lasă urme adânci pentru toată viaţa. ”Dacă un copil nu se simte securizat în relaţia cu persoana de ataşament din copilărie – ex. se teme intens şi repetat de ceartă, bătaie sau a suferit o traumă de abandon – va înţelege că vulnerabilitatea este periculoasă şi va prefera să evite sau să iasă din relaţiile care implică un grad mare de ataşament, deci de vulnerabilitate”, adaugă psihoterapeutul.

Teama de relaţii – părinţi duri, copii timoraţi

Un comportament drastic al părinţilor ar putea afecta tiparul relaţiilor pe care le dezvoltă?
”Dacă un alt copil s-a simţit constant criticat, respins, va înţelege despre el că este insuficient, inadecvat şi nu va avea încredere în el să intre în relaţii afective, unde, evident, expunerea este foarte mare şi riscă să retrăiască respingerea şi critica trăite în copilărie” explică specialistul. 

În ziua de astăzi, atât mama cât şi tatăl sunt ocupaţi cu cariera, în general. Afectează acest fapt copilul?
”Dacă pentru un copil părinţii nu au fost acolo când a avut nevoie de ei, nu au fost suficient de prezenţi sau au fost cu intermitenţe şi, atunci când erau prezenţi, erau mai degrabă lipsiţi de vitalitate şi afecţiune în relaţia cu el, copilul va învăţa să înfrunte viaţa singur, iar, ca adult, relaţia de cuplu va fi o provocare mult prea mare pentru stilul de viaţă solitar cu care s-a obişnuit. Deci va prefera să o evite, sau o va sabota constant”, explică psihoterapeutul.

Teama de relaţii – mecanisme de protecţie

Fiecare dintre noi ne construim propria modalitate de interpretare şi gestionare a situaţiilor din viaţa noastră. Aşa şi în aceste cazuri: fiecare ne construim propriile mecanisme de protecţie şi de coping. Ceea ce mi se pare important de punctat este ca, dacă aceste mecanisme de apărare ne sunt folositoare în copilărie, ele ajung să fie sursa nefericirii noastre la maturitate. Incongruenţa dintre ceea ce simţim şi conştientizăm că avem nevoie şi este benefic pentru noi, pe de o parte, şi procesele inconştiente prin care sabotăm sau împiedicăm aceste lucruri să se întâmple, pe de altă parte, reprezintă cauza esenţială pentru sentimentul de dezechilibrul în viaţa noastră, pentru pierderea substanţială de energie vitală şi pentru epuizarea emoţională şi fizică ce ne poate trimite adesea în depresie” mai adaugă Vîrlan.

Teama de relaţii – despre nevoia de iubire

Faptul că avem nevoie de iubire şi corpul nostru fizic şi emoţional are nevoie de iubire manifestată nu mai reprezintă o taină. O demonstrează studiile de epigenetică şi nu numai. ”Celula vie se hrăneşte cu iubire, aşa cum se hrăneşte cu aer. Fireşte că această iubire manifestată ne-o luăm din mai multe surse, nu doar din relaţia de cuplu. Cel puţin aşa este sănătos să se întâmple”, avertizează psihoterapeutul. Însă relaţia de cuplu este un cadru important în care ne putem vindeca, ne putem încarcă cu energie, ne putem dezvolta şi evolua din toate punctele de vedere: profesional, personal, uman etc.

Teama de relaţii – relaţia cu noi înşine

Şi totuşi, orice relaţie pleacă de la relaţia cu noi înşine
Adevărat, orice relaţie de cuplu începe cu relaţia pe care o avem cu noi înşine/însene. De gradul de armonie şi echilibru existent în relaţia cu propria persoana depinde armonia pe care o vom putea simţi (primi şi oferi) în cuplu. Nu putem avea o relaţie de cuplu împlinitoare înainte de a ne întoarce mai întâi către noi, către “bagajul” cu care venim din copilărie şi căruia trebuie să-i facem un amănunţit inventar”, mai spune Valeria Vârlan.

Teama de relaţii – paşii spre vindecarea rănilor din copilărie

”Reconcilierea relaţiei cu noi şi vindecarea rănilor de ataşament din copilărie, în terapia individuală, sunt un prim pas esenţial pentru a putea avea relaţii împlinitoare cu cei din jur şi mai ales cu partenerul de cuplu” a conchis psihoterapeutul.

Valeria Vîrlan, psihoterapeut integrativ