“Nu mai merge deloc”, mi se confesează o prietenă zilele trecute. “Nu mai e ca la început, fiorul s-a dus, fiecare preferă să îşi vadă de ale lui serile, nici nu-mi vine să cred că au trecut 9 luni şi relaţia e în impas. E drept, nici n-am încercat o resuscitare. Dar cred că ar trebui să meargă de la sine, nu?” Nu!
Cum gândeşte domnişoara pe care v-am citat-o gândeşte incredibil de multă lume. Credem că o relaţie sexuală împlinită curge de la sine fără ca noi să mişcăm un deget ca să o influenţăm.
Credem că ni se cuvine, că e ceva ce vine la pachet cu un partener nou, care, întocmai ca termenele de valabilitate de pe diverse produse, ar trebui să fie capabil să ne satisfacă în dormitor minimum câţiva ani. Sexul e ceva natural, trebuie să fie grozav fără pic de efort, ne place să credem. Dar ce ne mai înşelăm.
A trecut euforia, să înceapă munca
Începutul e senzaţional. Partener nou, atracţie maximă, pasiune cât nu cuprinde dormitorul. Există explicaţii medicale pentru tot ce se întâmplă în organismul nostru la debut de relaţie şi cum ne influenţează asta partidele de sex. Lucrurile încep să se schimbe însă pe parcurs şi depinde de noi ca acele sentimente să rămână, să se întoarcă, să se intensifice sau din contră, să dispară ca şi când n-ar fi fost.
Partea sexuală a unei relaţii, întocmai ca încrederea, comunicarea, trebuie la rândul ei construită. Cine nu a gândit aşa ne poate povesti acum despre experienţa divorţului, despre relaţii rupte, despre ce-a avut şi ce-a pierdut.
Aşadar, e de pus umărul (dezgolit) la bunul mers al relaţiei intime şi sunt câteva lucruri pe care le tot repetă pretutindeni sexologii şi cărora ar trebui să le dăm şanse. Sexul planificat este una dintre teoriile care dau roade, dar care ridică multe sprâncene şi îi face pe destul de numeroşi să spună: “ce farmec o mai avea?!”.
Şi apoi contează mult să înţelegem că suntem doi, că nu e foarte mult loc de egoism şi că fiecare trebuie să iasă mulţumit din această poveste erotică. Dar asta nu se poate întâmpla dacă sexul bun devine acea pară mălăiaţă pe care o tot aşteptăm să pice în loc să tot încercăm noi să ajungem la ea. Iar şi iar şi iar.