Ejaculare precoce sau prematură: simptome, cauze, tratament

Ejacularea precoce, numită şi ejaculare prematură, este o problemă cu care se confruntă unul din trei bărbaţi la un moment dat în viaţă, indiferent de vârstă. De cele mai multe ori, cauzele sunt de natură psihologică, dar sunt şi situaţii când anumite probleme de sănătate pot sta la baza acestei afecţiuni. Ejacularea precoce înseamnă, aşa cum îi spune şi numele, că apare mai devreme decât ar fi normal, de cele mai multe ori la doar un minut de la penetrare, dar uneori chiar înainte de actul sexual propriu-zis, în timpul preludiului.

Bărbaţii care nu reuşesc să ducă la bun sfârşit un act sexual din cauza ejaculării precoce se simt adesea frustraţi, ruşinaţi sau pot avea chiar episoade de depresie, având tendinţa de a evita relaţiile intime. De asemenea, această problemă poate duce la neînţelegeri în cuplu, dar şi la imposibilitatea obţinerii unei sarcini în cazul femeilor, deoarece sperma este eliberată mai repede decât ar trebui.

Dacă episoadele de ejaculare precoce sunt rare, nu sunt motive de îngrijorare. Dar dacă acestea devin regula şi nu excepţia, e mai bine să ceri sfatul unui medic specialist. Există tot felul de tratamente şi terapii care pot întârzia momentul ejaculării.

Recomandări

Cum te îmbolnăveşte singurătatea: de la atacuri de panică la ejaculare precoce

Trebuie reţinut însă că ejacularea, contrar prejudecăţilor, nu survine la zeci de minute sau chiar o oră de la iniţierea actului sexual, aşa cum în mod eronat se prezintă situaţia în filmele pentru adulţi, ci la 4-5 minute, susţin specialiştii. Deci nu trebuie să îţi faci griji dacă „performanţele” tale nu le egalează pe cele ale actorilor de filme pentru adulți, pentru că acestea nu sunt realiste.

Deşi ejacularea precoce este o formă de disfuncţie sexuală, ea nu este acelaşi lucru cu disfuncţia erectilă, care reprezintă incapacitatea constantă sau repetată de a obţine şi de a menţine erecţia necesară care să permită desfăşurarea unui act sexual satisfăcător. Este adevărat însă că ejacularea precoce se poate asocia şi cu disfuncţia erectilă.

Iată ce trebuie să ştiţi despre ejacularea precoce: simptome, cauze, diagnostic şi metode de tratament.

Ejaculare precoce: simptome

Episoadele sporadice de ejaculare precoce nu sunt un motiv de îngrijorare, dar cele frecvente, constante, sunt un semnal de alarmă. Principalul simptom al ejaculării premature este, aşa cum s-a menţionat deja, incapacitatea de a ţine sub control momentul ejaculării şi timpul foarte scurt necesar pentru obţinerea orgasmului de la penetrare, între 30 de secunde şi 1 minut. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul masturbării.

Ejacularea precoce poate fi primară – care a apărut de la prima experienţă sexuală – sau secundară (dobândită) – apărută pe parcursul vieţii sexuale.

Simptomele pot varia în funcţie de individ, însă în majoritatea cazurilor îşi fac apariţia şi semne psihologice, precum: stres, iritabilitate, frustrare, scăderea stimei de sine, dificultăţile de relaţionare, ruşine sau chiar depresia.

Cauzele ejaculării precoce

În majoritatea cazurilor, ejacularea precoce este cauzată de factori psihologici, dar pot exista şi anumite boli ce pot favoriza această problemă.

Principalele cauze de natură psihologică ale ejaculării precoce sunt:

• Lipsa de experienţă sexuală
• Debutul vieţii sexuale la vârste fragede
• Complexele de inferioritate în ceea ce priveşte aspectul corpului
• Hiperexcitaţia sau suprastimularea (masturbarea excesivă)
• Noutatea unei relaţii
• Anxietatea
• Stresul
• Sentimentul de vină sau de ruşine faţă de propriul corp
• Depresia
• Experienţele marcante în adolescenţă
• Educaţia strictă în familie
• Abuzul sexual în copilărie

Pe lângă aceste cauze, există şi anumite afecţiuni ce pot duce la ejaculare precoce, cum ar fi:

• Nivelul scăzut de testosteron sau de serotonină
• Inflamaţiile la nivelul prostatei sau al uretrei
• Diabetul
• Scleroza multiplă
• Tulburările tiroidiene
• Disfuncţiile erectile
• Consumul de droguri
• Consumul excesiv de alcool

Ejaculare precoce: diagnostic

Dacă ejacularea precoce creează probleme în cuplu sau cu stima de sine, este indicată vizita la medicul de familie, care te poate trimite la un medic specialist, fie el urolog sau psiholog, în funcţie de cauza suspectată.

În vederea stabilirii diagnosticului de ejaculare precoce, medicul poate adresa pacientului următoarele întrebări:

1. Cât de des au loc episoadele de ejaculare prematură?
2. De cât timp au apărut?
3. Se întâmplă doar cu un partener sexual sau cu toţi?
4. Cât de des faci sex şi/sau te masturbezi?
5. Cum te afectează ejacularea precoce?
6. Sunt obiceiuri care ajută sau, din contră, înrăutăţesc această situaţie (de exemplu, alcoolul, drogurile etc.)?
7. Care este starea ta mentală?
8. Cum ai caracteriza relaţiile sociale?
9. Ai şi alte simptome care te îngrijorează?

Răspunsurile la aceste întrebări îl pot ajuta pe medic să identifice cauza sau să ia în considerare efectuarea unor analize de sânge care depistează nivelul de testosteron sau alte investigaţii pe care le consideră necesare.

Cum se tratează ejacularea precoce

Dacă se iau măsuri, peste 95% dintre bărbaţii care se confruntă cu ejaculare prematură observă o ameliorare a situaţiei. Condiţia esenţială este, fireşte, recunoaşterea faptului că există o problemă.

Terapiile comportamentale, psihoterapia şi unguentele topice se numără printre metodele actuale de tratament al ejaculării precoce. Se consideră că toate aceste metode, combinate, dau cele mai bune rezultate în cazul vindecării ejaculării precoce.

Terapiile cognitive-comportamentale, de exemplu, presupun anumite schimbări în stilul de viaţă, care pot include: discuţii cu psihoterapeutul în vederea încrederii în sine, învăţarea unor tehnici de relaxare şi de control al nivelului excitaţiei, adoptarea unor poziţii sau tehnici prin care să se evite stimularea prea intensă a zonei glandului, practicarea unor exerciţii fizice specifice (exerciţiile kegel, de exemplu, sunt indicate şi bărbaţilor pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale, nu doar femeilor).

De asemenea, pot fi recomandate tipuri special de prezervative, mai groase, care conţin agenţi de amorţire, cum ar fi benzocaina sau lidocaina, şi care ajută la întârzierea ejaculării. Există şi unguente sau spray-uri care pot fi aplicate local şi care întârzie momentul ejaculării (acestea se aplică pe penis cu 10-15 minute înainte de actul sexual).

Chiar dacă aceste produse sunt eficiente şi bine tolerate în general, există şi riscul apariţiei unor reacţii adverse, cum ar fi, de exemplu, pierderea temporară a sensibilităţii şi scăderea plăcerii sexuale.

În prezent nu există medicamente de tip comprimate care să vindece această problemă, dar s-a demonstrat că antidepresivele, analgezicele şi inhibitorii de 5-fosfodiesterază pot ameliora simptomele, având efect şi asupra cauzelor de natură psihologică ale ejaculării premature. Acestea trebuie recomandate doar de medicul specialist, deoarece prezintă şi efecte adverse, precum: transpiraţie abundentă, scăderea libidoului, ameţeală, dureri de cap, somnolenţă, indigestie etc.

Ejacularea precoce este o problemă care are repercusiuni nu doar asupra vieţii intime a cuplului, ci şi asupra sănătăţii psihice a bărbatului afectat. De aceea, tratarea acestei probleme trebuie privită cu seriozitate, iar bărbaţii nu trebuie să se simtă ruşinaţi de situaţie şi să ceară ajutor din partea medicilor.

Surse: webmd.com, mayoclinic.org, urologyhealth.org