Simona Țăranu, totul despre diagnosticul Basedow: „Odată declanșată această boală autoimună, ea nu se vindecă. Te obișnuiești cu ea…” INTERVIU EXCLUSIV

Simona Ţăranu este, fără doar și poate, una dintre cele mai plăcute apariţii de pe micul ecran. Frumoasa prezentatoare de la Digi Sport ne-a vorbit astăzi, însă, despre un episod mai plăcut din viața sa, și anume despre momentul greu pe care l-a trăit atunci când nu unul, ci trei medici i-au spus că se confruntă cu o boală autoimună. Iată ce ne-a dezvăluit îndrăgita știristă.

Simona Ţăranu, mărturisiri dureroase despre boala autoimună cu care se confruntă

CSID: Simona, când ai fost diagnosticată cu boala Basedow și cum s-a întâmplat acest lucru? Ce simptome ai avut, mai exact, și te-au îngrijorat în așa fel încât să ajungi la medic?

Simona Țăranu: În primăvara anului 2020 am avut primele simptome. Oboseală, palpitații, ritm cardiac alert (peste 160 la repaus), îmi tremurau mâinile, amețeam, nu mai aveam stabilitate și forță în picioare. Nu mai reușeam nici măcar să trasez dung de tuș la ochi cu pensula de machiaj, nu reușeam să mențin piciorul pe pedală atunci când eram la volan, iar majoritatea timpului îl petreceam la orizontală din pricina amețelii și a ritmului cardiac alert. Am ajuns târziu la medic pentru că am pus toate aceste simptome pe seama oboselii, proiectelor, programului încărcat. Deși nu mă mai confruntasem niciodată cu astfel de simptome. Însă atunci când am avut câteva zile libere și am vrut să le petrec împreună cu familia pe munte, eu nu reușeam să urc. La efort îmi simțeam pulsul în urechi, parcă îmi exploda capul de la tensiune.

(…) M-am întors în București și imediat am mers la medic. Am fost mustrată considerabil de primul medic la care m-am prezentat cu rezultatele analizelor. Am așteptat prea mult și am dus valoarea unor indici (Trab, TSH) la valori colosale.

Recomandări

Gabriel Cotabiță a murit la 69 de ani! Solistul se confrunta cu probleme de sănătate

Dieta proteică a Monicăi Bîrlădeanu în Postul Crăciunului. Ce mănâncă actrița: „Am până și în geanta…

Odată declanșată această boală autoimună, ea nu se vindecă. Te obișnuiești cu ea și faci tot posibilul să o menții la valori cât mai scăzute. După diagnosticare mi s-a recomandat de către 3 medici endocrinologi, că din cauza valorilor extrem de mari ale unor indici tiroidieni, să iau în serios varianta de a nu deveni mamă. Pentru că șansele de a avea un copil cu malformații sunt considerabile. Iar acesta era cel mai „optimist” scenariu. Eu având metabolism accelerat, mama transmite fătului exact aceeași boală. Așadar nu poate supraviețui dacă nu ia în greutate. Am fost extrem de dezamăgită, însă doar pe mine, fiind singură responsabilă pentru situația în care mă aflam. Dar cu răbdare și tratament am reușit să depășesc acea perioadă, care nu a fost lipsită de peripeții.

Nu am avut voie să fac efort o lungă perioadă, iar atunci când prezentam știrile mă odihneam pe un scaun când intrau la televizor materialele, și încercam să stau la cadru doar pe intro-uri. Am cerut părerea mai multor medici, dar am primit același răspuns. Așa că nu am stat pe gânduri și am început tratamentul medicamentos. Atât pentru tiroidă, cât și pentru ritmul cardiac mărit. Practic am ajuns să dereglez întreg organismul. Pastilele prescrise pentru această boală autoimună (Thyrozol) sunt destul de toxice și pot declanșa multe reacții adverse. Cu toate acestea eram foarte încrezătoare în tratament și chiar speram că îmi voi reveni rapid. Însă după 2 săptămâni de tratament am simțit mâncărimi puternice la nivelul palmelor și a tălpilor, urmate la scurt timp de umflături, înțepături. A fost primul semn că organismul meu respinge tratamentul. Pentru că nu putea fi întrerupt, dar nici nu trebuia să continui în acest mod, medicul mi-a recomandat să mă internez timp de 2 săptămâni pentru a mi se administra tratamentul în mod intravenos. Fiind astfel sub supraveghere medicală în permanență, ei vor monitoriza ce cantitate acceptă treptat organismul. Am refuzat imediat și am continuat cu medicamente în doze foarte mici pentru a ține cât de cât boala sub control. Organismul meu nu a mai respins tratamentul, am crescut treptat doza zilnică până am ajuns din nou la 9-10 pastile pe zi (inclusiv cele de inimă, protecție ficat, digestie).

CSID: Netratată, boală Basedow poate determina și alte complicații sau probleme de sănătate?

Simona Țăranu: Tiroida trimite semnale în tot organismul, la toate organele. Odată declanșată această boală, tiroida nu se vindecă complet, și trebuie o atenție sporită. Am ajuns foarte târziu la medic, din pură neglijență. Inima pompa prea mult sânge, iar cardiologul mi-a explicat (înainte de a ajunge la endocrinolog) că există un alt factor declanșator în organism care forțează cordul. Pe înțelesul tuturor, aveam un metabolism alert. Tot ce mâncam se digera imediat, inima era și pe timpul somnului în alertă, ca atunci când faci sport, nu aveam deloc stare, pentru că tiroida declanșa această energie exagerată. Însă nu trebuia să fac mișcare prea mult pentru că pulsul depășea lejer 220. Iar acest fapt putea duce la un accident vascular cerebral.

CSID: Știm că un tratament specific NU există, boala Basedow fiind o afecțiune pe care o porți cu sine toată viața. Ce mesaj ai pentru tinerele cititoare care s-ar putea confrunta cu un asemenea diagnostic?

Simona Țăranu: Un singur sfat stă în picioare pentru toată lumea: prevenția! Să ne facem analizele de cel puțin 2 ori pe an. Să nu amânăm, să nu lăsăm pe mâine ce putem preveni astăzi. Uneori “mâine”, poate fi prea târziu.

Eu am avut o șansă, dar nu a fost ușor. Și în continuare nu este. După 2 ani de tratament merg frecvent la recoltare analize, ecografie. Am redus considerabil zahărul, am eliminat alimentele procesate, sucurile carbogazoase, nu consum alcool, nu fumez și încerc să evit și expunerea directă la soare (medicul mi-a spus că expunerea la soare întreține această boală). Ritmul cardiac este în parametri normali, însă valorile hormonilor tiroidieni nu am reușit să îi aduc la indicii de dinaintea acestei boli. Am înțeles că aceste valori nu mai revin la normal, însă cu un stil de viață sănătos, echilibrat, un mediu cât mai puțin stresant, îi pot ține la un nivel ușor peste valorile normale. Sunt în permanentă observare, am un dosar stufos și acord foarte mare atenție sănătății. Dar la primele simptome, imediat fug la medic. Și nu mă tratez niciodată după ureche, după sfaturile vecinilor, leacuri băbești sau social media. Cred în medicină, în știință și în Dumnezeu.

Citește și: Adina Halas, despre tiroidita Hashimoto: „Pot spune că mănânc foarte rar și doar cu titlu de excepție gluten” INTERVIU EXCLUSIV

sursa foto: arhivă personală Simona Țăranu