Vacanţă la Cinque Terre

Trenul pleacă din Genova…

Cu viteză se îndreaptă prin tuneluri subterane spre unul dintre cele mai poetice locuri din lume, iubite de artişti şi adorate de turişti: Cinque Terre. Am coborât în staţiunea numită Vernazza.

Din gară păşeşti direct într-o piaţetă ce mi-a adus aminte de Napoli şi Amalfi. Nimic special însă…

Recomandări

Pe două roţi prin Transilvania

Era invadată de turişti ce se întreceau în a apăsa butoanele aparatelor foto sau a telefoanelor mobile. Pentru câteva minute, am fost dezamăgită căci nu înţelegeam de ce se îmbulzesc…  Am mai făcut câţiva paşi şi am observat în stânga, într-un perete de munte o mică intrare. Nu am mai “bătut” la uşă, am mers prin întuneric şi în câteva secunde, am avut cealăltă faţă a monedei: Marea Mediterană.

Asemenea senzaţie nu am mai avut în alt loc din lume. Lumină. Întuneric. Lumină. Pe această parte turiştii se întreceau în zâmbete şi în a respira aerul curat. Prea puţine fotografii. Linişte. Vernazza  este singurul orăşel din cele cinci ale Parcului Naţional Cinque Terre – parte a patrimoniului UNESCO – : Riomaggiore, Manarola, Corniglia şi Monterosso al Mare ce are port natural.

Cinque Terre: atracţii

Nu este un loc generos pentru cei care îşi doresc să facă plajă. Însă, există alte puncte forte. Spre exemplu, aici nu vezi maşini, automobilele vin doar până la barieră. Aceasta se ridică doar marţea pentru a permite aprovizionarea magazinelor, hotelurilor. În parcări există însă… bărci. Mai mult decât atât, în trecut, Vernazza era un soi de Veneţia, apa mărginind clădirile. Tot în port, am găsit cea mai frumoasă biserică în care am intrat vreodată. Pereţi simpli, din ciment, fără picturi, fără icoane. Împodobiţi  doar de trei cruci.

De Paşte, crucile sunt purtate de către localnici în spate. Ferestre imense fără ferestre. Vitralii: marea şi muntele…

Tot în port sunt terase unde este musai să deguşti măcar un pahar de vin local. Se produce în serie mică, din ce în ce mai mică având în vedere că mulţi dintre tinerii localnici preferă munca intelectuală în marile oraşe. Poţi citi pe etichete câte sticle au fost produse în acel an.

Pizza nu este cea mai bună din Italia, costă în jur de 15 euro una, însă o mai condimentează peisajul.

Cu cât urci mai multe trepte, cu atât peisajul se schimbă. Culoarea mării se metamorfozează. De la gri, la verde, de la albastru la turcoaz. Vechiul turn Doria, cu ale sale trepte în spirale îţi oferă cea mai înaltă privelişte asupra locului. Dacă aveţi o săptămână la dispoziţie, sandale rezistente şi un companion plăcut, o experienţă de neuitat este să străbateţi la pas cele 5 pământuri şi să înnoptaţi de fiecare dată într-un alt orăşel.