Pandemia de coronavirus ne-a schimbat viețile tuturor. Unora mai mult, altora mai puțin. Adaptabilitatea este cuvântul de ordine însă. Ce fac actorii în pandemie? Am stat de vorbă cu Ana Pasti, actriță româncă cu experiență la Hollywood, care de curând dublu premiată pentru un scurtmetraj unde semnat ca și scenarist, regizor, dar și ca actriță.
CSÎD: Ana, cum arată viața unui actor în pandemie?
Ana Pasti: Hm… Și confuză, pe lângă incertă, ceea ce oricum este de obicei… Pre pandemie, după cum bine știi, căci le-ai văzut, jucam în două spectacole – Hasteg la The Fool, o comedie neagră pe un material original scris de actrițele Elena Voineag și Dana Rotaru și regizată de ultima dintre ele și Apropierea la Teatrul de Artă, cea mai recentă dramă a irlandezului Mark O’ Rowe, regizată de Peter Kerek. Și tocmai începusem, în sfârșit (după doi ani de când inițiasem proiectul și după reconfigărări succesive) să repet la un al treilea spectacol – Agnes, aleasa domnului – o piesă clasică a dramaturgiei americane moderne, în regia lui Bogdan Budeș, tot la Teatrul de Artă.
Ana Pasti
CSÎD: Unde joci acum?
Ana Pasti: Acum… joc doar în self-tape-urile pe care le fac pentru rarele audiții internaționale pe care le am. Însă există și o parte bună în toată povestea asta și anume că așa am mai mult timp să lucrez la următorul scenariu de film pe care vreau să-l fac.
CSÎD: Povestește-ne puțin de primul scenariu. Cum ai ajuns să scrii, să regizezi și să joci în propriul tău film ”În noapte/In betwen”, care după câte știu a fost și premiat (la Tirana pentru Cel Mai Bun Scurt Metraj din Balkani și la Anonimul cu Premiul Publicului pentru Cel Mai Bun Scurt Metraj Românesc)?
Ana Pasti: A fost o întâmplare… filmul este inspirat de o întâmplare reală pe care am trăit-o și pe care pur și simplu simțeam nevoia să o spun. A durat foarte mult până ce am reușit să o și fac, mai ales că inițial nu am vrut nici s-o regizez, nici s-o scriu eu, ci doar să o joc. Dar cei cu care mi-am dorit să colaborez inițial (Cătălin Rotaru și Gabi Șarga) și-au dat seama – mai repede chiar decât mine – că povestea asta e mult prea personală și că cel mai bine ar fi să o fac eu. Așa că am început prin a o scrie și apoi rescrie, și iar scrie și iar rescrie – ceea ce a fost o școală foarte bună pentru mine.
CSÎD: Și ce a urmat?
Ana Pasti: Iar apoi cum celor care le-am propus să regizeze fie nu puteau în perioada respectivă (trebuia neapărat să se filmeze iarna, pe zăpadă), fie nu se conectau cu subiectul, am sfârșit într-un final în formula asta de one women show (râde). Formulă pe care Adrian Sitaru, producătorul meu executiv, a susținut-o de la bun început și nu a fost singurul. Foarte multă lume a crezut în mine și m-a ajutat să parcurg drumul ăsta, de la prieteni si familie la echipă, iar din echipa în special DOP-ul, Tudor Platon.
Imagine din scurtmetrajul În noapte/In betwen de Ana Pasti
CSÎD: Tu călătorești foarte mult, mai ales între SUA și România. Unde trebuia să fii în perioada asta?
Ana Pasti: Aici, căci a început un nou an universitar în care am și de predat și de studiat și de organizat niște work-shop-uri internaționale. Sunt doctorandă în ultimul an la UNATC unde și predau cursuri de actorie de film pentru studenții de licență și master, la clasa profesorului Adrian Titieni și chiar acum sunt în mijlocul organizării unor work-shop-uri on line cu o parte din foștii profesori de la USC (University of Southern California) și regizorii și directorii de casting cu care am lucrat în Los Angeles.