In scurt timp, insa, a crescut numarul plicurilor cu felicitari capsate cu martisoare. In afara de sport, la restul materiilor aveam numai doamne. Si pentru fiecare, conform listei scrise cu pixul de mama, cate un martisor anume! „La romana dai martisorul tarancuta, la biologie – fluturele, la desen – martisorul pictat si la muzica – ingerasul care sta cu gura cascata, ca si cum ar canta. Nu m-am gandit bine?” Da, ma rog, nu te poti pune cu mama cand vine vorba de simboluri. Insa, urarea nu se schimba si imi puneam mereu problema ca, daca se uita intre dansele la cancelarie, or sa vada ce plina de „ganduri senine de primavara” eram eu… adica mama… in fiecare an. De martisoarele pentru colege ma ocupam eu si chiar imi facea placere. Imi dau seama acum, ca ce se intampla de 1 Martie in scoala generala era ceva foarte frumos. Un martisor primit de la un baiat insemna atentie, rasplata pentru lucrarea la care i-ai suflat, insemna pana la urma un flirt inocent si plin de farmec. In liceu, mai putini baieti imparteau martisoare. Cert e ca mai mult fetele isi ofereau intre ele martisoare, asa, cat sa pastreze traditia. Si e ciudat, ca tocmai in perioada adolescentei, cand martisorul poate fi atat de valoros, si poate sa lege atatea povesti de dragoste, el e, saracul, abandonat de catre baieti.
Mai tarziu, adult fiind, cand oferi un martisor, stii bine ca e doar un gest de amicitie si respect pentru colega de serviciu si nimic mai mult. Nu mi-l aduc aminte pe tata facand vreo criza de gelozie stiind ca mama a primit un martisor. Ca adult, ramane sa te mai bucuri cu adevarat doar de martisoarele lipite cu aracet de copilul tau, la indemnul invatatoarei. Careia, desigur, si tu i-ai pregatit martisorul, si tu i l-ai capsat de coltul unei felicitari, semnand in numele copilului o urare. Oricare ar fi. Caci asa e viata, viata martisoarelor. La fiecare varsta, alta semnificatie.
N-am vorbit de bunica, dar ma grabesc sa plec sa-i cumpar un martisor. Il va aseza cu siguranta in vitrina, intre cescutele de cafea chinezesti si martisorul de anul trecut. Abia astept sa vad martisorul de la fratii mei. Ei mereu ofera unul singur din partea amandurora. Sunt curioasa sa vad ce pregatesc colegii de la facultate. Ca deh, actorii, tot romantici! Intr-un an, au strans toti bani si ne-au cumparat noua, fetelor, cate o orhidee, din partea tuturor.
Si desigur, astept cu emotie martisorul iubitului, care anul trecut mi-a dat unul in forma de „maturica”, ma intreb oare de ce? Si mai am un plan legat de martisorul de la el. Am sa-l port in piept pana cand vor inflori corcodusii si am sa leg apoi snurul de crenguta unuia, punandu-mi o dorinta. E o traditie pe care am aflat-o de la Magi, in timpul spectacolelor de primavara din vremea „Abracadabra”. Imi pare rau ca n-am facut-o niciodata pana acum…