Se spune că ce e mult, strică. Acesta este și cazul Denisei Nechifor care, din cauza excesului de sport, s-a confruntat cu o problemă la cartilaje. Despre aceasta, dar și despre un stil de viață sănătos, am stat de vorbă într-un interviu exclusiv.
Mi-am dat seama că am o problemă în momentul în care, aflată la mare cu familia, într-o dimineață, am avut niște dureri atât de mari încât nu m-am mai putut deplasa, dureri pe care le-am dus pe picioare luând analgezice foarte puternice la vremea aceea.
Durerile au persistat, motiv pentru care, odată ajunsă în Bucureșți, am luat legătura cu diverși medici. Am mers la 5 medici, am luat 5 opinii diferite, însă unul singur mi-a confirmat exact răspunsul de la RMN.
Au urmat alte drumuri în Austria și în Germania pentru a culege și alte opinii, însă toți îmi recomandau intervenție chirurgicală, intervenție pe care am refuzat-o vehement.
Majoritatea medicilor mi-au spus să mă operez clasic, dar apropiații mi-ai spus să mai aștept și alte opinii, căci operația presupune o recuperare grea și, în principiu, nu te mai recuperezi complet.
(…) Am ales în cele din urmă intervenția cu celule stem pentru că mi s-a părut o variantă foarte bună, ceva inovativ, un lucru pe care mulți medici nu îl fac.
Practic, ți se extrage măduvă osoasă din coloană și apoi se scot din această măduvă osoasă celule stem. Celulele stem astfel obținute sunt implantate în zonele cu probleme; în genunchi, în cazul meu. Sunt foarte puțini medici în România care fac o asemenea intervenție.
Practic, celulele stem implantate ajută la regenerarea organică a cartilajelor, lucru care s-a și întâmplat. Nu într-o proporție de 100% bineînțeles, dar o mare parte a cartilajelor mi s-au refăcut, astfel că azi nu mai am probleme.
Fac în continuare sport, însă nu mai fac atât de intens și nici cu greutăți atât de mari. Mi s-a recomandat să reduc activitatea fizică.
Intervenția a fost una foarte complexă, am avut în sala de operații mai mulți medici și asistente. Nu a fost una greu de suportat însă, căci a fost o intervenție cu anestezie locală. Știam ce presupune puncția în sine, căci în trecut apelasem și la injecțiile cu plasmă care îmi reduceau durerile pentru anumite perioade.
(…) Intervenția a fost o reușită, am fost externată la câteva ore de la operație.
Am avut, bineînțeles, nevoie și de repaos. Am făcut repaos mai bine de o lună. Vreo 2 săptămâni am stat doar în casă, mișcându-mă destul de greoi. Iar apoi am făcut recuperare timp de 3 luni de zile. (…) Recuperarea am înțeles că este mai importantă decât operația în sine, de fapt. Astfel că am făcut câteva ședințe de kinetoterapie, apoi am început din nou cu sportul până când mi-am revenit. DAR! Din sentimentul de teamă, nu mai fac atât de intens. Nu mai vreau să ajung acolo niciodată.
Recomand tuturor să nu mai facă mișcare într-un mod exagerat, să nu mai alerge prin parcuri extraordinar de mult, să nu mai ridice greutăți foarte mari pentru că poți riscă o astfel de problemă, o problemă deosebit de serioasă în care te poți trezi cu dureri cumplite resimțite 24/24.
Să aibă grijă de sine, să se menajeze și, atenție! Să aibă și o alimentație corespunzătoare în zilele în care fac sport intens pentru că organismul are nevoie.