Florida, my BIG love

Îmi amintesc că în ziua în care am pus piciorul în Florida m-am simţit ca şi cum m-a înşfăcat o mână nevăzută de pe canapeaua mea din Bucureşti, sectorul 2, şi m-a aruncat în scenariul unui film cu decoruri atât de fabuloase încât puteam forma oricând 911 pentru că îmi tăiau respiraţia.

Viaţa în acest stat american bate orice script deja născocit sau pe cale să fie inventat la ceva mai îndepărtatul Hollywood, Los Angeles. Toată ziua am repetat: “deci filmele nu sunt doar filme”.

Acum o să mă urâţi şi mai tare, dar trebuie să vă spun: am văzut Florida la sfârşit de ianuarie, început de februarie, când România, ţara-ţurţure pe atunci, nu se mai vedea pe harta de nămeţi.

În Florida m-a răsfăţat un soare ideal şi cu 24, şi cu 26 şi cu 29 de grade (la prânz, în Miami, când curgeau apele pe mine în tricou, pe 10 februarie). Din punctul meu de vedere, este perioada perfectă în care să vă clătiţi ochii pe acele meleaguri.


Uitaţi şi de zborul transatlantic de aproximativ 9 ore, şi de timpul pierdut prin aeroporturile de legătură şi de tot, când vedeţi plăcuţa cu “Welcome to Florida, the sunshine state!” – “Bine aţi venit în Florida, statul razelor de soare!”.

Locuri pe care trebuie să le bifaţi

Prima plajă de pe care am văzut Atlanticul şi m-am emoţionat teribil a fost cea din Jacksonville. Uriaşă, splendidă, “păzită” de case superbe care vă fac să vă interesaţi dacă nu cumva locuieşte în zonă şi vreo bătrânică fără moştenitori pe care să o puteţi îngriji.

Din Jacksonville ruta de urmat este aşa numita costal higway, spre Saint Augustine – cel mai vechi oraş american, cu un farmec aparte. Drumul de coastă trece prin câteva zone rezidenţiale incredibile, ţineţi aparatele foto aproape.

După ce vă pozaţi şi cu cea mai bătrână şcoală de lemn din SUA şi mergeţi pe fosta străduţă principală din St. Augustin, care vă va aminti de “Dr. Quinn”, aveţi o destinaţie importantă în faţă: Orlando. Puţin spus raiul celor care îndrăgesc parcurile de distracţii. Intraţi pe www.universalorlando.com ca să înţelegeţi despre ce vorbesc.

Şi este doar o mică parte. Dar, desigur, cireaşa de pe tortul numit Florida este Miami-ul, care pe mine m-a întâmpinat, la debut de februarie, cu ploi torenţiale la fiecare sfert de zi (înţeleg că aşa este vremea în această perioadă, excelentă de altfel, ca temperatură).