Emile Jucker, consilier de orientare profesională, a fost cel care a folosit pentru prima dată desenul arborelui. În 1934, Schlieben G. va propune să se folosească testul arborelui pentru a pune un diagnostic. Îndrumările erau următoarele: desenează un arbore, desenează un arbore mort, înghețat, speriat, fericit, pe moarte.
Pentru interpretare, el va compara arborele desenat de subiect cu arborii desenați de acesta ulterior. El ia în considerare modul în care este pus în pagină arborele. În cazul copiilor între 4 și 7 ani, consideră că desenul în sine nu contează, ci tipul de linie folosit.
În 1948, Buck propune testul „casă-arbore-persoană”, considerând că testul arborelui poate evidenția anumite aspecte profunde ale personalității subiectului pe două paliere: 1) subiectul face asociații conștiente mai puține pe tema arborelui și mai multe pe tema casei și a persoanei și 2) subiecții sunt mai puțin suspicioși când trebuie să vorbească despre arbore, decât atunci când vorbesc despre casă și persoană.
Ulterior, C. Koch folosește testul arborelui, în special pe copii, stabilind un număr de 58 de indici, în funcție de vârsta celui care completează testul, pentru a stabili ulterior o analiză complexă a personalității.
El publică și un manual în 1937 cu numeroase date statistice despre tehnica de interpretare a desenului, dar și un studiu istorico-cultural despre ceea ce simbolizează desenul arborelui. Tot el este cel care aduce testul arborelui în psihodiagnoza persoanei, stabilind o serie de semnificații legate de modurile diferite în care un subiect poate desena arborele.
În principiu, el cerea să se deseneze doi arbori, pentru a putea astfel îndepărta erorile legate de stereotipurile școlare sau de lipsa de talent la desen a subiectului.
Renee Stora va dezvolta ulterior testul folosind instrumente statistice riguroase pentru a putea compara semnificația desenului împreună cu informațiile primite în cadrul anamnezei. Ea a mai propus desenarea a încă doi copaci, folosind în acest sens ideile lui R. Montessori și S. Spielrein.
Instructajul testului așa cum a fost propus de Renee Stora:
Fiecare arbore trebuie desenat pe o foaie A4, albă. Se folosește un creion și este de preferat să nu se utilizeze gumă de șters. Nu i se vor oferi subiectului instrumente ajutătoare (riglă, compas etc.).
Este important să încurajăm subiectul să deseneze așa cum își dorește, specificând-i că nu suntem interesați de calitățile lui artistice. De asemenea, subiectul nu va primi niciun fel de îndrumări sau specificații în plus pentru a face cele patru desene. Interzicerea desenării unui brad are legătură cu stereotipurile legate de pomul de Crăciun, ce pot influența calitatea evaluării ulterioare.
În rare situații, primul arbore a fost desenat cu fructe. Interesant este faptul că, cel mai des, subiecții au desenat un măr atunci când li s-a cerut în mod expres să deseneze un arbore fructifer.
Acest prim arbore evaluează comportamentul individului atunci când se află în postura de a îndeplini o sarcină neobișnuită, la care trebuie să se adapteze din mers, fără să se fi pregătit înainte. Se consideră că acesta este desenat cu gândul la impresia pe care o poate produce celuilalt, ceea ce implică evident un control a propriilor pulsiuni. Acest prim arbore este asociat cu Eul social, Eul profesional al individului.
Al doilea arbore poate semăna cu primul sau poate fi foarte diferit. Orice indicație sau sugestie poate duce subiectul într-o direcție sau alta atunci când decide să deseneze un arbore similar cu primul sau diferit. Acest al doilea arbore reprezintă Eul intim al individului, modul în care acesta se manifestă în medii familiare.
Al treilea arbore se consideră că poate reliefa și evidenția anumite dorințe nesatisfăcute alte individului și modul în care el reușește să găsească o formă de compromis între propriile dorințe și realitate. Indicația „arbore de vis” urmărește să reducă cenzura realității individului, lăsând calea deschisă pentru structurile personalității reprimate.
Al patrulea arbore, pentru care a existat indicația de a fi desenat cu ochii închiși, evidențiază conflictele vechi sau traumele arhaice care pot avea legătură cu trăirile actuale ale individului.
Plasamentul arborelui în pagină (așezarea „normală” este în centru)
Colțurile sunt dominate de următoarele semne:
Semnificația cadranelor paginii:
Mărimea și calitatea desenului
Analiza perspectivei
Calitatea liniilor
Simetria
Umbrele și înnegrirea sau îngroșarea liniilor
Sugestia creată de arbore – putem interpreta arborele ca fiind falnic, puternic sau caraghios?
Dacă pe trunchiul copacului avem o scorbură sau un ciot, înseamnă că în viața individului a existat un eveniment care l-a marcat profund (un accident, o operație).