Luxemburg – jungla din mijlocul Europei

În faţă mi se aşază cu eleganţă un platou cu muşchi de pădure, două petale de mac, două bulete, doi toporaşi violet, două “ciupercuţe” şi două rulouri minuscule umplute aparent cu brânză. Domnişoara ospătar de la renumitul restaurant La Cristallerie, premiat de ghidul Michelin, unde nota de plată pentru o cină în doi poate atinge 600 euro, rosteşte în franceză: “Bon appétit!” Acesta era doar începutul unei aventuri “verzi” în Luxemburg.

Înainte de a ajunge într-o destinaţie nouă, încerc să creionez cu ochii minţii culoarea ce ar putea îngloba metaforic cât mai multe detalii locale. Pentru Luxemburg, una dintre capitalele Uniunii Europene, recunosc că nu am putut vedea decât “camel”, o nuanţă a eleganţei atemporale în viziunea mea, dar lipsită de “tonuri surpriză”. Însă am fost departe de adevăr.

Galerie foto

vezi galeria
10 foto

Dar să încep cu începutul…

Am aterizat la prima oră a dimineţii, după un zbor plăcut cu Luxair via Viena. O navă mică, elegantă ce avea să mă poarte către o ţară mică, elegantă. Aerul proaspăt, parfumat de liliac (până la începutul lui iunie vă puteţi bucura de aceste flori aici), face casă bună cu atmosfera de pe străzi. E agitaţie, dar parcă lumea se grăbeşte în mod ordonat către muncă. Soarele e la locul lui, dar nu deranjează cu a sa căldură.

Recomandări

Ce plaje sălbatice mai sunt în România. Top cinci locuri pentru liniște și peisaje de vis

Luxemburg este unul dintre cele mai mici state din Europa, 2.586 km pătraţi, iar în 2013 trăiau oficial 543.202 locuitori. Însă se estimează că zi de zi graniţele Luxemburgului sunt trecute de peste 100.000 de persoane ce lucrează aici, dar au reşedinţa într-una dintre ţările vecine: Germania, Belgia şi Franţa. Se estimează că doar 30.000 de persoane vorbesc luxemburgheza. Aşadar, se caută doritori care vor să înveţe limba.

Apropo de limbă, nu mică mi-a fost surpriza atunci când Frank, ghidul alături de care am vizitat Cazemata Bock – de unde practic începe istoria a ceea ce avea să devină Luxemburg astăzi (în anul 963 contele Siegrifed a construit un castel fortificat pe promontoriul Bock în jurul căruia s-a dezvoltat un oraş) –, a menţionat că o parte a comunităţii de saşi din Transilvania vorbe(a)şte luxemburgheză. Pe lângă aceasta, limbile oficiale mai sunt germana şi franceza.

Însă pe străzi se aud aproape toate limbile pământului – acest ducat reprezintă un punct de atracţie pentru îndrăzneţii ce vor să-şi schimbe adresa din cartea de identitate de pe întreg globul.

Operă de artă în… farfurie

Contemplam cu un ochi peisajele pe fereastra maşinii ce mă aducea în centru – clădiri vechi, castele (sunt peste 100 în toată ţara) –  iar cu celălalt răsfoiam un ghid turistic, când atenţia îmi este captată de o reclamă la radio pentru un anume restaurant cotat cu stele Michelin.

Aflu apoi că mă găsesc într-o ţară cu 11 restaurante gourmet apreciate de celebrul ghid. Sunt convinsă – cel puţin atâtea urmează să primească stele în viitorul apropiat dacă este să apreciez impresia de “pictură” în fiecare farfurie pe care urma să le descopăr. Atenţia pentru detalii şi creativitatea fără margini atât din punctul de vedere al gusturilor, dar şi estetic, clasează experienţa Luxemburg în topul celor mai gustoase destinaţii turistice. Nu degeaba este supranumită “gastronomia regilor”. Bucătarii de aici au preluat din eleganţa gastronomiei franceze, din consistenţa preparatelor germanilor şi au asezonat cu accente italiene, portugheze şi spaniole.

Puteţi opta pentru preparate tradiţionale, precum “bouneslupp” (supă de fasole verde cu şuncă), “tréipen” (budincă din organe interne de porc) ori “kash keis” (brânză tradiţională), sau puteţi să închideţi meniul şi să lăsaţi chefii restaurantelor premiate de Michelin să vă răsfeţe cu gusturi noi şi texturi neaşteptate. La orice masă puteţi testa faimoasele vinuri albe (Rivaner) sau lichioruri locale (Esprit du Luxembourg). Personal am trăit cea mai înaltă experienţă gastronomică de până acum la restaurantul La Cristallerie din cadrul hotelului La Place D’Armes. Tot aici am început început să văd Luxemburgul ca fiind verde.

The forest and the City

Acea farfurie ce avea ca suport pentru decor muşchi de pădure a fost “intrarea” într-un portal de verde. Următorul pas în aventura verde din Luxemburg a fost descoperirea regiunii Mullerthal – aşa numita Mica Elveţie datorită reliefului: dealuri, formaţiuni muntoase cu o compoziţie unică şi eroziuni ale solului inedite. Este ideală pentru iubitorii de drumeţii, ciclism montan, canoe, caiaking sau schi nautic pe râul Sure.

În funcţie de nivelul de pregătire fizică şi de timp, puteţi alege una dintre rutele Mullerthal Trail ce însumează mai mult de 112 kilometri. Pe alocuri, peisajul te lasă fără respiraţie, şi la propriu, şi la figurat. Văi cu vegetaţie impresionantă, felurite insecte şi moluşte, copaci imenşi ce au fost răpuşi de timp, dar neînlăturaţi pentru a nu scurtcircuita lanţul trofic (sau tăiaţi parţial pentru a nu bloca accesul pe drumurile principale), defilee.

Paradis luxuriant. Jungla adevărată în mijlocul civilizaţiei. În plus, pentru cei care vor să-şi învingă teama de claustrofobie, există pasaje unde se trece prin inima muntelui şi abia zăreşti o rază de lumină. Eu am trecut prin două astfel de încercări. Cu bine.

Nu vă faceţi griji din cauza echipamentului: există centre unde primiţi echipament complet (în stare excelentă) pentru drumeţii gratis. Chiar şi pentru copii de toate vârstele există soluţii. Incredibil, dar adevărat! Este bine de ştiut  – după drumeţii, câteva ore puteţi dedica vizitei celui mai vechi oraş luxemburghez şi totodată cel mai important al regiunii Mullerthal – Echternach. Patrimoniul Unesco a inclus în 2010 obiceiul de Rusalii – Procesiunea prin Dans din Echternach, unde participă peste 10.000 de oameni.

Portalul magic pentru mine s-a închis atunci când am ajuns la Cascada Schiessentümpel. Este absolut desprinsă din poveşti. Eu am surprins-o primăvara într-un verde crud puternic, dar mi s-a spus că toamna o îmbracă în cele mai frumoase nuanţe de roşu-arămiu.

Familia Omului

După toată această porţie de oxigen şi lecţie de botanică, te gândeşti mai mult ca oricând la viaţă (şi uiţi de preţioasele vitrine pline de pantofi Manolo Blanick de pe bulevardul luxemburghez Royal). Iar  fabuloasa expoziţie foto “The Family of a man” – ce redă condiţia umană într-un mod magistral –  vine ca o mănuşă pentru continuarea experienţei. 

273 de artişti din 68 de ţări expun aici 503 fotografii, puse împreună de către renumitul fotograf Edward Steichen pentru Muzeul de Artă Modernă din New York (Moma). Castelul Clervaux găzduieşte o expoziţie permanentă.

Preţ: 6 euro/bilet/adult, acces gratuit pentru cei cu vârsta până în 21 de ani.

Program vizită de miercuri-duminica 12.00-18.00 (www.steichencollections.lu).

Epilog…

Pentru cei ce încă nu doresc să dea bineţe verii şi alor ei călduri toropitoare şi vor să păstreze din prospeţimea zilelor lui martie în lunile de vară, dar şi pentru cei care vor să se bucure de dulcea povară a civilizaţiei şi a bunăstării în Europa, există Luxemburg. Un colţişor de verde. De lux. De civilizaţie. De linişte. De confort.

INFO UTIL
www.visitluxembourg.com

Cum ajungi: Bucureşti – Luxemburg (via Berlin cu RyanAir şi LuxAir) sau Viena (Austrian Airlines şi LuxAir) – de la 169 de euro/dus-întors/persoană, www.luxair.lu

Unde să stai?

• Luxembourg, Hotel Le Royal ***** www.leroyalluxembourg.com, de la 180 de euro/cameră dublă/noapte
• Cazare Echternach, Hotel Bel Air **** www.hotel-belair.lu, de la 134 de euro/cameră dublă/noapte
• Chateau d’Urspelt **** www.chateau-urspelt.lu, de la 98 de euro/cameră dublă/noapte

Unde mănânci?

• Experienţă culinară de lux: Gournet Restaurant La Cristallerie, * Michelin, www.hotel-leplacedarmes.com/fr/restaurant-gastronomique/la-cristallerie/
• Prânz: la Restaurant Le Cigalon, Mullerthal, www.lecigalon.lu

Escapadă în natură: www.mullerthal-trail.lu

Foto: Marc Vorsatz, www.media-crew-mitte.de