Cu stresul si adrenalina la control

Sunt psihoterapeut - Un psihoterapeut intr-un surogat de metropola, in care nimic nu-i functional, in care pana si traficul infernal a devenit imprevizibil, in care orice initiativa ai avea, devine dezarmant de dificil de realizat. Te intrebi ce ar putea
  • Publicat:
Cu stresul si adrenalina la control
Cu stresul si adrenalina la control

Nu sunt singura care iti ofera „sfaturi” despre cum putem diminua stresul de zi cu zi, despre cum putem face fata nebuniei in care ne invartim. Gem revistele de articole despre tehnici eficiente cu privire la aceste subiecte, tarabele sunt invadate de carti, de la cele laxativ-comerciale pana la adevarate tratate de sofrologie. Ne-ar placea fara indoiala sa reusim sa fim la fel de imperturbabili ca si Phileas Fogg, sa atingem echilibrul interior gen Dalai Lama, dar acest lucru pare atat de greu. Pare?! Ma tot intreb, de ceva timp, ce s-ar fi intamplat daca Hans Selye nu ar fi inventat, in anul 1949, termenul conceptual de „stres psihic”? Cum oare ne-am fi numit noi toti astazi? Si cum ne-am fi simtit? Daca esti prea ocupata, prea preocupata, prea grabita, prea absorbita de viata si nu ai ochi si timp pentru a vedea aceste povesti (dar ai timp sa le citesti), ti le voi povesti eu, pentru ca asta este treaba mea… sa vad, sa ascult, sa observ, sa spun povesti… povesti terapeutice.
 
Monday, bloody monday!
Dis-de-dimineata… mai intai nu intelegi acel sunet insistent, dar lumina ti se strecoara printre genele imbibate de somn. Ii astupi „gura” instantaneu, mocnind inca un minut de somn dulce. Totusi e bine, ceasul asta desteptator nu fuge! Asa cum ai citit la news ca se fac azi ceasurile, pentru ca te simti inca obosita, cu senzatia stranie ca ai dormit doar cateva minute si parca esti mai obosita decat te-ai culcat. La ora 9.00 trebuie sa fii musai la birou. Intalnire foarte importanta cu sefu’. Predare raport proiect – care, by the way, se apropie de final. Uau, ce stres, numai la gandul ca nu vei ajunge. Pai, de ce nu vei ajunge? Pentru ca nici daca ai avea patru maini si un avion cu reactie, nu ai putea sa fii la timp… Si unde mai pui toate ritualurile de dimineata la care este supusa o femeie, cu trei job-uri full-time: mama, sotie si albinuta 4.328 in compania multinationala „X”. Faci un dus de 5 minute, pe care nici nu apuci sa-l savurezi, in acest timp cafeaua se scurge in filtru (noroc ca nu tre’ s-o pazesti), sari peste „etapa body lotion”, pentru ca trebuie sa trezesti copiii, pui doua felii de paine in toaster pentru micul dejun – macar sotul si copiii sa beneficieze de un program alimentar normal – fugi sa te machiezi un strop pentru a acoperi urmele somnului insuficient si, de ceva timp, urmele anilor in care ai tot marsat intr-un ritm infernal. Buuun. Acum? Ce tinuta adoptam azi? Desi te-ai gandit de cu o seara inainte cum o sa te imbraci, brusc, in lumina zilei, totul pare nepotrivit si tinuta trebuie regandita. Grea treaba. Agitatie, haine aruncate haotic, injuraturi (in gand sau cu voce tare). Adrenalina si stres. Plus ca in drum spre birou, dupa ce lasi copiii la scoala, e musai sa te opresti la un supermarket ca sa-ti cumperi hrana pentru pranz, pentru ca evident esti la cura de slabire si nu poti sa imparti frateste cu colegii vesnica pizza, infulecata in putinele minute care au inlocuit demult pauza de pranz sau si mai grav, vreo shaorma plina de sosuri si maioneza – „moartea ficatului si a siluetei”!

Panica!
Cum sa faci toate astea pana la 9.00? Si asta in traficul infernal care nu se dezminte nici macar intr-o zi? Si iti mai trebuie si minimum 10 minute inainte de intalnirea cu sefu’ sa te „aduni”, iar in timp ce conduci, trebuie sa le oferi copiilor si o mica particica din mamica lor pentru a le asculta problemele… caci intrebari nu mai au demult, de cand tot nu au primit raspunsuri din cauza ca tocmai iti suna telefonul. Pai, nu prea ai cum sa o scoti la capat si ajungi la birou la 9.30. Sefu’ a plecat deja. A lasat un mesaj la secretara destul de acra ca: „te-a «reprogramat» pentru ora 18.30”. Deci vei sta peste program! Si cine duce copiii la inot? Iar stres si adrenalina. Si este doar o zi oarecare, cu nimic mai speciala decat altele.

Sfatul psihoterapeutului
 Stres, asta-i viata! Orice informatie, orice stimul declanseaza in fiecare dintre noi o reactie. Ansamblul acestor reactii constituie un raspuns de adaptare al carui scop este sa ne mentina echilibrul vital in functie de evenimentele traite. In consecinta, o buna utilizare a stresului inseamna a avea o reactie fiziologica, emotionala si psihologica necesara actiunii, urmata de o suficienta perioada de recuperare. Cand starea de stres devine cronica, se instaleaza oboseala, depresia, mai ales cand subiectul intra in faza de epuizare. Atunci intervine recursul la substante „miracol”: tutun, alcool, cafea, dar si tranchilizante. Calitatea vietii se degradeaza din cauza alimentatiei haotice, reducerii timpului de somn, raririi actelor sexuale dar mai ales a lipsei cu desavarsire a empatiei in sanul familiei si relationarilor emotionale atat de necesare mentinerii echilibrului interior.

 Stresul este o obisnuinta. Pentru ameliorarea problemei se impune o schimbare a obisnuintelor, altfel spus, adoptarea unor conduite emotionale, cognitive si comportamentale diferite de cele care mentin cercul vicios. In cazul nostru impartirea responsabilitatilor cu partenerul (peste care nu am dat in dimineata obisnuita, oricat l-am cautat printre randuri – poate cafeaua din filtru sa fie singura dovada a existentei lui), precum si responsabilizarea copiilor.

„Chiar daca «altruism» in forma lui pura este o utopie (nu exista altruism pur, fara nici un beneficiu secundar), atunci cand ne dorim sa fim altruiste in ceea ce priveste familia noastra cel putin, trebuie mai intai de toate sa fim egoiste. Stiu, pare un nonsens. Nu putem sa-i ajutam cu adevarat pe cei dragi, nu putem fi «acolo» cand au cu adevarat nevoie de noi, decat daca ne este bine, daca detinem acel echilibru interior de care tot vorbim, doar daca am stiut sa fim putin egoiste si nu ne-am irosit toate resursele in incercarea de a fi plenipotentiar“.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Exista viata dupa divort?
Exista viata dupa divort?