De 17 ani lucrează în televiziune. Exact așa cum și-a dorit. Este o femeie puternică și independentă exact așa cum și-a dorit de când se știe. Este o femeie frumoasă, empatică, cu picioarele pe pământ, adoră animalele și carbohidrații după cum mărturisește. O femeie căreia nu îi sunt indiferente știrile pe care le aduce în casele oamenilor și care crede cu tărie că știrile pozitive sunt cele mai dorite de către public. Am stat de vorbă cu Nadina Câmpean, prezentator tv la Antena 3, despre cariera sa.
CSÎD: Nadina, cum te imaginai ca adult atunci când erai mică?
Nadina Câmpean: Mi-am imaginat întotdeauna că voi fi o femeie puternică și independentă chiar dacă nu conștientizam atunci ce înseamnă exact asta. Dar am avut exemplul mamei mele și a multor femei minunate din jurul meu. Mama spune mereu că eram prea serioasă și ambițioasă, uneori prea strictă cu mine însămi. Nu-mi amintesc asta, dar știu că sufeream teribil dacă luam o notă proastă, uneori aveam senzația că e sfârșitul lumii.
Acum, dacă m-aș întoarce în timp, m-aș sfătui să am mai mult curaj și să nu mă mai consum pentru orice eșec. Să am încredere că viața are grijă de oamenii buni. Știu sigur că îmi imaginam că voi fi o mamă bună și vor crește un copil minunat. Sunt sigură și acum de acest lucru și abia aștept acel moment al vieții mele.
CSÎD: Cum a început povestea ta cu televiziunea?
Nadina Câmpean: A fost un vis pe care l-am avut dintotdeauna, încă din vremea când principalele jurnale de știri erau prezentate de Delia Budeanu. Mi se părea o femeie atât de frumoasă, cu o atitudine atât de distinsă încât credeam că e acea perfecțiune care nu poate fi atinsă. Apoi eram în liceu când am întâlnit, la un eveniment de familie, o fată superbă care era reporter-prezentator la TVR Iași. Am ținut-o de vorbă toată seara, până am epuizat toate întrebările, și am știut din acel moment că asta vreau să fac. Aveam 20 de ani când am avut norocul să mă vadă oamenii potriviți.
Oferta de a fi reporter la Antena 1 a venit la scurt după ce câștigasem un concurs la un post concurent, unde mi s-a spus că aș fi un reporter de presă scrisă foarte bun pentru că sunt o fată inteligentă, însă nu aș avea nicio șansă în televiziune deoarece “nu sunt frumoasă și am un defect de vorbire care nu poate fi corectat.” Din fericire, cu puțin antrenament, defectul s-a corectat și mi-am împlinit visul.
CSÎD: De câți ani ești pe sticlă?
Nadina Câmpean: Se fac 17 ani în luna decembrie și mă sperie lucrul acesta de fiecare dată când calculez. Au fost 17 ani plini dar, în același timp, am senzația că au trecut foarte repede. Am fost reporter cinci ani, înainte să prezint știrile dimineții. Ce este cu adevărat frumos la o televiziune de știri e faptul că nu renunți niciodată să fi reporter. Totul e în mișcare și sunt puține zilele în care desfășurătorul e respectat. În momentul în care apare o informație nouă, întrerupem emisia și nu renunțăm până nu aflăm totul. Contrar a ce își imaginează multă lume, sunt zile când prompterul e inutil și se vorbește liber ore întregi. Iar acelea sunt jurnalele sau edițiile speciale care te fac să iubești și să devii dependent de această profesie.
CSÎD: Cum arată o zi din viața ta?
Nadina Câmpeanu: Dimineața mea începe devreme și mereu cu o cafea bună, după care începe „nebunia”. O nebunie extrem de plăcută. Vin la redacție, unde citesc toate site-urile importante de știri și intru în priză până la ultimul jurnal. De câteva luni, pregătesc un curs special pentru studenții de la Facultatea de Comunicare din cadrul SNSPA, ceea ce presupune multă documentare. Nu am cuvinte să-ți spun cât de tare m-a bucurat vestea că voi preda și cât de mult aștept orele cu studenții. Generația aceasta are o vibrație aparte. Sunt tineri atât de conectați la tot ce înseamnă actualitate și abia aștept să-i învăț și să învăț de la ei. Mă entuziasmează enorm acest drum nou, la care nu am îndrăznit să visez, și pe care l-am descoperit datorită unui dascăl extraordinar.
CSÎD: La ce oră te trezești?
Nadina Câmpean: Sunt o persoană matinală de mai bine de zece ani. În zilele în care am primul jurnal la ora 10, sunt în picioare de la 6. Iar în zilele libere, dacă dorm până la 8, sunt fericită. Înseamnă că îmi ajunge o singură cană de cafea (zâmbește). M-am trezit la ora 3 aproape șase ani de zile, cât am prezentat știrile dimineții, și organismul meu îmi dă deșteptarea devreme. Uneori mi-aș dori să dorm mult, însă ador diminețile și zilele lungi, în care am senzația că am timp să fac enorm de multe lucruri. Dacă mi-aș începe ziua la 11, aș simți că am ratat jumătate de zi. Iar vara nu se compara nimic cu soare blând de la 8-9 dimineața. (VA URMA)