Surorile Marin surprind!

„Cand arati bine? Atunci cand iubesti, de pilda. Sentimentul matern este, probabil, la fel de frumos”, spune sora cea mare, Andreea. „Ca-ntre surori, am vorbit adesea ca vom creste primul nou-nascut din familie impreuna. Sa vedem al cui o sa fie primul: al ei sau al meu? Am incredere mai mare in Cristina decat in mine din acest punct de vedere, pentru ca e mult mai mamoasa si mai rabdatoare in treburile casnice. Va fi o mama tare buna. Astea sunt lucrurile care te fac sa radiezi: iubirile tale de femeie implinita. Pentru barbatul tau, pentru oamenii dragi, pentru cei mici din familie. Retete de slabit nu am. Daca vrei sa scapi de ceva kilograme, te chinui”, zambeste Andreea. „Sau adopti un stil de viata sanatos”, completeaza Cristina.

Sora cea mare: Andreea
„Cand eram mici, nu imi placea incapatanarea surorii mele”, povesteste Andreea. „Daca esti sora mai mare, ai tendinta sa o pastoresti excesiv pe cea mica, ai pretentia sa invete din greselile tale.
Dar pana nu face propriile greseli, nu are cum sa inteleaga ce-i bine pentru tine. Nu-i dadeam sfaturi, i le impuneam ca pe niste axiome, ma credeam atotstiutoare, trecusem deja prin anumite experiente, de ce sa faca si ea aceleasi greseli, ma intrebam.
In copilarie, i-am fost profesor de pian. O stresam atat de tare, incat a ajuns sa aiba o aversiune fata de acest instrument. Apoi am plecat la facultate si, dupa ceva vreme, intoarsa acasa de ziua mea, mi-a facut o mare surpriza: a cantat extraordinar, mult mai bine ca mine. Atunci mi-a aratat ca se poate invata cu placere, ca eu nu fusesem decat un dascal deplorabil si ca a incerca sa-i bagi cuiva cu lingurita pe gat o materie nu e deloc o cale de urmat. Mi-am insusit astfel o lectie de viata.”
Cat i-a dat cu lingurita?
Diferenta dintre Andreea si Cristina este de patru ani. „In copilarie, Cristina era foarte slaba. Ne chinuiam sa-i preparam ceva care sa-i placa. Acum nu mai putem s-o oprim”, glumeste Andreea. „Era foarte mica si nu plangea ca orice copil, ci chitcaia foarte tare – de atunci ii si spunem Chit, ca nume de alint.
Ai mei nu ma lasau sa plec la joaca pana cand nu o adormeam, era responsabilitatea mea. Asa ca o puneam pe o perna mare, o leganam, iar cand vedeam ca nu mai adoarme si imi pierdeam rabdarea, o leganam din ce in ce mai rapid pana cand atipea din pricina… ametelii. Si o zbugheam la joaca.” Oricum s-au ciondanit non-stop. „Aveam o femeie care ne-a crescut, o ardeleanca in varsta, painea lui Dumnezeu, care suferea cumplit cand ne vedea ca ne certam tot timpul. Ii spunea invariabil tatalui meu, cand el se intorcea de la servicu, ca nu mai suporta. Iar tatal meu zambea calm: «Lasa-le, ca diseara oricum dorm imbratisate». Asa si era, invariabil.
Sora mea este singurul om pe care m-am bazat intodeauna, fara rezerve sau secrete”, spune Andreea.

In liceu, Andreea avea o ora-limita de intrare in casa. „Ora aceea era imposibila pentru orice intalnire romantica”, crede si acum Cristina. „Asa ca o  acopeream cand sarea de pe balconul vecinului si, de acolo, in scara blocului. Drept rasplata, ma ajuta la matematica, punctul meu slab.”

Recomandări

Imagini din casa Andreei Marin. Are cadă în dormitor

Cum a slăbit Adela Popescu în timp record! Secretul care o ajută să se mențină impecabil

Primul esec din viata afectiva
Cristina s-a mutat la Bucuresti dupa ce Andreea s-a despartit de primul ei sot. „Atunci simteam ca nu vreau sa traiesc. Nu era o suferinta pentru ca nu mai stateam impreuna cu omul drag de pana atunci, ci poate singuratatea si imaturitatea mea de a da piept cu primul esec din viata mea personala. Sper sa ramana si ultimul. Eram impreuna cu el de la 18 ani si era, practic, intreaga mea viata afectiva, ca femeie. Nu mai ieseam cu prietenii, ma izolasem, ma fundasem in munca fara sa mananc, uitand de somn, nu imi mai doream nimic altceva si… asa am ajuns la spital. Sora mea a luat atunci o decizie deloc usoara pentru propria viata: a renuntat la tot ce avea la Iasi si s-a mutat, la Bucuresti, definitiv, ca sa aibagrija de mine.
Mi-a adus cel mai bun medicament: dragostea, caldura, increderea ca alaturi imi e un om pe care-l simteam parte din mine dintotdeauna. Imi gatea in fiecare seara bunatatile din copilarie, ma mangaia pana adormeam, redevenisem copil si chiar de asta aveam nevoie pentru acea perioada de tranzitie. M-a intuit perfect si, in cateva luni, mi-am revenit. Pana anul acesta am locuit impreuna. Una gatea, alta mergea la cumparaturi, ne-am impartit responsabilitatile in casa si am revenit la jocul din copilarie: ne-am amestecat hainele – avem aceleasi masuri – si in fiecare dimineata verificam alegerile fiecareia: de cele mai multe ori, aveam acelesi preferinte pentru ziua in curs, fara sa vorbim una cu cealalta. Alegeam aceleasi culori, combinatii similare. Era o dovada de compatibilitate, o joaca ce ne intarea sentimentul placut ca… suntem surori si in suflet, nu doar in acte!“

Fiecare cu propriul drum in viata
„De ce nu face si Cristina televiziune?
A urmat Dreptul pentru ca acum sa lucreze in vanzari? De fapt, intr-un moment in care presa de scandal i-a oferit un exemplu despre cum poate fi terfelita viata unui om doar pentru ca munca sa este expusape micul ecran, s-a hotarat sa nu faca televiziune, desi a avut oferte interesante.
Si, de curand, a trait pe pielea ei experienta pe care o cunostea fiindu-mi alaturi: s-a scris, fara nici cea mai simpla verificare a informatiei, ca si-a deschis un magazin in Dorobanti, ca a venit tarziu la propria lansare, ca nu si-a primit oaspetii cum se cuvine etc. Pe scurt, ideea era aceasta: iata ce fel de om este sora Andreei Marin! Prin extensie, fireste, iata ce oameni sunt cei din aceasta familie! Sigur, stirea prezentata astfel vinde publicatia, nu-i asa? Un mic amanunt a fost omis, insa: sora mea a fost, ca si toti ceilalti invitati la lansare, doar un simplu oaspete. Nici o legatura cu magazinul, nici gand de implicare in afacere, nici macar la nivel de imagine, cum am auzit ca s-ar fi laudat proprietarii –pe scurt, o informatie care putea fi lesne verificata, dar… de ce sa verificam si sa stricam bunatate de stire?
E doar un exemplu minor fata de experientele traite de mine, dar cum ea are propriul drum, cred ca a ales bine, asa as fi sfatuit-o oricum, acum, dupa ce traiesc incredibila aventura de a citi zilnic despre mine in presa ca despre un strain. Pentru mine e tardiv sa mai iau o astfel de hotarare si nu sunt genul de om care renunta usor, mai cu seama ca am construit totul punand caramida peste caramida, dar ea face bine urmand un alt drum.
Si adevarul e ca avem amandoua un optimism incurabil si o bucurie de a trai vazand ce e bun in viata, incat asta ne ajuta sa trecem peste momentele neplacute si sa facem haz de necaz cu succes.”

„Am furat impreuna”
„De Andreea nu-mi amintesc sa fi mintit vreodata, eu am fost mincinoasa familiei. Din pacate, cand minteam, faceam ochii mari si ma inroseam. Dar am furat impreuna niste monede din cutia cu lacatel unde tata isi pastra maruntisul. Cand verifica cutia, era mereu aproape goala si eram prinse cu mata in sac. Andreea mi-a dat cel mai bun sfat: sa lucrez inainte de a-mi da licenta si sa nu pierd vreun tren bun, care s-ar putea sa nu mai treaca prin gara mea. M-am mutat la Bucuresti (am terminat facultatea de Drept la Iasi), am inceput sa lucrez, iar la cateva luni mi-am luat licenta in Drept la Academia de Politie Bucuresti. Mi-a schimbat cursul vietii. Imi place sa-i fac Andreei cadouri pentru casa ei, fara o ocazie speciala. Apreciaza icoanele vechi sau obiectele de decoratiuni interioare.”

Cum se distreaza surorile Marin?
„Adeseori, o zi pe saptamana o dedicam cumparaturilor”, dezvaluie Cristina. „Atunci ne simtim ca in copilarie: vorbim vrute si nevrute, ne sfatuim si apoi stam la o masa cu multe prajituri. Si acum mancam una din farfuria celeilalte. Prajitura ei mi se pare intotdeauna mai buna”, rade Cristina.

Foto: Marius Baragan
Machiaj: Narcisa Simadan
Coafura: Denis Budica
Stilist: Eniko Szanto
Vestimentatie: Outwear, Mango, Zara, Castro, garderoba personala