Într-o lume în care standardele de frumusețe sunt în continuă schimbare, puțini sunt cei care au curajul să vorbească deschis despre temerile lor. Alături de Ela Crăciun am discutat despre unul dintre subiectele tabu ale zilelor noastre: frica de îmbătrânire. Așadar, vedeta ne-a oferit o perspectivă sinceră despre cum gestionează presiunea legată de vârstă și cum înțelege procesul natural al îmbătrânirii într-o societate care pune adesea accent pe tinerețe și frumusețe exterioară.
Ela Crăciun: Trecea la 40 de ani a fost una destul de dură pentru mine. Chiar dacă încercăm să mă motivez și să îmi spun constant că sunt în siguranță, că nu are ce să se întâmple sau schimbe drastic în viața mea, în realitate am simțit ca și cum am căzut într-o groapă cu jumătate de picior. Din punct de vedere psihic, trecerea în această nouă etapă a vieții la 40 de ani a fost destul de dură, însă m-am acomodat cu ea. Mi-am îmbrățișat vârstă, cu toate că în jurul meu apropiații îmi repetau că ești bătrân doar atunci când te consideri așa și că o mentalitate de om tânăr îți va garanta tinerețea veșnică. Am apreciat încurajările, iar anul acesta fac deja 43 de ani, așa că nu mai am o problemă neapărat cu vârsta.
Fac sport, sunt mult mai atentă la alimentație, la ce mănânc și la locul din care îmi procur alimentele, atât pentru mine, cât și pentru copii. Merg constant la sora mea, care este cea care din punct de vedere estetic este responsabilă de aspectul tenului meu, de calitatea lui și de toate procedurile posibile de prevenire a îmbătrânirii lui.
Ela Crăciun: Am multe momente în care îmi doream să opresc timpul în loc, însă ele se referă doar la copii, care îmi dau seama cât de mult cresc și cât de repede trece timpul. Ca ieri erau bebeluși, iar azi și-au luat deja carnet de condus. Aș vrea să opresc timpul în loc doar pentru că vreau să mă mai bucur cumva de copilăria lor, însă din păcate acest lucru nu este posibil.
Ela Crăciun: Sport fac de trei ori pe săptămână, încerc să am o mentalitate cât mai pozitivă, iar de două ori pe săptămână îmi fac ritualul meu de încărcare cu energie. Nu pot spune că iau zilnic suplimente. Cu toate că îmi propun să iau colagen, încă nu am reușit să o fac, așa că doar aici mă încearcă mici remușcări. În schimb, iau fără probleme magneziu și vitamina D. Cred că mă ajută foarte mult și faptul că încerc să găsesc cât mai multe momente frumoase ale zilei, cât să îmi garantez o stare de bine.
Ela Crăciun: Presiunile legate de aspectul fizic sunt imense din perspectiva activității mele. Eu am avut o perioadă destul de lungă în care eram disperată să arăt bine, să fiu slabă și acum nici nu știu cât era în capul meu sau cât era de fapt presiunea reală. După ani și ani de terapie și lucru cu mine, sunt foarte bine cu mine în prezent, însă sunt conștientă că poate fi doar o etapă.
Creierul uman este foarte complex și nu oferă niciodată garanții. Nu este suficient doar să îți dorești să arăți bine, iar tu să nu faci nimic în acest sens. Până la urmă cred că trebuie să fii realist. Ce pot eu să fac, ce pot eu să fiu și care poate să fie cea mai bună versiunea mea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem la modul cel mai onest, fără a ne impune obiective imposibil de realizat, pentru că atunci frustrările vor fi din ce în ce mai mari.
Ela Crăciun: Am devenit mai responsabilă. Nu îmi place să fac sport, așa că mă plâng și încerc să evit pe cât posibil această activitate, însă am găsit un antrenor care vine el acasă și nu mai am scăpare. În alimentația mea încerc să includ cât mai multe fructe și legume, alimente care să mă și hrănească. Evident că nu pot să renunț la plăcerea mea vinovată, dulciurile. Rezultatele se văd. În momentul în care sunt conștiincioasă și nu mă abat de la orele de sport, tot corpu meu se simte și arată altfel.
Ela Crăciun: În primul rând îmi dau seama că nu mă pot schimba prea mult la 43 de ani, însă atunci când vrei să faci ceva cu adevărat, totul este posibil. Mie îmi place de mine așa cum sunt în realitate, autentică, pentru că adevărul cred că ne urmărește mereu, pentru că nu poți juca în permanență un rol. Nimeni nu poate face asta 24 de ore pe zi, 7 zile din 7. Sunt om, cu bune, cu rele, greșesc și eu că noi toți și în asta cred că stă de fapt autenticitatea, în asumare.