Mulţi oameni nu le spun partenerilor că au o BTS deoarece le e teamă să nu fie catalogaţi sau judecaţi greşit. Şi uneori au dreptate, pentru că există şi persoane naive sexual, lipsite de educaţie şi înguste la minte, care o să-i judece dur. Cred însă că dacă explici lucrurile şi partenerul tot te consideră demnă „de judecat”, ar trebui să îl scuteşti de orice explicaţie şi să îţi iei chiar acum la revedere!
Mulţi oameni nu le spun partenerilor că au o BTS deoarece le e teamă să nu fie catalogaţi sau judecaţi greşit. Şi uneori au dreptate, pentru că există şi persoane naive sexual, lipsite de educaţie şi înguste la minte, care o să-i judece dur.
Cred însă că dacă explici lucrurile şi partenerul tot te consideră demnă „de judecat”, ar trebui să îl scuteşti de orice explicaţie şi să îţi iei chiar acum la revedere!
Şi dacă nu ai idee cum să deschizi subiectul, cum să abordezi problema şi, de fapt, cum să-i spui, iată câteva sugestii pentru a naviga cu bine în discuţia „spinoasă”.
(Pornesc de la ipoteza că nici un om sănătos nu ar face sex neprotejat dacă ar ştii că are o infecţie). Mărturiseşte-i că ai aflat recent, până acum neavând habar şi ţi-e frică să nu-i fi transmis boala. Dacă se înfurie şi te acuză de comportament inconştient, spune-i calm că decizia de a nu folosi protecţie aţi luat-o amandoi. Amândoi aţi riscat şi, la urma urmei, nu se ştie cine a dat boala cui, nu-i aşa?
Dacă ai herpes sau altă BTS – în afară de HIV sau SIDA – care nu se poate vindeca, nu e nevoie să spui tuturor persoanelor cu care te-ai culcat. Cum transmiterea bolii e împiedicată de prezervativ şi tu îl foloseşti şi cum nu ai în acest moment vreo criză, nu e nevoie să le spui partenerilor ocazionali. Nu prezinţi nici un risc şi nu e treaba lor!
Alege-ţi bine momentul în care să-i spui unui partener stabil că ai herpes sau altă BTS ce nu poate fi vindecată. Momentul de a mărturisi despre o BTS permanentă este cel în care decizi dacă relaţia a devenit serioasă sau are potenţialul să fie aşa. O bună relaţie se bazează pe încredere, iar dacă aştepţi prea mult partenerul se va simţi păcălit. Alege un moment şi un loc în care sunteţi relaxaţi şi nu te deranjează nimeni, dar…
Pregăteşte-te mai întâi! Dacă nu ai cărţi şi broşuri despre boala ta, fă rost! Partenerul poate vedea cu ochii lui cum stau lucrurile. Fă repetiţii, ca să nu te fâstâceşti şi să amesteci lucrurile. Imaginează-ţi cum ai vrea să ţi se spună ţie, dacă aţi inversa rolurile.
Refuză să fii judecată! Dacă nu cumva ai căpătat boala culcându-te pe ascuns cu cel mai bun prieten al lui, atunci nu ai de ce să-ţi fie ruşine. E cam penibil (dacă te place, nici nu vrea să-şi închipuie că ai făcut sex cu altcineva, darămite că ai mai şi luat ceva!), însă oricum nu te lăsa umilită. Odată ce i-ai spus şi ai analizat efectele asupra vieţii voastre sexuale, nu mai insista.
Dacă nu poate accepta, reconsideră relaţia. Dacă partenerul a citit tot ce era de citit şi nu poate înfrunta situaţia, spune-i ca are două posibilităţi: să discute cu un specialist în consiliere sau să plece!
Dacă cineva ţi-a dat o BTS, tratează acea persoană cu respectul pe care speri că ţi l-ar arăta şi ea ţie. Nu a făcut-o în mod deliberat, aşa că nu arunca piatra. Află adevărul şi mergi mai departe, cu sau fără ea!
De mai bine de o săptămână, scriu şi rescriu acest text. Am înţeles că trebuie să pară profesionist, dar să nu vă sperie.
Sincer, la 20 de ani, nu aş putea spune că experienţa mă recomandă şi nici că sănătatea era interesul meu principal.
Totuşi, nu pot să nu recunosc interesul ...