Tipuri de infidelitate. Explică Cristina Andreea Stan, coach

Fidelitatea pare litera de lege pentru durabilitatea și fericirea unui cuplu și a unui familii. Câte dintre cupluri și familii oare pot jura cu mâna pe inimă că niciunul dintre parteneri nu a ”călcat niciodată strâmb”? Infidelitatea poate avea multe definiții. Unii se simt vinovați sau îi fac pe parteneri să se simtă vinovați pentru că au păcătuit chiar și cu gândul… Despre acest subiect am stat de vorbă cu Cristina Andreea Stan, consilier pentru dezvoltare personală, specialist în activitatea de coaching, NLP master. Ea este și autorul cărții ”Vrei să iubești? Începe cu tine!

CSÎD: Încă din copilărie, ni se spune /inoculează ideea că fidelitatea este literă de lege… De ce?

Cristina Andreea Stan: În funcție de credințele noastre, de valorile pe care le avem, de istoria personală și contextul cultural, ne vom construi o formă diferită de a defini și trăi (in)fidelitatea.

Recomandări

Cristina Andreea Stan, coach: Tu te iubești pe tine?

De ce nu înţelegem iubirea şi îi respingem pe cei care nu ne seamănă?

Pentru unii, infidelitatea reprezintă doar există unei relații intime, din punct de vedere fizic, cu altcineva, pentru alții poate fi doar o prietenie ascunsă, chiar dacă platonică, sau doar îmbrățișări, în timp ce pentru cei mai stricți există chiar și ”adulter mental” – este suficient că ți-ai imaginat…

Unii nu pot trăi cu infideli, alții da

CSÎD: Viața reală ne demonstrează că și  bărbații și femeile au escapade amoroase în afara relațiilor/căsniciei… De ce?

Cristina Andreea Stan: Simplificând, cred că există această nevoie de varietate, pe care nu reușim să o satisfacem în interiorul relației și, de aceea, privim în exterior. Da, este normal să apară rutina, după un anumit număr de ani, însă această nevoie de varietate poate fi abordată împreună cu partenerul: poate schimbăm un pic obiceiurile intime, poate schimbăm locația, mai plecăm într-o vacanță, mai ne reinventăm un pic, depinde de fiecare.

CSÎD: În realitate, nu ne gândim că noi poate nu mai suntem compatibili ca și cuplu sau noi ca persoane nu mai suntem ceea ce își dorește partenerul. De obicei, partenerul este cel acuzat și nu cuplul…

Cristina Andreea Stan: Să dăm vina pe partener sau pe rutină nu poate fi, însă, o scuză, iar explicații de tipul ”am călcat strâmb pentru că partenerul/partenera mea este un dezastru” și ”am dreptul să fiu fericit” nu au logică – dacă partenerul este așa un dezastru, de ce nu pleci, de ce nu alegi varianta unei discuții sincere, pentru a vedea dacă se mai poate schimba ceva și, dacă nu, măcar optezi pentru o soluție onestă, având conștiința împăcată? Da, ai dreptul să fii fericit, evident, problema este modul în care încerci să obții această fericire.

Există 3 tipuri de infidelitate

CSÎD: Există mai multe tipuri de infidelitate?

Cristina Andreea Stan: Există trei tipuri de infidelitate și ar trebui tratate un pic diferit, în funcție de specificul fiecăruia.

Primul se referă la infidelitatea premeditată, compulsivă. Persoana respectivă nu are regrete, ci are mereu nevoie de o altă prezenţă în viaţa lui, pe lângă partenera oficială. Are un arsenal de tehnici de seducţie, îşi face planuri, este mereu în căutare de noi “victime”, cu ghilimelele de rigoare. Este aproape imposibil de construit o relaţie sănătoasă cu astfel de parteneri, pentru că şansele ca el să se schimbe sunt aproape nule.

Al doilea tip se referă la relaţiile paralele: persoana respectivă are două relaţii în acelaşi timp, însă diferenţa faţă de primul tip de infidelitate este el face fix aceleaşi lucruri cu partenera neoficială, pe care le face în relaţia oficială – merg la restaurant, călătoresc împreună etc.

Iar când se întoarce acasă (unde, evident, partenera nu bănuieşte nimic de existenţa celeilalte persoane), este ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ba chiar, de multe ori, este partenerul ideal. PARE partenerul ideal, pentru că nici în situaţia respectivă nu se poate vorbi despre o relaţie sănătoasă sau despre o iubire autentică. 

De cele mai multe ori, este prins în faza de îndrăgostire, cu fluturaşii şi emoţiile aferente, se simte dorit de cea de a treia persoană, stima de sine îi crește, simte că retrăieşte pasiunea pe care nu o mai avea acasă, iar toate acestea îl fac să-i fie greu să se rupă. Relaţia cea nouă poate deveni cea oficială, în cazul unei despărţiri, însă la fel de probabil este ca, odată duşi fluturaşii de început, să ajungă în aceeaşi rutină pe care o experimenta deja acasă.

Unii experimentează infidelitatea accidental

CSÎD: Interesant. Care este al treilea tip de infidelitate?

Cristina Andreea Stan: Ultimul caz este aşa zisa infidelitate nedorită, ”accidentală”: persoana care a călcat strâmb se simte vinovată, nu vrea să îşi piardă relaţia oficială, nici să provoace suferinţă. Acest ultim caz are cele mai multe șanse de a putea fi depășit cu succes.