Cui îi este frică de provocări? Sigur, nu DANEI ROGOZ. Actriţa încă supranumită Abramburica de foarte mulţi dintre voi, a jucat recent în pelicula de Crăciun, Ho Ho Ho 2: O loterie de familie, şi trăieşte (în film) o poveste de dragoste cu Dragoş Bucur. Despre asta – precum şi despre căsătorie, nuditate, colaborarea cu regizorul Terry Gilliam şi rolul lui Saturn în mersul lucrurilor.
Primul lucru pe care l-am aflat despre Dana Rogoz a fost punctualitatea ei ireproşabilă. În ziua în care am realizat fotografi ile alăturate (în curtea Vilei Snagov, o locaţie superbă pe malul lacului, situată în Siliştea Snagovului), am întârziat o jumătate de oră.
Obişnuită cu programul draconic al filmărilor de serial, Dana a îngheţat puţin în stradă, apoi m-a sunat şi m-a luat la rost. Avea toată dreptatea! Aşa că acum, când sunt la 5 minute de mers de Cafepedia, o cafenea din centrul Bucureştiului, şi cu 5 minute întârziere faţă de ora stabilită a interviului, mă întreb cum va decurge discuţia.
Dar, foarte cool, Dana îşi face apariţia într-un outfit compuns dintr-un palton multi-fabric şi boyfriend jeans, pe care doar ce-l postase pe blogul ei în dimineaţa respectivă. Ne comandăm cafea şi începem să discutăm. Pe măsură ce se sparge gheaţa, Dana Rogoz devine persoana copilăroasă şi caldă pe care mi s-a spus că o voi cunoaşte.
“Oamenii cu adevărat mari sunt cei care te fac să simţi că şi tu poţi fi mare. Niciodată să nu stai pe lângă cei care vor să te domine cu orice preţ”.
Despre noul film, abramburica, Drgoş Bucur şi alţi copii
În pelicula de Crăciun, „Ho Ho Ho 2: O loterie de Familie”, care a apărut în cinematografe in 2012 pe 23 noiembrie, Dana interpretează primul ei rol într-un lungmetraj de o asemenea anvergură. Când îi cer explicaţii suplimentare, întâi ţine să-mi împărtăşească bucuria faptului că este vorba despre un rol pozitiv. Şi asta e bine? „E bine că joc! Asta-i foarte important“, se amuză ea.
„Adică e foarte bine că fac parte din acest proiect“, rectifică. „Personajul meu, Irina, este voluntar într-un cămin de bătrâni, unde este internat tatăl lui Vlad, interpretat de Dragoş Bucur. Astfel… între mine şi Dragoş, adică între Irina şi Vlad, se înfiripează o posibilă poveste de dragoste. M-am bucurat foarte tare când am auzit că vom fi parteneri.
Vocile noastre au mai format un cuplu atunci când am dublat „Povestea Jucăriilor 3”; el era Ken, eu eram Barbie. Am fost norocoasă să am un partener cu o experienţă atât de bogată. Este un actor foarte bun şi am putut să mă sprijin pe el.“
Cât despre rolul lui Dragoş în film, acesta îmbracă costumul de Moş Crăciun, atât la căminul de bătrâni cât şi la orfelinatul unde sunt toţi copiii, care sunt, de altfel, personajele principale ale peliculei.
„Multe roluri sunt interpretate de copii şi, de aceea, şi adulţii din film sunt văzuţi prin ochii lor”, ne povesteşte Dana, amintindu-şi seara premierei cinematografi ce.
„Copiii sunt un public dificil, se plictisesc repede, şi chiar aveam emoţii că asta se va întâmpla. Dar a fost bine, am reuşit să le ţinem atenţia trează, iar când am ieşit din sală i-am auzit spunând «oau, a fost super». Mă bucur că se fac astfel de filme în România, că poţi să-ţi duci copilul la o producţie autohtonă“, spune Dana, adăugând că a avut o copilărie foarte frumoasă.
„Am avut, în primul rând, platoul de fi lmări Abracadabra, decorurile din Buftea şi toate poveştile lui Marian Rîlea, şi aveam şi acasă doi fraţi cu care făceam multe nebunii… La «serviciu», însă, eram un copil responsabil, care muncea mult. Eram conştiincioasă, atentă, dar pentru că îmi plăcea; pentru mine era o joacă.
Apoi am devenit conştientă că câştigam mai mulţi bani ca mama, mai ales că noi eram o familie clasică după Revoluţie, o familie normală din Ghencea. Dar faptul că mi-am dat seama că am această şansă extraordinară de a fi independentă financiar la o vârstă atât de fragedă, nu mi-a afectat personalitatea.
Am fost, pur şi simplu, foarte bine educată. Cum am început? Am fost în grupul Minisong până la 8 ani, apoi, într-o trupă de teatru. Acolo am fost descoperită de Mona Segal – mulţi din echipa ei, mai ales după ce mi-am câştigat locul în Abracadrabra, îmi spuneau: «oau, tu o să fii vedetă», iar eu nici măcar nu înţelegeam ce însemna asta, mai ales că la vremea respectivă nu existau prea multe vedete.
Este o mândrie pentru mine că Abramburica a lăsat în mintea unora o amintire plăcută“, spune Dana, adăugând că în copilărie era convinsă că ea o să-şi trimită copilul la Abracadabra. Apropo de subiect, oare când va veni şi pentru Dana(care tocmai s-a căsătorit cu iubitul ei, regizorul Radu Dragomir, după o relaţie de opt ani) momentul de a avea un copil…sau mai mulţi?
„Nu ştiu“, ezită ea. „Eu m-am simţit protejată având doi fraţi mai mari şi, întotdeauna am iubit imaginea familiei numeroase care se adună în jurul mesei. Dar când mă gândesc la a avea un copil… mă sperie lucrurile pe care ar trebui să reuşesc să i le explic, şi nu ştiu dacă voi fi în stare să-i ofer baza de educaţie prin care să mă asigur că va fi un om bun!
Decizia de a rămâne însărcinată e mai uşor de luat când ai 18 ani. Acum, cel mai complicat lucru pe lume mi se pare să fi i părinte.“
Despre imagine, frumuseţe, Andreeaa marin Bănică şi Terry Gilliam
Ai spune că pentru Dana – pe care soţul ei, Radu, o fotografiază în fiecare dimineaţă într-o ţinută diferită, pentru blogul ei de stil (danarogoz.one.ro) ce tocmai a împlinit doi ani de activitate – imaginea e importantă.
Dar lucrurile sunt mai nuanţate decât atât. „Nu-mi place să mă uit la mine, orice aş face! Chiar dacă ştiu că este cel mai bun moment al meu, că urmează o scenă pentru care voi fi cea mai aplaudată, tot nu pot să mă abţin. Sunt foarte autocritică. Nu-mi critic modul în care arăt pe ecran, ci modul în care joc. Un actor nu poate să fi e mereu drăguţ. Trebuie să dai viaţă unui personaj, nu să fi i o apariţie plăcută.“
De aceea a fost atât de încântată de prestaţia Andreei Marin Bănică, fiindcă aceasta, pentru rolul din Ho Ho Ho 2, a fost dispusă să se urâţească. „Şi-a pus negi pe faţă, mustăţi, şolduri – spune-mi tu, câte femei, actriţe care arată bine, ar accepta asta? Ea chiar a plusat spunând chestii precum «hai să facem şi un dinte negru!» Asta denotă siguranţă de sine, asumarea totală a propriei persoane.“
Dar Dana are, oare, această siguranţă internă pe care o admiră atât de mult în alţii?
„Nu am o problemă să mă urâţesc pentru un rol. Dar asta nu înseamnă că sunt foarte sigură pe mine ca actriţă, ca om, ca orice… Adică, am de multe ori îndoieli. Cred că e şi bine să le ai! Eu sunt un om care are un ascuţit simţ al penibilului şi mă lupt cu el, mă lupt să-l stăpânesc“, spune actriţa a cărei cea mai recentă realizare este că a primit «un rolişor» în cel mai recent film regizat de Terry Gilliam, The Zero Theoreme, care se fi lmează în România şi în care joacă actori precum Matt Damon sau Christoph Waltz (Inglorious Basterds).
„M-aş fi dus pe platouri ca să asist la fi lmări, pur şi simplu, darămite să mai şi joc! Ştii, eu şi prietena mea, Adela Popescu suntem amândouă Balanţă, şi vorbeam deseori despre ce ne spusese Neti Sandu, anume faptul că Saturn ne chinuie de 2 ani. Noi nu prea credem în zodii, dar, ştii cum e, credem dacă ni se întâmplă! Ei bine, pe 5 octombrie, în ziua în care a ieşit Saturn din zodia mea, m-au sunat şi mi-au spus că am luat castingul! Am fost atât de fericită!
Apoi, când am avut o scenă cu Christoph Waltz, şi, la fi nal, m-a felicitat… mi s-au înmuiat picioarele.
“ Au fost şi roluri pe care le-a refuzat – mai ales pe acelea în care a simţit că este distribuită doar ca să atragă un anumit gen de public.
„Nuditatea trebuie să aibă un scop; dacă ai o cultură cinematografi că înţelegi că o scenă nud într-un fi lm de artă sau într-un pictorial este, de fapt, o metaforă. Nu spun că mi-ar fi uşor să apar goală, din contra, mi-ar fi foarte greu. Dar, poate aş face-o, dacă ar avea o relevanţă.“
Printre deciziile pe care nu le regretă este şi aceea de a face o şcoală de modă, de a se implica într-un blog dedicat modei.
„La început, vorbeam despre trenduri la modul general. În timp, am început să postez în fi ecare zi ţinute pe care mi lecompun singură…“ Oricum, moda ar trebui să fi e o manieră de te exprima, nu de a epata sau de a încerca să atragi atenţia sexului opus.
„Am avut şi «perioada sexy», atunci când filmam pentru serialul „La bloc”, dar… mi-a trecut. Ţin minte că aveam o salopetă roşie în care mi se părea mie că sunt sexy, mai ales că fusesem complimentată de mulţi bărbaţi. Acum, mi se pare oribilă! Nu mă mai îmbrac pentru a cuceri, ci doar ca să mă simt eu bine.
Pe cine să mai cuceresc? Pe «al meu» l-am cucerit deja!“, râde, adăugând că Radu o preferă în adidaşi, nu pe tocuri. „Când ai toate răspunsurile, probabil că ai şi un stil fix. Dar eu nu am toate răspunsurile – eu sunt un cumul de contradicţii. Trebuie să testez mereu lucruri noi.“
Şi atunci, care este dinamica relaţiei cu Radu, cum de nu simte nevoia de variaţie, mai ales că este o relaţie atât de veche?
„Pur şi simplu ne-am potrivit, n-am simţit niciodată nevoia de schimbare în relaţia noastră. Sunt cea mai norocoasă, fiindcă am găsit un om cu care lucrurile se întâmplă fără efort, fără compromisuri. Ceea ce vă doresc şi vouă!“
„Stilul meu? Sunt cameleonică, testez, mă joc! Am ajuns să port lucruri pe care iniţial le refuzasem. Cred că dacă îţi pierzi cheful de joacă în orice… ai murit!
Lista dorinţelor mele în 2013, Mi-ar plăcea foarte mult să…
1. Îmi renovez casa!
2. Merg în Vietnam
3. Fac cursuri de dans pentru mişcare
4. Călătoresc cât mai mult cu rulota pe care mi-am cumpărat-o împreună cu Radu
5. Fac rost de volumul 3 din 1Q84 şi să apuc să citesc cât mai multe alte cărţi
7. Printez o parte din fotografiile de la nuntă şi din luna de miere
8. Studiez Istoria Costumului
9. Ajung la Mănăstirile din Nordul Moldovei, pe care le-am vizitat doar când eram prea mică să pot să-mi aduc aminte.
10. Sărbătoresc un an de căsătorie cu Radu într-un mod special (nu mă întreba cum, e prea devreme!)
Sursă: Revista InStyle Romania
Text: Diana Colcer, Foto: Ionuţ Macri, Stilism: Răzvan Sanda