Edinburgh, dragoste la prima vedere

Am ajuns la miezul nopţii. O seară de mai. 5 grade Celsius. Vântul bate puternic şi mă face să uit de cele 25 de grade din Bucureşti. Însă oraşul căruia i se mai spune “Atena Nordului” are ceva în aer. Ceva ce nu am mai întâlnit în nici un alt loc.

Case din piatră parcă desenate, străzi elegante, aer pur. Cum am ajuns în camera de hotel am observat ferestrele mari. Foarte mari. Am un perete din ferestre, un alt perete este despicat de sus până jos cu sticlă, iar o  fereastră luminează biroul. Prin aceste portaluri îţi pătrunde în retină întreg oraşul. Se îndreaptă către suflet.

Cum apar primele raze ale soarelui, oraşul din ferestre se transformă. Spune alte poveşti decât sub influenţa Lunii. Mi-am propus să descopăr oraşul ce se află în patrimoniul UNESCO din 1995 prin intermediul ferestrelor largi cu care sunt prevăzute foarte multe clădiri din Oraşul Vechi. Am început din inima oraşului de pe strada Princes, Balmoral Hotel.

Şi aici ferestre care spun poveşti. Iarba verde a Scoţiei, clădiri gotice, castele, munţi, mare, străzi peste care răsună cântece din cimpoi, oameni grăbiţi, construcţii. Poveşti. Îmi imaginez ce se vede dincolo de sticlă în timpul festivalurilor… capitala Scoţiei este vestită pentru evenimente. Două dintre cele mai spectaculoase sunt Hogmanay – Anul Nou scoţian, iar vara, Tattoo.

Perioada ideală pentru a vizita oraşul este mai-septembrie. Ca în tot Regatul Unit, vremea este schimbătoare. Soare şi ploi, ploi şi soare. Asezonate cu vânt. O haină de ploaie, o umbrelă sunt elemente-cheie pentru că sporesc confortul vacanţei. Dar Edinburgul are multe atracţii indoor. Spre exemplu, restaurantele. Se găsesc atât fast-food-uri, dar şi restaurante cotate cu stele Michelin.

Nu vă miraţi dacă întâlniţi în meniuri: pizza-pane, hamburger pane sau batoane de ciocolată pane. La micul dejun poridge (terci din fulgi de ovăz), ouă Benedicth, black pudding – un soi de sângeretă, mult bacon, cârnaţi. Încercaţi şi cea mai populară băutură răcoritoare de la ei Irn–Bru, este ideală mai ales după mahmureală.

Să nu uităm că whiskey este un ambasador al Scoţiei pe plan mondial. Pentru a mânca şi a bea la preţuri rezonabile, puteţi ajunge în sudul Edinburghului, în zona studenţilor.

Ce trebuie neapărat să vezi: Edinburgh Castle, castelul Craigmillar, la 5 km est de centrul oraşului, catedrala Sf. Giles, Mary King’s Close – situat în Oraşul Vechi, Camera obscură – Oraşul Vechi – Castele Hill, de peste 150 de ani face senzaţie. De neratat pentru o întoarcere în timp şi o lecţie de istorie. Un bilet costă 11,95 lire. Încercaţi Edinburghul dincolo şi după ferestre.

În centru, veţi întâlni mulţi scoţieni autentici îmbrăcaţi în kilturi şi multe magazine pline de haine din tartan, celebrul imprimeu în zeci de variante de culori. Preţurile variază în funcţie de calitatea şi materia primă. Un kilt din lână fină poate ajunge şi la 250 de lire.