Crăciun în Germania – de ce nu s-a aruncat mâncare

Anul aceasta am avut ocazia să petrec sfânta Sărbătoare într-o casă din Berlin. Am stat mult pe gânduri dacă să pun pe lista de cumpărături ingrediente pentru sarmale, pentru piftie, pentru cozonac şi pentru cornuleţe şi să încânt audienţa cu gusturile tradiţionalale româneşti (gazdele nu s-ar fi supărat căci iubesc România) sau să mă las pradă prezentului şi să trăiesc un Crăciun nemţesc.

Spre deosebire de experienţele mele în România, unde de Crăciun se vizitează acasă părinţii sau bunicii iar o masă strânge lângă brad cel puţin 5-6 suflete de diverse generaţii (cât de frumos!) sau din Italia (în 2 ani am participat) unde am participat la reuniuni de 42 de persoane aşezate la o masă lungă de Crăciun în casa unui prieten cu talente în bucătărie (impresionant!) în Germania experienţa a fost foarte diferită. Vă povestesc despre experienţa pe care am trăit-o eu în Berlin, nu poate fi generalizată pentru toată Germania evident, însă vă poate contura o idee atât asupra meniului tradiţional dar şi asupra unor obiceiuri bune de preluat, în opinia mea.

Crăciun în Germania – cum e la supermarket în ziua de Ajun

În Germania şi nu doar, timpul are o valoare inestimabilă. Aşadar, nemţii sunt amabili dacă primesc cadouri materiale şi apreciază mai ales gândul destinat (şi modul atent în care este ambalat şi transportat cadoul), însă fiind o societate dezvoltată mulţi au cam ars etapa colecţionării lucrurilor şi sunt mulţumiţi să colecteze experienţe sau îi poţi uimi cu delicatese culinare din ţara ta ori alte locuri din lume. Dar dacă însă te oferi să îi ajuţi, ceri să împărţiţi în mod egal sarcinile vor aprecia maximum, căci totul se petrece pe repede înainte în Berlin. De fiecare dată când ajung aici sunt aşteptată, orice ”Willkommen in Berlin” este însoţit de un anunţ de genul ”În 2 minute autobuzul nostru pleacă. Alergăm?”
Din diverse motive, am ajuns la cumpărături în ziua de Ajun. M-am gândit să mă trezesc la 6 dimineaţa, să mai găsesc ceva la rafturi, ştiind interminabilele cozi din hipermarketurile bucureştene de pe 24 decembrie. Întâmplare sau nu, deşi nu mi-am respectat planul să fiu prima în magazine, nu era aglomerat. Pe semne că organizarea nemţească îşi spune cuvântul, m-am gândit.
Am găsit foarte uşor ingredientele de pe listă – unt, ”wildschweinleberwurst” (lebăr din porc mistreţ), salată de ouă cu chivas şi bacon, somon, quark (brânză slabă foarte populară), iaurt (în borcan de sticlă neapărat – nemţii nu sunt cei mai mari fani ai plasticului ca ambalaj pentru mâncare). Pentru felul principal tradiţional, în Ajun este gâscă (la cuptor), cartofi (cum ar fi putut lipsi) şi varză roşie (urma să fie călită cu măr şi ceapă).

Recomandări

Cârnaţi din comerţ – 3 nutriţionişti români te învaţă să-i alegi

Mâncarea de Sărbători: cât ţii alimentele în frigider şi cum eviţi risipa de mâncare

Pentru pâine, o Doamne cât de bună este pâinea lor, am oprit la o brutărie cu produse ecologice şi pronunţat corect dar timid”gersteroggenbrot” (pâine de secară). Este delicioasă şi doar una dintre cele peste 600 de tipuri de pâine nemţeşti. Pâinea germană, apreciată pe tot mapamondul de altfel, este inclusă şi în patrimoniul Unesco al lucrurilor imateriale. Tot aici am descoperit şi ”Weihnachtsstollen”, un soi de cozonac care se consumă în perioada Crăciunului. Cu mac sau fructe uscate, stollen este absolut delicios. În funcţie de preferinţe dar şi de perioada în care este copt, stollen poate să aibă multe grăsimi animale (unt, mult unt) sau grăsimi vegetale (ulei), coajă de portocală confiată, coajă de lămâie confiată, migdale, stafide, scorţişoară, cardomon. Unele fructe uscate pot fi macerate în alcool. În mod normal, stollen ar avea în jur de 2 kg. Imediat ce iese din cuptor, prăjitura este rulată în unt şi apoi în zahăr pudră – aşa se păstrează moale pentru mult timp. Vedeta stollen este varianta din Dresda, atestat oficial în secolul al XV-lea, Dresden Stollen (produs doar de 150 de brutari astăzi). Eu m-am îndrăgostit de ”Mohnstollen” (varianta cu mac). Cam asta a fost lista de cumpărături Nu se consumă alcool în casa în care am fost şi am respectat (cu uşurinţă) acest fapt. Am fost serviţi în schimb cu nişte sucuri naturale de măr, gutui, măr şi aronia şi corcoduşe, (toate făcute în casă din fructe organice şi ambalate în sticle de sticlă şi etichetate ca la magazin).

Crăciun în Germania – cum s-a decorat bradul

Aşa cum zicea, nemţilor le place să împartă sarcinile pentru pregătirile de Sărbători în mod egal. Eu am fost la cumpărături, iar gazdele au preparat pieptul de gâscă la cuptor (a ieşit absolut delicios), alături de cartofi fierţi, varză roşie călită cu măr şi ceapă şi un sote din legume (ceapă, ţelină, ardei gras roşu, caise uscate, prune uscate, ulei) la cuptor. Timpul de preparare a fost extrem de bine calculat, ca toate preparatele să fie gata în acealaşi timp, iar temperatura la care vor fi consumate să fie cea perfectă. Nu mă întrebaţi ce algoritm s-a respectat şi cât de repede s-au coordonat, ca la un restaurant bun.

Surpriza lor a fost să ascultăm colinde româneşti în surdină, la lumina lumânărilor (de pe mesele nemţilor nu lipsesc lumânările aprinse la sărbători). De asemenea, bradul de Crăciun împodibit aici are o poveste specială. Câteva crenguţe de la diverse specii de brad (vii) legate cu sfoară (astfel s-a salvat un brăduţ, dar şi câteva zeci de euro – germanii calculează din principiu fiecare cent) şi împodibite cu ornamente foarte vechi, lucrate manual din lemn, paie sau croşetate – atât pentru păstrarea amintirilor vii ci şi în spiritul reciclării (în lume, an de an, alături de milioane de brazi, se aruncă mii de kilograme de ornamente de Crăciun la gunoi). În ceea ce priveşte cadourile de Crăciun, acestea nu lipsesc. Sunt pregătite poate cu luni înainte dacă se găseşte un cadou inspirat (organizarea nemţească), ambalate foarte frumos. Copiii mici primesc în general jucării din lemn ori cărţi. Fiul meu a primit o miniorchestră cu instrumente muzicale din lemn.

Crăciun în Germania – nimic nu se aruncă 

Cina de Crăciun s-a desfăşurat într-o atmosferă festivă, masa a fost decorată simplu, dar elegant – platouri din porţelan fin (încălzite în cuptor pentru a păstra temperatura optimă a mâncării), tacâmuri speciale. Şi supriză, nu am găsit pe masă tot ceea ce am cumpărat. Ci doar felul principal a fost adus, porţii generoase. Carnea de gâscă este o surpriză pentru mine personal şi am fost uimită de gustul fraged, dar mai ales de gustul delicios al grăsimii de gâscă care a învăluit perfect gustul de cartofi făinoşi şi cel al verzei roşii călite cu mere. Preparatul a fost făcut exact pentru cina de Ajun. Nu a rămas nimic, nu s-a aruncat nici măcar un gram de mâncare, nimeni nu a îndemnat pe nimeni să mai mănânce dacă nu a dorit. De altfel, gazda – explorator şi jurnalist de călătorii a explicat că dacă vezi copii din Africa care nu au ce să mănânce, nu vei mai arunca niciodată mâncare.

Crăciun în Germania – prima zi de Crăciun

În dimineaţa de Crăciun, la micul dejun s-au degustat brânzeturi, ”wildschweinleberwurst”, salata de ouă, fructe proaspete, fructe uscate, iaurt şi pâine şi unt.
Prânzul din ziua de Crăciun a avut loc într-un restaurant taiwanez din Berlin şi a fost urmat de o lungă plimbare într-un parc.
Iar mohnstollen a fost servit ca o gustare alături de ceai de lemongrass la ora 17.00 în ziua de Crăciun.
Recunosc, că sunt impresionată să descopăr gusturi şi tradiţii noi de Crăciun, dar şi că se poate să gătim cumpătat şi să nu fie nevoie să aruncăm mâncare. 
În a doua zi de Crăciun s-a mâncat sub diverse forme şi cu diverse salate ceea ce a rămas în frigider, iar seara mâncare indiană la un restaurant. Pentru germani, nu există a treia zi de Crăciun.