Jurnalul unei nimfomane care nu reuşea să aibă o relaţie de lungă durată

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa. – Autor: Psiholog Constantin Cornea

„Încă de mică, am avut dorinţe sexuale peste medie. Am descoperit plăcerea orgasmului clitoridian încă din perioada grădiniţei. Simţeam încă de atunci o tensiune sexuală care mă făcea să mă masturbez de mai multe ori pe zi.

Viaţa sexuală am început-o la 11 ani, cu un băiat mai mare. Nu mi-a plăcut prima dată, pentru că m-a durut, însă o tensiune rămânea undeva acolo. Aveam o familie normală, care nu a ştiut niciodată de situaţia mea. Eu nu le-am spus, nici nu au aflat din altă parte. Sinceră să fiu, cred că am avut noroc, dat fiind faptul că mi-am început viaţa sexuală devreme şi am avut mai mulţi parteneri de-a lungul vremii.

Recomandări

Jurnalul unui bărbat care a descoperit ce îşi doresc cu adevărat femeile în pat

Jurnalul unei femei care punea în practică toate fanteziile sexuale ale partenerului, de teamă să nu…

Perioada adolescenţei a fost cea mai grea. Mă certam des cu părinţii mei, pentru că voiam să stau cât mai mult cu băieţii pe care mi-i alegeam pe sprânceană. De obicei erau mai mari şi speram să reuşească să mă satisfacă aşa cum îmi doream. Însă de fiecare dată eram dezamăgită. Oricât îşi dădeau silinţa, eu rămâneam însetată.

La şcoală m-am descurcat destul de bine. Tocmai datorită controlului alor mei, am învăţat bine. Mă certam într-adevăr cu ei, însă îi iubeam şi eram conştientă că fac eforturi foarte mari pentru a-mi asigura tot ceea ce îmi doream.

Odată cu intrarea la facultate, mi-am dat seama că este ceva în neregulă cu mine. Eram în permanenţă doritoare de sex, însă această dorinţă începea să mă afecteze. Îmi era teamă că voi fi considerată o femei uşoară. Am văzut cum consideră societatea noastră o persoană ca mine şi nu voiam să ajung în malaxorul ei. Voiam să devin o bună profesionistă şi nu voiam să las nimic să mă oprească. De aceea, din proprie iniţiativă, am apelat la tine.

Ce m-a mirat încă de prima dată era faptul că nu m-ai privit niciodată ca pe o ciudată. Şi, mai ales, nu m-ai lăsat nicio clipă să mă simt o persoană cu probleme psihice grave.
Am început să ne gândim împreună dacă într-adevăr aveam eu o problemă sau pur şi simplu am avut ghinion în alegerea bărbaţilor din viaţa mea. Reluând şirul relaţiilor avute încă de mică, am descoperit că într-adevăr aveam o dorinţă sexuală peste medie – dorinţa compensată prin masturbare exagerată. În acest mod, semănam cumva cu un alcoolic care încerca să se lase de băut, consumând extracte din plante distilate în alcool, în cantităţi imense.

Reluându-mi gândurile, emoţiile, scenariile pe care mi le făceam în minte atunci când îmi alegeam un partener sau când mă masturbam, mi-am dat seama că mă autointoxicam cu imagini ce îmi menţineau boala. Aceste scenarii erau adevărate filme porno, ce durau la nesfârşit. Când eram mică, nu îmi imaginam decât faptul că cineva mă atinge „acolo”, iar asta mă făcea să ajung la orgasm aproape instantaneu. Ulterior, atunci când am descoperit internetul şi filmele pentru adulţi, scenariile au devenit mai complexe, cuprindeau masculi feroce ce erau în stare de adevărate maratoane sexuale. Apoi mai aveam şi imagini masochiste sau de sex în grup.

Împreună, am început un proces de detoxificare mentală. Încercam să scap, la fel ca orice personalitate adictivă, de scenariile care îmi hrăneau deopotrivă mintea şi boala. A fost un proces lung şi dureros la început. Îmi venea uneori să îmi smulg hainele de pe mine şi să sar pe cineva. Însă, cu timpul, am învăţat să îmi controlez mintea şi emoţiile.
Apoi am încercat să îmi adaptez scenariile la partenerul cu care eram. Tendinţele iniţiale erau ca acesta să nu corespundă. Însă nu am renunţat. Din contră, am încercat să mă concentrez cât pot de mult pe partener când facem sex. Să fiu atentă şi la nevoile lui, dar mai ales la sentimentele pe care acesta mi le oferea.

Până atunci, sentimentele îmi erau oarecum străine. Nu le înţelegeam rostul. Erau doar forme prin care ajungi în pat cu cineva. Cu timpul însă, am început să simt şi eu ce înseamnă să iubeşti. A fost dificil să diferenţiez iubirea de sex, dar am reuşit. Am lucrat foarte mult la noţiunea de respect reciproc, dar şi la comunicarea din cadrul cuplului. Dacă înainte eram tentată să comunic haotic, cerând luna de pe cer, acum am devenit mai ponderată în cereri, dar şi în aşteptări.

Cred că mi-a făcut tare bine cura de detoxificare mentală. Pentru că am scăpat într-o măsură mulţumitoare de scenariile bolnave, ceea ce a dus şi la o scădere a dorinţei sexuale. Încă sunt o persoană cu dorinţe peste medie, dar nu o mai văd ca pe o mare problema. Ba din contră, am descoperit şi partenerul alături de care să construiesc ceea ce îmi doream, într-o măsură mai mult decât mulţumitoare. Pe lângă activitatea sexuală, am descoperit ce înseamnă să iubeşti, să respecţi şi să comunici cu celălalt. Cred că sunt pe un drum bun, care va mai continua o perioadă, până să mă regăsesc întru totul. Sau, cine ştie, poate aceasta sunt eu şi voi descoperi cum să adaptez felul meu de a fi, unei vieţi de cuplu cât mai aproape de normal.”