Aerius, INN-desloratadine

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Aerius 5 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține desloratadină 5 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut
Acest medicament conține lactoză (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare albastru deschis, rotunde și marcate în relief cu litere alungite ”S” și
”P” pe una dintre fețe și plane pe cealaltă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Aerius este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru ameliorarea simptomelor
asociate cu:
– rinita alergică (vezi pct. 5.1)
– urticarie (vezi pct. 5.1)

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste)

Doza recomandată de Aerius este un comprimat o dată pe zi.

Rinita alergică intermitentă (prezenţa simptomelor timp de mai puţin de 4 zile pe săptămână sau mai
puţin de 4 săptămâni) trebuie abordată terapeutic în conformitate cu evaluarea antecedentelor bolii
pacientului şi tratamentul poate fi întrerupt după ce simptomele s-au remis şi reiniţiat odată cu
reapariţia lor. În rinita alergică persistentă (prezenţa simptomelor timp de 4 zile sau mai mult pe
săptămână şi mai mult de 4 săptămâni), se poate propune pacienţilor tratamentul continuu pe durata
perioadelor de expunere la alergen.

Copii şi adolescenţi

Există o experienţă limitată în studiile clinice referitoare la eficacitatea utilizării desloratadinei la
adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).
Siguranţa şi eficacitatea Aerius 5 mg comprimate filmate la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost
stabilite.
Mod de administrare
Administrare orală.
Doza poate fi administrată cu sau fără alimente.
3

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
loratadină.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Insuficiența funcției renale

În caz de insuficienţă renală severă, Aerius trebuie să fie utilizat cu prudenţă (vezi pct. 5.2).

Convulsii

Desloratadina trebuie administrată cu precauție la pacienții cu antecedente medicale sau familiale de
crize convulsive, în special la copiii mici (vezi pct. 4.8), aceștia fiind mai susceptibili de a dezvolta noi
crize convulsive în timpul tratamentului cu desloratadină. Personalul medical poate lua în considerare
întreruperea tratamentului cu desloratadină la pacienții care prezintă o criză convulsivă în timpul
tratamentului.

Aerius comprimat conține lactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În studiile clinice în care eritromicina sau ketoconazolul au fost administrate concomitent cu
desloratadina comprimate, nu s-au observat interacţiuni relevante clinic (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Într-un studiu clinic de farmacologie, în care a fost administrat concomitent cu alcool, Aerius
comprimate nu a potenţat efectele alcoolului de diminuare a performanţelor (vezi pct. 5.1). Cu toate
acestea, au fost raportate cazuri de intoleranță la alcool și intoxicație în timpul utilizării după punerea
pe piață. De aceea, se recomandă prudență în cazul administrării concomitente cu alcool.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Conform unui număr mare de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate obţinute din
sarcini), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice fetale/neonatale ale desloratadinei.
Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie este de preferat să se evite
utilizarea Aerius în timpul sarcinii.

Alăptarea

Desloratadina a fost identificată la nou-născuții/sugarii alăptați de către femeile tratate. Nu se cunoaște
efectul desloratadinei asupra nou-născuților/sugarilor. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe
alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu Aerius având în vedere beneficiul
alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Nu există date disponibile asupra fertilităţii masculine şi feminine.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pe baza studiilor clinice, Aerius nu are nicio influență sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie să fie informaţi că majoritatea oamenilor nu
manifestă somnolenţă. Cu toate acestea, deoarece există variaţii individuale ca răspuns la toate
medicamentele, se recomandă ca pacienţii să fie sfătuiţi să nu desfăşoare activităţi care necesită
vigilenţă mentală, cum ar fi conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor, până când nu au stabilit
propriul răspuns la medicament.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

În studiile clinice efectuate pentru diferite indicaţii inclusiv rinita alergică şi urticaria idiopatică
cronică, reacţiile adverse determinate de Aerius, administrat în doză recomandată de 5 mg pe zi, au
fost raportate la un număr de pacienţi cu 3 % mai mare decât în cazul celor cărora li s-a administrat
placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse, apărute în plus faţă de cele observate la pacienţii cărora li
s-a administrat placebo au fost oboseală (1,2 %), xerostomie (0,8 %) şi cefalee (0,6 %).

Copii și adolescenți

Într-un studiu clinic care a inclus 578 pacienţi adolescenţi, cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani, cel mai
frecvent eveniment advers a fost cefaleea; aceasta a apărut la 5,9 % dintre pacienţii trataţi cu
desloratadină şi la 6,9 % dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Alte reacții adverse cu o frecvență necunoscută raportate la copii și adolescenți în perioada după
punerea pe piață au inclus prelungirea intervalului QT, aritmie, bradicardie, comportament anormal și
agresivitate.

Un studiu observațional retrospectiv privind siguranța a indicat o incidență crescută de nou debut al
convulsiilor la pacienții cu vârsta cuprinsă între 0 și 19 ani atunci când li s-a administrat desloratadină
comparativ cu perioadele în care nu li s-a administrat desloratadină. La copiii cu vârsta cuprinsă între
0 și 4 ani, creșterea absolută ajustată a fost de 37,5 (Interval de Încredere (IÎ) 95 % 10,5-64,5)
per 100000 persoane-ani (PA) cu o rată de fond de nou debut al convulsiilor de 80,3 per 100000 PA.
La pacienții cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani, creșterea absolută ajustată a fost de 11,3
(IÎ 95 % 2,3-20,2) per 100000 PA cu o rată de fond de 36,4 per 100000 PA. (Vezi pct. 4.4.)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Profilul evenimentelor adverse asociate cu supradozajul, așa cum s-a observat în timpul utilizării după
punerea pe piață, este similar cu cel observat la doze terapeutice, dar amploarea efectelor poate fi mai
mare.

Tratament

În caz de supradozaj, trebuie avute în vedere măsurile standard pentru eliminarea substanţei active
neabsorbite. Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.
Desloratadina nu este eliminată prin hemodializă; nu se ştie dacă este eliminată prin dializă
peritoneală.

Simptome

Pe baza rezultatelor unui studiu clinic cu doze repetate, în care a fost administrată desloratadină în
doze de până la 45 mg (de nouă ori doza terapeutică), nu s-au observat efecte relevante clinic.

Copii și adolescenți

Profilul evenimentelor adverse asociate cu supradozajul, așa cum s-a observat în timpul utilizării după
punerea pe piață, este similar cu cel observat la doze terapeutice, dar amploarea efectelor poate fi mai
mare.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice – antagonişti H1, codul ATC: R06AX27
Mecanism de acţiune
Desloratadina este un antagonist histaminic non-sedativ, cu acţiune de lungă durată, cu activitate
antagonistă selectivă asupra receptorilor H1 periferici. După administrare orală, desloratadina
blochează selectiv receptorii histaminergici H1 periferici, deoarece substanţa nu pătrunde în sistemul
nervos central.
Desloratadina a demonstrat proprietăți antialergice în studii in vitro. Acestea includ inhibarea eliberării
de citokine proinflamatorii, cum ar fi IL-4, IL-6, IL-8 şi IL-13 din mastocitele/bazofilele umane,
6
precum şi inhibarea exprimării moleculei de adeziune selectină-P la suprafaţa celulelor endoteliale.
Relevanţa clinică a acestor observaţii urmează să fie confirmată.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Într-un studiu clinic cu doze multiple în care au fost administrate zilnic, timp de 14 zile, doze de până
la 20 mg desloratadină, nu s-a observat niciun efect cardiovascular relevant din punct de vedere
statistic sau clinic. Într-un studiu clinic de farmacologie, în care desloratadina a fost administrată zilnic
în doză de 45 mg (de 9 ori doza terapeutică), timp de 10 zile, nu s-a observat prelungirea intervalului
QTc.
În studiile de interacţiune cu doze multiple de ketoconazol şi eritromicină, nu s-au observat modificări
relevante clinic ale concentraţiilor plasmatice de desloratadină.
Efecte farmacodinamice
Desloratadina nu pătrunde cu uşurinţă în sistemul nervos central. În studiile clinice controlate, pentru
doza recomandată de 5 mg pe zi, nu s-au semnalat creşterea incidenţei somnolenţei, comparativ cu
placebo. În studiile clinice, administrat în doză zilnică unică de 7,5 mg, Aerius nu a afectat
performanţele psihomotorii. Într-un studiu cu doza unică efectuat la adulţi, doza de 5 mg desloratadină
nu a afectat determinările standard ale capacităţii de pilotaj, inclusiv exacerbarea stării subiective de
somnolenţă, sau activităţile legate de pilotaj.

În studiile clinice de farmacologie, administrarea concomitentă cu alcool nu a determinat creşterea
gradului de afectare a performanţelor sau accentuarea stării de somnolenţă, induse de alcool. Nu au
fost semnalate diferenţe semnificative ale rezultatelor testelor psihomotorii între grupul căruia i s-a
administrat desloratadină şi cel căruia i s-a administrat placebo, chiar dacă au fost administrate cu sau
fără alcool.

La pacienţii cu rinită alergică, Aerius a fost eficace în ameliorarea simptomelor, cum ar fi strănutul,
secreţia şi pruritul nazal, pruritul ocular, lăcrimarea şi înroşirea ochilor, precum şi pruritul de la nivelul
palatului. Aerius a controlat eficace simptomele timp de 24 ore.

Copii și adolescenți
Eficacitatea Aerius comprimate nu a fost clar demonstrată în studiile efectuate la pacienţi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani.

În plus faţă de clasificările stabilite ca sezoniere şi perene, rinita alergică poate fi clasificată alternativ
în rinită alergică intermitentă şi rinită alergică persistentă, în funcţie de durata simptomelor. Rinita
alergică intermitentă se defineşte ca prezenţa simptomelor pentru mai puţin de 4 zile pe săptămână sau
mai puţin de 4 săptămâni. Rinita alergică persistentă se defineşte ca prezenţa simptomelor pentru 4 zile
sau mai mult pe săptămână şi mai mult de 4 săptămâni.

Aerius a fost eficace în atenuarea simptomatologiei asociate rinitei alergice sezoniere, după cum arată
scorul total din chestionarul referitor la calitatea vieţii pacienţilor care suferă de rino-conjunctivită.

Cea mai importantă ameliorare s-a observat în domeniile problemelor de ordin practic şi ale
activităţilor cotidiene, care sunt limitate de aceste simptome.

Urticaria idiopatică cronică a fost studiată ca model clinic pentru condiţiile urticariene, luând în
considerare faptul că fiziopatologia lor este similară, indiferent de etiologie, şi deoarece pacienţii
cronici pot fi recrutaţi prospectiv mai uşor. Deoarece eliberarea de histamină este un factor cauzal
pentru toate afecţiunile urticariene, este de așteptat ca desloratadina să fie eficace în asigurarea
ameliorării simptomatice a altor condiţii urticariene, în plus faţă de urticaria cronică idiopatică, aşa
cum se menţionează şi în ghidurile clinice.

În două studii clinice controlate cu placebo, cu o durată de şase săptămâni, efectuate la pacienţi cu
urticarie idiopatică cronică, Aerius a fost eficace în ameliorarea pruritului şi micşorarea dimensiunii şi
a numărului de papule urticariene până la sfârşitul primului interval de administrare a medicamentului.
În fiecare dintre studii, efectele de ameliorare au acoperit intervalul de 24 de ore dintre administrări.

La fel ca în cazul altor studii cu antihistaminice administrate în tratamentul urticariei idiopatice
cronice, puţinii pacienţi care nu au răspuns la antihistaminice au fost excluşi. O ameliorare a pruritului
de peste 50 % s-a observat la 55 % dintre pacienţii trataţi cu desloratadină, comparativ cu 19 % dintre
pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Tratamentul cu Aerius a redus semnificativ şi gradul de
afectare a somnului şi a activităţilor cotidiene, măsurate pe o scală de la 1 la 4, utilizată pentru
evaluarea acestor parametri variabili.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Concentraţiile plasmatice de desloratadină pot fi decelate în decurs de 30 de minute după administrare.
Desloratadina se absoarbe bine, concentraţia plasmatică maximă obţinându-se după aproximativ 3 ore;
timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este de aproximativ 27 ore. Gradul de acumulare a
desloratadinei a depins de timpul de înjumătăţire plasmatică (aproximativ 27 ore) şi de frecvenţa
administrării ca doză unică zilnică. Biodisponibilitatea desloratadinei a fost proporţională cu doza,
pentru intervalul de doze cuprins între 5 mg şi 20 mg.

Într-un studiu de farmacocinetică în care datele demografice ale pacienţilor au fost comparabile cu cele
ale populaţiei generale cu rinită alergică sezonieră, 4 % dintre subiecţi au prezentat o concentraţie mai
mare de desloratadină. Acest procent poate varia în funcţie de originea etnică. Concentraţia plasmatică
maximă a desloratadinei a fost de aproximativ 3 ori mai mare după aproximativ 7 ore, cu un timp de
înjumătăţire plasmatică terminal de aproximativ 89 ore. Profilul de siguranţă al acestor subiecţi nu a
fost diferit de cel observat în cazul populaţiei generale.

Distribuţie
Desloratadina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie moderată (83 % – 87 %). Nu există date
care să indice o acumulare relevantă clinic a medicamentului, după administrarea zilnică a
desloratadinei în doză unică (5 mg până la 20 mg) timp de 14 zile.
Metabolizare
Până în prezent nu a fost identificată enzima responsabilă de metabolizarea desloratadinei şi, de aceea,
nu pot fi total excluse unele interacţiuni cu alte medicamente. Studiile in vivo au arătat că desloratadina
nu inhibă CYP3A4, iar studiile in vitro au arătat că medicamentul nu inhibă CYP2D6 şi nu este nici
substrat, nici inhibitor al glicoproteinei P.
Eliminare
Într-un studiu clinic cu doză unică în care s-a administrat doza de 7,5 mg desloratadină, nu s-a
semnalat niciun efect al alimentelor (mic dejun hiperlipidic şi hipercaloric) asupra biodisponibilităţii
desloratadinei. În alt studiu, sucul de grapefruit nu a avut efect asupra biodisponibilităţii
desloratadinei.
Pacienți cu insuficiență renală
Farmacocinetica desloratadinei la pacienții cu insuficiență renală cronică (IRC) a fost comparată cu
cea a subiecților sănătoși într-un studiu cu doză unică și într-un studiu cu doze multiple. În studiul cu
doză unică, expunerea la desloratadină a fost de aproximativ 2 și 2,5 ori mai mare la subiecții cu IRC
ușoară până la moderată, respectiv severă, decât la subiecții sănătoși. În studiul cu doze multiple,
starea de echilibru a fost atinsă după Ziua 11, iar expunerea la desloratadină a fost de ~1,5 ori mai
mare la subiecții cu IRC ușoară până la moderată și de ~2,5 ori mai mare la subiecții cu IRC severă
comparativ cu cea a subiecților sănătoși. În ambele studii, modificările expunerii (ASC și Cmax)
desloratadinei și 3-hidroxidesloratadinei nu au fost relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Desloratadina este principalul metabolit activ al loratadinei. Studiile non-clinice realizate cu
desloratadină şi loratadină au demonstrat că nu există diferenţe calitative sau cantitative ale profilului
de toxicitate între desloratadină şi loratadină la niveluri comparabile de expunere la desloratadină.
8
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Lipsa potenţialului
carcinogen a fost demonstrată în studii efectuate cu desloratadină şi loratadină.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
hidrogenofosfat de calciu dihidrat
celuloză microcristalină
amidon de porumb
talc
Filmul comprimatului:
înveliş filmat [conţinând lactoză monohidrat, hipromeloză, dioxid de titan, macrogol 400,
indigotin (E132)]
înveliş transparent (conţinând hipromeloză, macrogol 400)
ceară carnauba
ceară albă
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Aerius este disponibil în blistere constând dintr-un film laminat, cu folie metalică.
Componentele blisterului constau dintr-un film din policlorotrifluoroetilenă (PCTFE)/policlorură de
vinil (PVC) (suprafaţa care vine în contact cu produsul) şi o folie protectoare din aluminiu acoperită
prin termosudare cu o peliculă din vinil (suprafaţa care vine în contact cu produsul).
Cutie cu 1, 2, 3, 5, 7, 10, 14, 15, 20, 21, 30, 50, 90, 100 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

N.V. Organon
Kloosterstraat 6
5349 AB Oss
Olanda
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/00/160/001-013
EU/1/00/160/036
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 15 ianuarie 2001
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 15 ianuarie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru
Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Sursă: EMA