La ora 07.00, după ce am savurat bruschetti şi o limonadă dublă făcută cu dragoste din lămâi din curtea hotelului,am coborât cele 400 de scări care mă despart de port. Am lăsat Amalfi pentru Positano. Am schimbat un loz câştigător cu un altul. Tot câştigător.
Soarele, muntele, marea şi maşinile. Şi hotelurile. Nu sunt înalte, dar se încadrează perfect între stânci, leandri şi verdele Mării Tireniene. Mai sunt portocali, lămâi şi mandarini crescuţi pe marginea drumului. Fructele cad pe jos. Nimeni nu se oboseşte să le ia. Gândul îmi zboară la România şi la trecut. Cât de preţioase erau portocalele în timpul comunismului! În Italia sunt din belşug. Ca şi cum ar fi merele la noi.
Şi totuşi, dacă rămânea ţara sub acelaşi regim politic, cum reuşeam oare să înţelegem pe ce lume trăim? Foarte norocoşi suntem toţi cei care ne trăim visele şi visurile. 10 euro costă biletul până la Positano. Dacă, insula Capri – paradisul alb – verde este vestită pentru milionarii care locuiesc aici şi o vizitează, fostul sat de pescari Positano mai este numit Hollywoodul Europei.
Popularitatea sa, şi mai ales plasarea în zona destinaţiilor high-class, se datorează în primul rând naturii şi în al doilea rând, scriitorului american premiat cu Pulitzer, John Steinbeck, care în 1953 scria în Harper’s Bazaar: „Positano este un loc de vis, însă nu realizezi acest lucru decât după ce pleci de acolo şi simţi că dorul te roade adânc„. Şi cum să nu te macine, dorul când fiecare dintre noi – chiar şi după 5 decenii de la publicarea articolului, apropo de trenduri în materie de stil de viaţă – visează să locuiască într-un loc în care muntele se întâlneşte cu marea. Şi cu liniştea.
Nu ştiu dacă tot liniştea i-a inspirat pe Mick Jagger şi Keith Richards de la The Rolling Stones când au compus piesa „Midnight Rambler” într-o cafenea din Positano… Inspiraţia şi-a găsit-o Patricia Highsmith care a scris o parte din nuvela sa, “The Talented Mr. Ripley”. Aici s-au filmat scene şi din filmul cu acelaşi nume.
Şi în peliculele “Sub soarele Toscanei”, “Nine”, “Only You” apar peisaje din Positano. Aparatul foto are un card de memorie suplimentar. Peisajele sunt desprinse din tablouri. Fiecare detaliu este la locul său. Armonie. Ai vrea să imortalizezi totul, dar parcă fotografiatul îţi răpeşte bucuria de a fi acolo. De a păstra şi în propria memorie. Căsuţele colorate răsărite din munte te îmbie să-ţi faci paşaport de Positano.
Te împiedică însă preţurile exorbitante cu care eşti întâmpinat. Cu zâmbetul pe buze, evident. În plin sezon, în funcţie de privelişte şi de numărul de stele preţul unei camere de hotel ajunge uşor la 300 euro. Însă, poţi plăti şi 100 de euro pe noapte pentru o cameră dublă. Preţurile nu au o limită superioară. La “Le Sirenuse”, un hotel aflat în top 10 cele mai frumoase hoteluri din lume, ţi se face pielea de găină atât datorită peisajul şi amenajării interioare cât şi din cauza preţurilor. Vara, sunteţi găzduiţi o noapte pentru sume ce variază între 500 euro şi 3.500 euro (www.sirenuse.it).
Positano te menţine în formă. Nu este un loc pentru leneşi, trebuie să urci şi să cobori sute de trepte zi de zi. În plus, cele mai spectaculoase peisaje sunt la înălţime. În timp ce te plimbi, energizează-te cu coppa del nonno – cea mai bună cafea-îngheţată din lume.
Fructe de mare, peşte, pizza, prossciutto crudo e melone, paste home made felurite te îmbie la fiecare restaurant. În Piaţa Centrală vă puteţi delecta cu zeci de magazine pline de suveniruri şi de produse artizanale: haine, ceramică. Veţi observa uşor că Positano are propria sa modă vestimentară. Rochii, bluze din bumbac şi in în culori pastelate. Nu plecaţi fără un sarong made in Positano. Ceramica este prelucrată în sute de feluri. Cei care vor să-şi reînnoiască vesela, pot găsi sugestii interesante. Lămâia este un laitmotiv în această zonă. Pe lângă limoncello (cel mai bun îl găsiţi în Amalfi), încercaţi L’ Albertissimo – o băutură locală şi bomboanele cu lămâie. Chiar dacă petreci o zi aici, cu siguranţă ţi-o vei aminti toată viaţa.
Unul dintre motivele pentru care ajungi să iubeşti Napoli este amplasarea sa. Foarte aproape de Roma – la 2 ore cu trenul –, la o oră de Capri cu vaporul, la maxim o oră cu maşina de Coasta Amalfitană ori Sorentto. Dacă ai ajuns în zonă, sunt de văzut şi Ischia şi Pompei.
Excursiile pe mare cu taxi water, bărci cu motor, yahturi dau o altă conotaţie sejurului. Ghizii locali vă recomandă o vizită la insulele Li Galli. Dacă aveţi noroc poate veţi vedea sirene. O experienţă memorabilă este să vizitaţi toată Coasta Amalfitană şi să ajungeţi până în Capri pe apă. În Positano, vă puteţi bronza pe următoarele plaje Laurito, Arienzo, Marina Grande şi Fornillo. Pentru 2 şezlonguri şi o umbrelă trebuie să plăteşti peste 20 de euro.