Alina Roxana Ionescu: După pandemie! Atunci când, cred eu, cu toții am fost mai sensibili și vulnerabili din punct de vedere psihic și emoțional. Vrem sau nu vrem să recunoaștem, tot ce s-a întâmplat, a lăsat urme adânci în mintea noastră.
(…) În pandemie, pot spune că au început încet, încet să își facă prezența aceste atacuri de panică, dar atunci încă le controlam.
Când într-adevăr am realizat că deja este o problemă reală a fost în primăvara anului trecut. Atunci când ieșeam în spații aglomerate, efectiv nu mai puteam să respir, începeam să tremur și nu știam unde să mă ascund.
Alina Roxana Ionescu: Nu am explicația concretă, cred că au fost mai mulți factori. Eu sunt o femeie dependentă de control și siguranță, cumva s-a resetat ceva, și mi-am dat seama că în viață nimic nu e sigur și că toate se pot schimba peste noapte. Cumva asta mi-a dat “universul meu” peste cap și am realizat cât de nepuntinciosi suntem…și de aici… gânduri, gânduri…până la sufocare.
Alina Roxana Ionescu: În cele din urmă am ajuns și la medic și a fost cea mai bună decizie. Am învățat să le gestionez, să știu cât durează, ce să fac atunci când ele apar, cum să gândesc și altfel. Am învățat să mai las din “control freakness-ul” care îmi ghida viața și să las lucrurile să se mai și “întâmple”, așa am început să mă relaxez în general.
Alina Roxana Ionescu: Mai am și astăzi episoade ușoare, dar deja le controlez destul de bine. Nu mai simt senzația aceea că mă sufoc și urmează să mor (zâmbește).
Alina Roxana Ionescu: Să nu se chinuie, să nu fie încăpățânate cum am fost eu. Să meargă imediat la doctor. La mine a durat 3 luni până am luat decizia, timp în care abia ieșeam din incinta casei, era singurul perimentru în care mă simțeam în siguranță.