Destinaţia de iarnă ideală pentru schi: Ischgl, Austria!

“Winter is coming” spune o replică celebră dintr-un serial cu multă zăpadă.

Şi nu poate decât să mă bucure pentru că asta îmi trezeşte pofta de a mă juca exact ca în copilărie, printre nămeţi.

Acum câteva luni, am descoperit însă că zăpada e şi mare dătătoare de adrenalină. Pe scurt: am învăţat să schiez.

Recomandări

Frankfurt – obiective turistice pe care trebuie să le bifezi!

Mărturisesc că de câte ori îmi vine un gând de emigrare, destinaţia favorită rămâne Austria. Am vizitat-o de Crăciun, m-am plimbat pe lacuri vara, am traversat-o cu trenul, am admirat-o din avion toamna, cu ale sale culori superbe şi am profitat cât am putut, ca începătoare, de pârtiile superbe din Ischgl.

Odată “aterizată” într-un loc care duduie din punctul de vedere al economiei, pot să spun că am fost un pic surprinsă şi m-am întrebat unde sunt totuşi zăpezile şi sutele de kilometri de pârtie, pentru că la prima vedere nu se arătau. A fost de-ajuns o urcare scurtă cu telecabina ca să-mi dau seama în câteva minute ce înseamnă un adevărat domeniu de schi. Fabulos!

Priveliştea care se deschide între munţi e absolut superbă. Ce să vă mai spun de facilităţi, acces, etc? E adevărat că prima experienţă pe pârtiile din Ischgl a fost cu sania: a coborî în viteză 7 kilometri, de la aproape 1000 de metri altitudine te face să te simţi cel mai fericit copil bătrâior, cu o investiţie de numai 8 euro 50. Nocturnă, zăpadă perfectă, viteză, colegi de traseu foarte simpatici, cu asta m-am pregătit pentru prima lecţi de schi de a doua zi. Lecţie care decurge perfect atât timp cât eşti coleg de pârtie cu nişte ţânci şi ajungi tu om mare să faci plugul perfect, la 10, 20 de grade de înclinare a pârtiei.

Situaţia s-a complicat puţin la lecţia a doua, când şi pârtia a devenit mai abruptă, dar şi caloriile consumate mai multe cât să nu-mi pară rău că am dat gata şniţele, ştrudele şi alte bunătăţi. Instructorii răbdători, soarele soare, mai greu cu copiii şi cu schiorii mai experimentaţi care coborau şi care-mi dădeau aşa puţin fiori.

Cum să-i ocoloeşti când schiurile alea alunecă la vale cu viteza luminii? Exagerez, dar cine a învăţat să schieze târziu ştie despre ce vorbesc. Proba de foc a fost la a treia lecţie de schi. Pârtiile albastre mă aşteptau, curajul era deja epuizat pentru că picioarele nu te mai ascultă când ai de mânuit beţe, schiuri, cască, ochelari. Aici mărturisesc că mi-au lipsit puţin orele de Pilates cele dătătoare de zen, fără riscuri majore. Dar mi-am luat inima în dinţi şi am coborât. Şi mi-a ieşit fără să ajung pe mâna vreunui medic. 🙂

Credeţi că am învăţat să schiez? Evident că nu, doar am degustat din plăcerile zăpezii. Iarna lui 2015 va fi hotărâtoare pentru viitorul meu pe pârtie. Una peste alta, merită să investeşti câteva sute de euro ca să scapi de rutina de la sală. Şi dacă o faci, fă-o într-un loc frumos, prosper, pe o pârtie impecabilă. Mai ales că la finalul sezonului de schi s-ar putea să primeşti ca bonus un concert fabulos. În 2014, l-a susţinut Robbie Williams.

Pofta vine schiind!

De ce zic asta? Pentru că o cină la Trofana Royal din Ischgl te face să cobori de pe schiuri direct într-un univers gourmet unde foie gras-ul e sub formă de zar, pieptul de raţă vine într-o cutie de lemn cu fire de gazon, iar spuma de wasabi cu creveţi te transpune până în Japonia. La final, eşti servit cu bomboane dintr-un scrin elegant, iar vinurile se succed ca schiorii pe pârtie. Bonus: o şampanie pe munte, la Alpenhaus, în lumea celor care nu duc grija zilei de mâine!

www.ischgl.com