Pe Drumul Mătăsii cu un tren legendar – Merv, Turkmenistan (partea a II-a), (GALERIE FOTO)

Timp de 14 zile, am reconstruit câteva mii de kilometri din vechiul Drum al Mătăsii fiind pasager la bordul unui tren legendar Orient Silk Road Express. Pe parcursul a cinci săptămâni, vinerea, veţi putea citi articole despre viaţa de pe Drumul Mătăsii din Asghabat, Merv, Bukhara, Khiva, Samarkand, Shahrisabz, Tashkent, Turkistan, Almatay.

Niciodată în viaţă nu mai dormisem într-o cuşetă de tren. Mi se părea cumva că pierd controlul, dacă m-aş aşeza confortabil şi aş adormi. Nu spun câte griji mi-am făcut înainte de a mă porni pe Drumul Mătăsii şi cum mă imaginam aţipind în picioare… Acum după o călătorie aşa lungă – Bucureşti – Berlin -Frankfurt – Ashgabat, cu o oprire în Baku (capitala Azerbaijanului) şi după atâtea impresii noi, fără semnal la telefon, de internet nu poate fi vorba, mă puteam conecta doar mental cu cei de acasă (îmi era incredibil de dor de fiul meu – mai ales că era prima oară când eram despărţiţi de peste 40 de ore, ore care se simţeau precum 40 de ani), am aţipit. M-am dezmeticit rapid când prin difuzor se anunţa cina festivă. O cină în tren, în Asia Centrală. Cele 10 minute mi s-au părut o eternitate şi am reuşit în 8 minute să fiu aranjată, ca din reviste. Dacă eşti mamă ştii că în două minute libere poţi fi la fel de eficientă ca în 30 de minute pe vremuri. Trec rapid din vagon în vagon pentru a găsi restaurantul. Îmi amintesc de călătoriile cu trenul din perioada comunistă din România. Muzica roţilor de tren. Şi mirosul este la fel. La vagonul restaurant sunt câte 4 locuri la fiecare masă, exact cât numărul pasagerilor. Deci aceştia sunt nevoiţi să socializeze cu sau fără voia lor. M-am aşezat la singura masă la care mai era un loc. Şi ce loc! Colegii mei de tren sunt o familie. Tatăl – 87 de ani, domnul William, fost Ambasador al Austriei pe 3 continente – a călătorit până atunci în 147 de ţări, şi fiicele lui Sara şi Valentina (pe jumătate franţuzoiace). Călători cu ştate vechi. Valentina a călătorit pentru prima dată singură cu avionul când avea 2 săptămâni, de la Londra la Paris. Părinţii ei fiind diplomaţi au trebuie să onoreze o invitaţie importantă în altă ţară, iar ea a ajuns într-un coşuleţ în capitala Franţei, la bunică. Asta se întâmpla acum vreo 60 de ani… Poveştile curg, cina se desfăşoară armonios, muzică turkmenă se aude în surdină.

Pe Drumul Mătăsii – Turkmenistan – întuneric şi lumină

S-a întunecat de-a binelea afară şi pe fereastra trenului nu se mai poate vedea nimic. Nu este nimic iluminat. Suntem în deşertul Karakum, unul dintre cele mai mari deşerturi de nisip din lume, ocupă cam 90% din suprafaţa Turkmenistanului (491.210 km pătraţi). Cât de diferit faţă de Ashgabat, un oraş care noaptea străluceşte precum un diamant. În vagonul restaurant se face linişte şi pe rând pasagerii se retrag în cuşete.
Orient Silk Road Express se îndreaptă pe timp de noapte către oraşul Mary, cunoscut popas pentru negustorii de mătase sub numele de Merv (343 km distanţă de Capitală). Din cele mai vechi timpuri, de acest nume se leagă alte nume, precum Alexandru cel Mare, scrierile lui Zarathustra, scrieri importante de astronomie, oraş cu o cultură impresionantă (cu 10 biblioteci) înainte de a fi distrus de mongoli conduşi de Gingis Han în 1221. Celebrul este Mausoleul Sultanului Sanjar de la Merv, restaurat atât de URSS cât şi de UNESCO, sub ediga căruia se află.

Pe Drumul Mătăsii – Legenda mătăsii, bun la fel de dorit ca şi aurul

Răsăritul a găsit trenul deja în gara Mary. După un mic dejun cu malanghite fierbinţi (dacă vi le amintiţi din copilărie – mini clătite prăjite în ulei) cu dulceaţă de vişine şi cafea instant din nişte cupe ca de argint pe care scrie Moscova (în Asia Centrală aceasta este tipul de cafea foarte popular) am plecat într-o excursie în oraşul Mary şi împrejurimi. Turkmenistan este al doilea stat ca mărime în Asia Centrală, după Kazahstan. Eşarfa mea roz din mătase e legată sub formă de fundă la poşetă azi. Pe drum citesc povestea mătăsii. Mulţi ani a domnit misterul asupra originii mătăsii. Se pare că secretul mătăsii a fost cel mai bine păstrat secret din istoria umanităţii, chinezii l-au putut păstra mai bine de 2.000 de ani. Un istoric roman scria în anii 70 înainte de Hristos că mătasea se obţine din frunze, cu ajutorul apei. Descoperiri recente spun că în zona râului Yangzi s-a descoperit o cupă cu simbolul coconului ce a fost datată ca fiind veche de 6.000 – 7.000 de ani. Dar legendele chinezilor îi atribuie titlul de Zeiţă a Mătăsii soţiei miticului Împărat Galben (3000 îH), Hsi-Ling-Shih, care într-o zi stătea la umbra unui dud şi dintr-o întâmplare un cocon al unui vierme de mătase i-a ajuns în ceaşca de ceai. A studiat firul şi s-a gândit să-l transforme în pânză. Aşa s-a născut sericultura (producţia de mătase).

Pe Drumul Mătăsii – Descoperirea Turkmenistanului rural

Pe fereastra autobuzului în care sunt se vede o şcoală. Fete tinere, cu păr lung împletit
în cozi, aşteaptă un autobuz. Sunt îmbrăcate în rochii lungi verzi, poartă o vestă cu motive populare şi pe cap o tichie de asemenea cusută în stil turkmen. Ce frumuseţi!

Apoi am văzut o nuntă. Invitaţii şi mirii poartă haine tradiţionale de asemenea. Mireasa este extrem de împodibită, la fel şi mirele. Bărbaţii poartă pe cap căciuli din blană de oaie albă.

După ce am vizitat siturile arheologice de la Merv şi am ajuns la Mausoleul Sultanului Sanjar. Un monument superb în formă de cub, ce are o legendă frumoasă – sultanul a cerut arhitecţilor să lase să pătrundă puţină lumină prin cupolă, căci aşa iubita lui care murise şi luase trupul unei păsări îl putea vizita… Am ajuns într-un sat cu case de lut. Da, case de lut, foarte simple ce străluceau sub soare. Aici am luat prânzul la o familie de turkmeni. Ne-au aşteptat în straie tradiţionale şi cu gogoşi. Am fost fascinată de bijuteriile lor.

Nu voi putea uita niciodată imaginea unui sat din Turkmenistan, aşezat la poale de munţi cu toate acoperişurile caselor verzi. O imagine idilică, pe care nu mă mai săturam să o privesc şi pe care nici măcar nu am fotografiat-o deşi ar fi adus sute de like-uri pe reţelele de socializare. Cumva mi-am promis că mă voi întoarce. VA URMA!

INFO UTILE

Vacanţă pe Legendarul Drum al Mătăsii din Asghabat până în Almatay – „Registan Orient Silk Road Express from Asghabat to Almatay”

Durată: 14 zile – 7 nopţi în tren privat (cuşetă); 6 nopţi hoteluri de primă clasă Opriri: Asghabat, Merv, Bukhara, Khiva, Samarkand, Shahrisabz, Tashkent, Turkistan, Almatay; Perioade: 09.04.2019 – 22.04.2019, 15.10.2019 – 28.04.2019, 14.04.2020 – 27.04.2020, 20.10.2020 – 02.10.2020; Mâncare, excursii şi transferuri: Toate mesele incluse la bordul trenului şi în restaurante locale, Toate excursiile şi biletele de intrare la obiective incluse; Transferuri şi autobuze private conform programului. (Nu sunt incluse preţurile pentru vize, bilete de avion, bacşisul, cheltuieli personale), Doctor la bord; Ghid vorbitor de engleză; Preţ: de la 2.940 euro/persoană; Lernidee Trains & Cruises: https://www.trains-and-cruises.com  Lernidee Erlebnisreisen: www.lernidee.de

Vize
Turkmenistan: 35 euro (maximum 10 zile, o intrare)
Uzbekistan: 20 US Viza se poate lua online
Kazahstan: românii nu au nevoie de viză dacă nu stau mai mult de 30 zile pe teritoriul Kazahstanului Informaţii utile despre vize şi Ambasade ale României: www.mae.ro
Vaccinuri: nu sunt recomandate

Pagini oficiale pentru turism: http://www.turkmen-travel.com/; http://www.visit-uzbekistan.com/; http://visitkazakhstan.kz/en/