Ştiţi filmele acelea americane în care protagoniştii se urcă într-o maşină şi pornesc la drum, străbătând sute de kilometri de şosea, prin deşert sau prin oraşe fantomă, prin păduri, de-a lungul oceanului sau prin oraşe aglomerate? Ştiţi genul acela de vacanţă în care confortul all inclusive este înlocuit de imprevizibilul mâine? Atunci ştiţi despre ce vorbesc: aventura on the road!
Aş minţi dacă aş spune că am fost vreodată atrasă de concediile petrecute la volanul unei maşini, călcând kilometri şi zile interminabile, mutându-mă dintr-un hotel într-altul, plimbând non-stop geamantane grele, vizitând la minut zeci de oraşe şi întâlnind sute de feţe. O femeie comodă n-are ce căuta într-un astfel de scenariu, mi-am zis mereu, aşa că am primit placid programul concediului meu de vară petrecut, de fapt, în luna septembrie. Chiar dacă destinaţia era una cu totul şi cu totul specială: California.
San Diego
San Diego
San Diego a împrumutat mult din stilul mexican, întrucât doar până aici ajung cei mai mulţi dintre imigranţii latino atraşi de ţara tuturor posibilităţilor. Petrecerile iau startul la orele amiezii, pool party fiind un concept absolut banal pentru tinerii localnici, iar sportul este extrem de important dacă vrei să reuşeşti în viaţă, aşa că veţi fi uimiţi să vedeţi câtă lume face mişcare în plină stradă. Restaurantele au, cel mai adesea, specific mexican desigur, iar plajele sunt de neratat.
San Diego
Coronado
Coronado
După câteva zile petrecute în San Diego, oraşul distracţiei, am pornit spre Los Angeles. Era deja crepuscul când roţile au atins asfaltul în Oraşul Îngerilor, iar forfota lăsa să se înţeleagă că acţiunea aici abia începe. Ne-am cazat în Hollywood, hotelul se pregătea de petrecere, pe stradă toată lumea era euforică, aglomeraţie ca în miezul zilei, lume ciudată, artişti avizi de faimă… Nu degeaba se spune că aici trebuie să fii atent la tot pasul, altfel ajungi pe YouTube în cine ştie ce ipostază!
Beverly Hills
Santa Monica
Santa Monica
Santa Monica
Rodeo Drive, zona de shopping preferată a celebrităţilor
Hollywood Hill
Zilele următoare, Los Angelesul ne-a servit câteva porţii memorabile din ceea ce înseamnă viaţa în cetatea filmului: Ellen Degeneres a primit o stea pe Walk of Fame, exact la intrarea în hotelul nostru care întinsese un covor roşu şi un şir de bodyguarzy, o plimbare nocturnă pe Sunshine Boulevard ne-a tăiat răsuflarea, iar alta în Rodeo Drive, locul în care îşi fac celebrităţile cumpărăturile, ne-a redus substanţial fondurile. Între o vizită la studiourile Paramount şi alta la Universal, optaţi pentru cea de-a doua dacă aveţi vreodată ocazia, şi nu rataţi o şedinţă foto la celebrul deal “Hollywood”. În cele din urmă, eu m-am îndrăgostit iremediabil de plajele din Santa Monica şi de vilele din Beverly Hills, pendulând între cele două precum un logodnic nehotărât.
Steaua primită de Ellen Degeneres
Hotelurile din Hollywood au, în mare majoritate, zone bine puse la punct pentru aşa numitele pool party
Los Angeles nu înseamnă numai plaje, palmieri şi vile somptuoase. Aici, Finacial District
Los Angeles poate fi şi… gri!
În Fashion District nu domneşte aceeaşi atmosferă veselă şi coloratdin Rodeo Drive
Studiourile Paramount
Valea Morţii
Cel mai jos punct din Valea Morţii, cel mai călduros moment din vacanţa mea: Badwater. Un loc plin de sare.
Din Valea Morţii, în Pădurea Sequoia
Voiajul la volan începea să-mi placă tot mai mult, aşa că abia am aşteptat să mă văd cu valizele în portbagaj şi cu… roţile la spinare. Următoarea destinaţie: Valea Morţii. Aici am apreciat cu adevărat vacanţa mea on the road, întrucât ceea ce s-a desfăşurat preţ de câteva zile dinaintea ochilor mei este greu de descris cum de altfel a fost greu şi de surprins cu camera foto.
O întindere imensă de natură uscată, presărată ici şi colo de cactuşi, palmieri pitici, buruieni şi alte plante rezistente la temperaturi de peste 50 de grade Celsius vara, dune de nisip, stânci pietroase fără pic de vegetaţie, lacuri secătuite ce au lăsat doar sare în urmă, oraşe fantomă, părăsite acum zeci de ani. Un peisaj mirific, o lumină pe măsură, un loc în care poţi să simţi cu adevărat spiritul naturii.
De aici, cu o mică abatere, drumul spre Route 1 trece şi prin Pădurea Naţională Sequoia unde, fie vorba între noi, nu există nici un arbore secular – cine vrea să-i vadă, trebuie să ajungă la Parcul Naţional Sequoia. Însă locul este liniştitor, presărat de mici aşezăminte retro şi oameni prietenoşi, cum ar fi Kernville unde am pescuit alături de localnici, am primit o hartă şi indicaţii preţioase despre traseu.
După mai bine de 2 săptămâni de brambureală pe şoselele californiene mărturisesc că nu le-aş da nicicând pe un concediu comod la munte sau la mare. Luaţi-vă bocceluţa în spate şi plecaţi la drum prin lume, vedeţi cât mai multe locuri, cunoaşteţi oameni noi şi ascultaţi-le poveştile, învăţaţi să faceţi faţă unor situaţii neprevăzute şi atunci vă veţi fi îmbogăţit sufleteşte.
San Diego a împrumutat mult din stilul mexican, întrucât doar până aici ajung cei mai mulţi dintre imigranţii latino atraşi de ţara tuturor posibilităţilor. Petrecerile iau startul la orele amiezii, pool party fiind un concept absolut banal pentru tinerii localnici, iar sportul este extrem de important dacă vrei să reuşeşti în viaţă, aşa că veţi fi uimiţi să vedeţi câtă lume face mişcare în plină stradă. Restaurantele au, cel mai adesea, specific mexican desigur, iar plajele sunt de neratat.
Una dintre cele mai interesante atracţii californiene este Pebble Beach, un loc de poveste cu plaje superbe, terenuri de golf imense, case somptuoase şi celebrităţi retrase de ochiul curioşilor în vile cochete. De aici începe poate cel mai pitoresc segment a autostrăzii Route 1, ce leagă San Diego de San Francisco. De o parte ocean, de alta stânci, vânt şi o frumuseţe legendară căci această şosea a fost surprinsă de nenumărate ori în producţiile hollywoodiene. Pe lângă peisajul splendid, coasta californiană găzduieşte, din loc în loc, cuiburi de foci, care stau tolănite, puhave în soare, unele peste altele, se joacă în nisip sau se războiesc în apă. Din La Jolla şi până în San Francisco am admirat de la distanţă câteva găşti de-a dreptul simpatice. Dar despre San Francisco, într-un alt număr!