Carbamazepin EEL, comprimate, 200 mg

Compoziţie

Compoziţie

Un comprimat conţine carbamazepină 200 mg şi excipienţi: hidrogenofosfat de calciu, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (tip A), polividona, talc, stearat de magneziu, laurisulfat de sodiu.

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă.

Indicaţii şi contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

CARBAMAZEPIN EEL este indicată în:

• tratamentul epilepsiei:

convulsii parţiale simple (convulsii focale), convulsii parţiale complexe (convulsii psihomotorii) cu sau fără generalizare secundară;

convulsii generalizate tonico-clonice (epilepsie grand mal); Carbamazepina nu este eficace în crizele akinetice (petit mal) şi convulsiile mioclonice. Mai mult unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor ce poate surveni la pacienţii cu absenţe atipice.

• tratamentul nevralgiei de trigemen, nevralgiei de glosofaringian sau alte nevralgii nevritice;
• în cazuri selecţionate de dureri tabetice;
• prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic;
• profilaxia tulburărilor maniaco-depresive la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu.

Contraindicaţii

• hipersensibilitate la carbamazepină, alte medicamente cu structură asemănătoare (de exemplu antidepresivele triciclice) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;
• bloc atrioventricular;
• mielosupresie în antecedente;
• porfirie intermitentă acută în antecedente;
• în crizele akinetice epileptice (petit mal);
• asocierea cu inhibitori de monaoaminoxidază (IMAO); înainte de administrarea de CARBAMAZEPIN EEL tratamentul IMAO trebuie întrerupt cu cel puţin două săptămâni înainte.
• asocierea cu saquinavir (inhibitor de protează folosit în tratamentul infecţiei HIV/SIDA).

Precauţii

CARBAMAZEPIN EEL nu este eficace în crizele akinetice (petit mal) şi convulsiile mioclonice. Mai mult unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor poate surveni la pacienţii cu absenţe atipice. In cazul tratamentului epilepsiei, la pacienţii cu convulsii mixte, care includ şi absenţe tipice sau atipice, CARBAMAZEPIN EEL se administrează cu precauţie. În cazul exacerbării acestor convulsii tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL trebuie întrerupt.Carbamazepina poate provoca sau agrava crizele akinetice (absenţe), în consecinţă, CARBAMAZEPIN EEL nu trebuie administrat pacienţilor care suferă de aceste forme de convulsii.

O creştere a frecvenţei convulsiilor a fost observată în cazul schimbării formei orale a carbamazepinei cu cea sub formă de supozitoare.

Dacă este necesară trecerea pacienţilor epileptici trataţi cu CARBAMAZEPIN EEL la un alt medicament antiepileptic, aceasta nu se va face brusc ci gradat, cu retragerea treptată a CARBAMAZEPIN EEL şi introducerea progresivă a celuilalt medicament.

Agranulocitoza şi anemia aplastică au fost asociate cu administrarea de carbamazepină; totuşi datorită incidenţei foarte scăzute a acestor reacţii adverse, riscul estimat în cazul administrării de CARBAMAZEPIN EEL este dificil de evaluat. Dacă apar modificări ale numărului celulelor sanguine, în special leucopenie şi trombocitopenie poate fi necesară întreruperea tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL, în situaţia în care apar concomitent simptome alergice, dermatologice, febră,

dureri în gât. De asemenea tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL se întrerupe în cazul apariţiei unei mielosupresii semnificative.

Datorită reacţiilor adverse posibile menţionate mai sus şi reacţiilor de hipersensibilitate, trebuie monitorizate la intervale regulate hemoleucograma completă, inclusiv reticulocitele şi sideremia la începutul tratamentului şi periodic pe durata tratamentului.

Dacă în timpul tratamentului cu carbamazepină apar febră, dureri în gât, ulceraţii bucale, reacţii alergice cutanate ca rash, hematoame, hemoragii peteşiale sau purpurice, cu umflarea ganglionilor limfatici şi/sau simptoame de tip gripă, pacientul trebuie să consulte medicul imediat şi să se facă control hematologic.

Reacţii cutanate uşoare, cum ar fi exantemul maculopapular sau macular izolat, sunt în majoritatea cazurilor tranzitorii şi dispar în câteva zile sau săptămâni, fie la continuarea tratamentului după aceeaşi schemă, fie la reducerea dozelor de carbamazepină. Pacientul trebuie atent monitorizat, orice agravarea a rash-ului sau a simptomelor asociate impunând întreruperea tratamentului. În cazul apariţiei reacţiilor alergice severe (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell’s (necroliza epidermală toxică) tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL trebuie întrerupt imediat. Tratamentul cu neuroleptice trebuie să fie încheiat cu mai mult de 8 săptămâni înainte de administarea CARBAMAZEPIN EEL şi nu va fi efectuat concomitent.

Tratamentul cu IMAO trebuie terminat cu cel puţin 2 săptămâni înainte de iniţierea tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL.

Datorită existenţei posibilităţii apariţiei fotosensibilităţii, se recomandă ca pacienţii să se protejeze de radiaţiile solare puternice, pe durata tratamentului cu carbamazepină.

În cazuri izolate s-a constatat afectarea fertilităţii masculine şi/sau tulburări ale spermatogenezei, fără a se stabili o relaţie cauzală cu administrarea de carbamazepină.

Datorită inducţiei hepatice, CARBAMAZEPIN EEL poate diminua efectul terapeutic al medicamentelor ce conţin estrogeni şi/sau progesteron, determinând o contracepţie ineficientă, recurenţa simtomelor sau a hemoragiilor intermenstruale.

Administrarea CARBAMAZEPIN EEL sau a altor antiepileptice în cursul sarcinii poate determina apariţia sindromului de întrerupere la nou-născut, cu apariţia de convulsii şi/sau deprimare respiratorie, vărsături, diaree şi/sau reducerea asimilării medicamentelor.

Carbamazepina traversează bariera placentară şi s-a dovedit a avea efecte teratogene. Malformaţiile apărute au fost: microcefalie, greutate mică la naştere, defecte cranio-faciale, hipoplazia degetelor, întârziere în dezvoltare, spina bifida.

Inductorii enzimatici administraţi în timpul sarcinii pot provoca la nou-născut sindroame hemoragice în primele 24 de ore după naştere, atribuite deficitului de vitamină K. Au fost semnalate de asemenea tulburări ale metabolismului fosfo-calcic şi al mineralizării oaselor.

Interacţiuni şi atenţionări speciale

Interacţiuni

Antidepresive serotoninergice, litiu, verapamil, diltiazem, cimetidină, propoxifen, eritromicină, claritromicină, izoniazidă, lamotrigină, acetazolamidă, danazol cresc concentraţia plasmatică şi toxicitatea carbamazepinei.

Pentru estroprogestative, progestative contraceptive, corticosteroizi, anticoagulante orale, acetaminofen, chinidină, ciclosporină, tacrolimus, teofilină, aminofilină, doxiciclină, haloperidol, etosuximidă, clonazepam, relaxante musculare (pancuronium), carbamazepina le accelerează metabolizarea hepatică şi eliminarea prin inducţie enzimatică, scăzându-le eficacitatea tearapeutică. Fenitoină: scăderea reciprocă a concentraţiilor plasmatice fără modificări aparente ale eficacităţii anticonvulsivante.

Fenobarbital, primidonă, teofilina, rifampicina, doxorubicina, cisplatinul, clonazepam, acid valproic, oxcarbazepină, sunătoare scad concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi a metabolitului activ fără modificări aparente ale eficacităţii anticonvulsivante.

Hormoni tiroidieni: carbamazepina creşte riscul hipotiroidiei clinice la pacienţi hipotiroidieni. Digoxina, acid valproic: cresc concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi toxicitatea, iar aceasta o scade scade pe a lor.

Administrarea concomitentă de carbamazepină şi unele (hidroclorotiazidă, furosemid) poate determina apariţia simptomelor de hiponatremie.

Asocierea carbamazepinei cu paracetamol poate reduce biodisponibilitatea paracetamolului. Administrarea concomitentă de antidepresive de tipul inhibitorilor de readministrare ai serotoninei (de exemplu fluoxetin) poate determina sindrom serotoninergic toxic.

Datorită asemănării structurale a carbamazepinei cu antidepresivele triciclice, nu se recomandă administrarea CARBAMAZEPIN EEL în asociere cu inhibitori ai monoamin oxidazei (IMAO). Înainte de administrarea de CARBAMAZEPIN EEL tratamentul cu IMAO trebuie întrerupt cu cel puţin două săptămâni înainte, dacă starea clinică o permite.

CARBAMAZEPIN EEL, ca şi alte medicamente psihoactive, poate reduce toleranţa la alcool, iar alcoolul poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse asupra sistemului nervos central ale carbamazepinei, prin urmare se recomandă evitarea consumului de alcool în timpul tratamentului.

Atenţionări speciale

La pacienţii cu boli hepatice în antecedente sau la vârstnici CARBAMAZEPIN EEL se administrează cu prudenţă, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice înainte de iniţierea şi periodic în timpul tratamentului.

Dacă apar simptome de hepatită cum ar fi : oboseală, inapetenţă, greaţă, xantodermia, hepatomegalia, pacientul trebuie să se adreseze medicului fără întârziere.

Unele teste ale funcţiei hepatice pot fi modificate în timpul tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL, dar nu este necesară întreruperea tratamentului: creşterea gamma glutamil transferazei, a fosfatazei alcaline, datorită inducţiei enzimatice hepatice.

CARBAMAZEPIN EEL se administrează cu precauţie, după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc potenţial la pacienţii cu istoric de boli cardiace, hepatice sau renale sau cu reacţii hematologice la alte medicamente antiepileptice. Se recomandă determinarea înainte şi periodic în timpul tratamentului a ureei plasmatice şi urinare.

La pacienţii cu glaucom, se recomandă determinarea presiunii intraoculare la intervale regulate, deoarece CARBAMAZEPIN EEL are o uşoară activitate anticolinergică, fiind posibilă creşterea presiunii intraoculare.

La pacienţii cu afecţiuni psihiatrice în ancedente trebuie atent monitorizaţi în timpul tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL, datorită posibilităţii de reacţivare a unei psihoze latente. La pacienţii vârstnici apar frecvent confuzia sau agitaţie.

Dacă la pacienţii cu epilepsie conversia tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL la tratamentul cu alt antiepileptic devine necesară, aceasta nu trebuie efectuată brusc, ci gradat. La aproximativ 25-30% din pacienţi pot apare reacţii de hipersensibilitate încrucişată între carbamazepină şi oxcarbazepină, fenitoină.

La copii şi la vârstnici dozele trebuie stabilite cu mare atenţie, aceştia fiind cei mai susceptibili la producerea efectelor adverse, în special a celor nervoase.

In cazul utilizării CARBAMAZEPIN EEL pentru prevenirea convulsiilor din sindromul de sevraj alcoolic, tratamentul este recomandat numai pacienţilor spitalizaţi.

Dacă CARBAMAZEPIN EEL trebuie administrat, în cazuri excepţionale, împreună cu litiu, pentru profilaxia episoadelor maniaco-depresive, în cazul eficienţei reduse a litiului în monoterapie, trebuie avut în vedere, pentru a evita interacţiunile nedorite, că nu trebuie depăşită o anumită concentraţie plasmatică a carbamazepinei, astfel ca nivelul litiului să fie menţinut într-un interval terapeutic scăzut. Consumul băuturilor alcoolice trebuie evitat, deoarece alcoolul creşte riscul reacţiilor adverse la carbamazepină.

S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine Thai şi chineză Han, există o legătură strânsă între prezenţa HLA-B 1502 la aceste populaţii şi riscul dezvoltării de reacţii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ). Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, aceste persoane trebuie testate în vederea depistării acestor alele. În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. Pacienţii la care testul pentru HLA-B 1502 este negativ prezintă risc mic de apariţie a SSJ, deşi, foarte rar, reacţiile pot totuşi surveni. Din cauza absenţei datelor, nu se cunoaşte cu claritate dacă toate persoanele de origine sud-est asiatică prezintă acest risc.

S-a demonstrat, la populaţia caucaziană, faptul că prezenţa alelelor HLA-B 1502 nu se asociază cu apariţia SSJ.

Sarcina şi alăptarea

Anticonvulsivantele au efecte farmacologice dăunătoare asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. La femeile gravide, CARBAMAZEPIN EEL se recomandă a fi administrat, dacă este posibil, în monoterapie, riscul apariţiei malformaţiilor fiind mai crescut în cazul terapiei antiepileptice combinate. Riscul apariţiei malformaţiilor congenitale creşte la administrare de doze crescute mai ales în primele trei luni de sarcină, astfel încât carbamazepina trebuie administrată în cea mai mică doză eficace, cu monitorizarea concentraţiilor plasmatice.

Având în vedere aceste circumstanţe, trebuie administrat la femeile însărcinate numai dacă este absolut necesar şi dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscurile potenţiale asupra fătului şi nou- născutului.

Carbamazepina şi metaboliţii săi activi trec în laptele matern.

CARBAMAZEPIN EEL se poate administra pe perioada alăptării, cu supravegherea atentă a sugarului, pentru a se observa posibilele efecte adverse ale carbamazepinei (somnolenţă accentuată, reacţii alergice cutanate). Dacă apar astfel de efecte ale substanţei, alăptarea trebuie întreruptă.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Din cauza apariţiei reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi ameţeli şi somnolenţă, mai ales la iniţierea tratamentului sau în cazul ajustării dozelor, CARBAMAZEPIN EEL poate reduce viteza de reacţie şi abilitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Aceste efecte pot fi potenţate de consumul de alcool. De aceea, conducerea de vehicule, folosirea utilajelor sau alte activităţi periculoase trebuie evitate pe toată durata sau cel puţin în primele câteva zile de tratament. Decizia asupra acestei probleme va fi luată de către medic şi trebuie să se bazeze pe răspunsul pacientului la tratament şi pe doza utilizată.

Doze şi mod de administrare

Epilepsie:

Tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL se începe gradat, adaptat individual, cu o doză iniţială mică, unică, în funcţie de tipul şi severitatea tabloului clinic. După aceea, doza este crescută lent până la doza de întreţinere cea mai eficientă, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse asupra SNC, cum sunt ameţelile şi letargia.

Din cauza fenomenului de autoinducţie enzimatică, este necesară ajustarea periodică a dozelor. Dacă medicul nu prescrie altfel, se recomandă următoarea posologie:

Adulţi:

Doza iniţială recomandată este de 100 – 200 mg/zi, administrată în 1-2 ori pe zi (1-2 comprimate CARBAMAZEPIN EEL), care se măreşte treptat până la o doză zilnică de întreţinere de 800 -1200 mg/zi (4-6 comprimate CARBAMAZEPIN EEL), administrată în 3-4 prize . În unele cazuri doze de 1600 mg/zi sau chiar 2000 mg/zi pot fi necesare.

In cazul asocierii CARBAMAZEPIN EEL la alte anti-epileptice existente în tratamentul unui pacient cu epilepsie, doza de CARBAMAZEPIN EEL se creşte treptat în timp ce medicaţia concomitentă se menţine sau se ajustează în mod corespunzător, fiind utilă determinarea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei.

Copii:

Copii până la 5 ani : doza iniţială este de 10 mg/kg/zi, administrată în 3-4 prize, apoi se creşte treptat cu până la 100 mg pe zi, săptămânal; ajungând la o doză de întreţinere este de 200-400 mg pe zi, administrată în 3-4 prize. Sub 1 ani nu se va depăşi doza de 200 mg pe zi.

Copii între 6 şi 15 ani: doza iniţială este de 200 mg în prima zi, în 2-4 prize, după care se măreşte cu până la 100 mg pe zi, săptămânal; doza de întreţinere fiind de 400-800 mg pe zi şi nu trebuie să depăşească 1 g pe zi.

Se recomandă pe cât posibil monoterapia antiepileptică.

La vârstnici: este necesară ajustarea dozelor, datorită potenţialelor interacţiuni medicamentoase, schema terapeutică fiind atent selectată la această grupă de vârstă.

Nevralgia de trigemen, nevralgia de glosofaringian:

Se începe cu o doză iniţială recomandată de 200-400 mg carbamazepină (1-2 comprimate CARBAMAZEPIN EEL) administrată în 1-2 prize. Doza poate fi crescută până la 600-800 mg carbamazepină (3-4 comprimate CARBAMAZEPIN EEL), administrată în 3-4 prize, până la dispariţia durerii, apoi doza va fi redusă treptat.

La pacienţii vârstnici şi la cei sensibili este suficientă o doză iniţială de 100 mg carbamazepină de 2 ori pe zi (un comprimat CARBAMAZEPIN EEL pe zi).

Prevenirea crizelor la pacienţii cu sindrom de sevraj din dezalcoolizare:

Doza medie zilnică este de 600 mg carbamazepină în 2 prize (200 mg dimineaţa şi 400 mg seara). În cazuri severe, doza poate fi mărită în primele zile până la 1200 mg carbamazepină. Asocierea medicamentului CARBAMAZEPINEEL cu agenţi sedativi/hipnotici nu este recomandată. Totuşi, în funcţie de nevoia pacientului, CARBAMAZEPIN EEL poate fi asociat cu alte medicamente folosite în tratamentul sindromului de sevraj alcoolic. Este necesară o monitorizare clinică atentă, datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor advese.

Concentraţiile plasmatice de carbamazepină trebuie să fie verificate în mod regulat.

Având în vedere posibilele reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central şi vegetativ, este recomandată monitorizarea clinică atentă (a se vedeapct 4.8 Reacţii adverse).

Profilaxia tulburărilor maniaco-depresive la pacienţii care nu răspund la terapia cu lititu:

Doza iniţială este de 400 mg zilnic, divizată în mai multe prize, crescând treptat până la controlul adecvat al simptomatologiei sau până la atingerea unei doze totale de 1600 mg/zi, administrată în mai multe prize. Doza uzuală de întreţinere este de 400-600 mg carbamazepină/zi, administrată în 1-2 prize.

La pacienţii cu afecţiuni hepatice, renale, cardiovasculare severe: este necesară reducerea dozelor. La pacienţii cu boli severe cardiovasculare, hepatice sau renale şi la pacienţii în vârstă se recomandă o doză mai scăzută.

Modul şi durata de administrare

Comprimatele se administrează oral, indiferent de orarul meselor, cu o cantitate suficientă de lichid (de ex. 1 pahar cu apă).

Durata tratamentului depinde de indicaţia şi de reacţia de răspuns individuală a pacientului, este diferită de la caz la caz şi este stabilită de către medicul terapeut.. Administrarea medicamentului nu trebuie să fie oprită de către pacient din proprie iniţiativă. Întreruperea tratamentului se face treptat, prin scăderea gradată a dozei, numai la indicaţia medicului. Tratamentul antiepileptic este un tratament de lungă durată.

În tratamentul nevralgiei şi a crizelor dureroase din neuropatia diabetică s-a dovedit eficace administrarea unei doze de întreţinere, doar până la dispariţia durerii timp de câteva săptămâni. Doza trebuie apoi redusă treptat, cu atenţie pentru a ne asigura că o remisiune spontană nu a apărut între timp. Dacă durerea reapare, trebuie continuat cu doza de întreţinere iniţială.

In tratamentul sindromului de sevraj din dezalcoolizare, tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL poate fi oprit după 7-10 zile prin reducerea treptată a dozei.

Profilaxia tulburărilor maniaco-depresive este un tratament de lungă durată.

Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei.

Reacţii adverse şi supradozaj

Reacţii adverse

La administrarea carbamazepinei în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).

Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după câteva zile sau după reducerea dozei. In mod particular la începutul tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL, sau în cazul administrării unei doze iniţiale crescute, precum şi în cazul administrării la vârstnici anumite reacţii adverse apar mai frecvent, cum sunt reacţiile adverse asupra sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate, diplopie), tuburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături) precum şi reacţiile alergice. De aceea, se recomandă ca dozele de CARBAMAZEPIN EEL să fie ajustate şi individualizate.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Tulburări ale sistemului nervos central:

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) :

– ameţeli, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate;

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

• cefalee; la pacienţii vârstnici confuzie şi nelinişte (agitaţie), diplopie, tulburări de acomodare (vedere înceţoşată);

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

• mişcări anormale involuntare cum ar fi tremor, flaping tremor, distonie, ticuri; Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000)
• tulburări diskinetice cum ar fi diskinezie oro-facială şi coreoatetoză (mişcări involuntare în aria orofacială, cum ar fi grimasele), tulburări oculomotorii, tulburări de vorbire (disartrie sau vorbire încetinită), nevrite periferice, parestezii, slăbiciune musculară şi simptome paretice;
• sindrom neuroleptic malign, în special în asociere cu neuroleptice.

Există dovezi că administrarea de carbamazepină agravează simptomele în scleroza multiplă. În timpul tratamentului cu carbamazepină s-au raportat cazuri de meningite aseptice. Ca şi în cazul administrării altor antiepileptice, frecvenţa crizelor poate creşte sub tratamentul cu carbamazepină; în cazuri particulare poate să apară pierderea de scurtă durată a conştienţei (crize akinetice), la iniţierea terapiei sau la creşterea dozei.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

• au fost raportate tulburări de vorbire, parestezie, miastenie, polineuropatie, ca şi pareze ale membrelor inferioare şi disgeuzie.

Tulburări psihiatrice

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000)

• halucinaţii (vizuale sau acustice), depresie, lipsa energiei şi a motivaţiei, oboseală, comportament agresiv, agitaţie, confuzie ;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate):

• activarea psihozelor latente.

Tulburări cutanate şi a ţesutului subcutanate:

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) :

• reacţii alergice cutanate, cu sau fără febră, urticarie, care pot fi severe;

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

• dermatită exfoliativă, eritrodermie, sindrom Lyell, , şi lupus eritematos diseminat.

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

• sindrom asemănător lupusului eritematos, prurit;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

• sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică, fotosensibilitate, eritem multiform şi nodos, pigmentările tegumentare patologice, purpură, acnee, alopecia, hiperhidroză, vasculitele, hirsutismul,.

Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) :

• leucopenie; leucopenia benignă are caracter tranzitor în 10% din cazuri şi persistentă în 2% din cazuri şi apare mai ales în primele 4 luni de terapie.

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

• trombocitopenia, eozinofilia;

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

• leucocitoză, limfadenopatie, deficienţă de acid folic;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

• agranulocitoză şi anemia aplastică, alte forme de anemie (hemolitică, megaloblastică-administrarea carbamazepinei poate determina scăderea concentraţiei serice de acid folic, scăderea concentraţiei de vitamina B12 şi creşterea concentraţiei serice de homocisteină), reticulocitoză, aplazie eritrocitară, porfirie acută intermitentă.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) :

• greaţă, vărsături;

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

• anorexie, xerostomie;

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

• diareea sau constipaţia.

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

• dureri abdominale;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

• inflamaţii ale mucoaselor în regiunea orofaringiană (stomatită, gingivită, glosită), pancreatită.

Tulburări hepato-biliare

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) :

• creşterea gamma-GT (datorită inducţiei enzimatice hepatice), care de obicei nu este veidentă clinică;

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

• creşterea fosfatazei alcaline;

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

• creşterea transaminazelor;

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

• icter, hepatită (colestatică, hepatocelulară, sau mixtă);

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

• hepatită granulomatoasă, insuficienţă hepatică ce apare de obicei pe un teren alergic şi poate pune viaţa pacientului în pericol, mai ales în primele luni de terapie.

Tulburări ale organelor de simţ

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate):

• tulburări de gust;
• conjunctivitele, opacifieri ale cristalinului. Apariţia retinotoxicităţii, care s-a diminuat în urma întreruperii tratamentului cu carbamazepină, a fost raportată la 2 pacienţi care au urmat tratament cu carbamazepină pe termen lung.
• tulburări de auz: hiperacuzie şi hipoacuzie, tinitus, tulburări de percepţie a sunetelor.

Tulburări musculo-scheletale şi a ţesuturilor adiacente:

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) :

• artralgia, mialgia şi crampele musculare. Aceste simptome au dispărut după întreruperea administrării de carbamazepină.

Tulburări respiratorii

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) :

• reacţii de hipersensibilitate pulmonară cu pirexie, dispnee şi pneumonită sau pneumonie (alveolită) şi fibroză pulmonară.

Tulburări cardio-vasculare

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

• tulburări de conducere cardiacă, hipertensiune sau hipotensiune arterială;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) :

• bradicardie, aritmii şi agravarea afecţiunilor cardiace preexistente, mai ales la pacienţii vârstnici, bloc atrioventricular, fiind asociat în cazuri izolate cu sincope, colaps, insuficienţă cardiacă congestivă;
• tromboflebită şi trombembolism.

Tulburări endocrine şi metabolice

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

• retenţie hidrică, edeme, creştere în greutate, hiponatremie şi reducerea osmolarităţii plasmatice datorită efectului similare cu hormonul antidiuretic (ADH), ducând în rare cazuri la intoxicaţie cu apă, însoţită de letargie, vărsături, cefalee, confuzie şi alte tulburări neurologice;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) :

• creşterea prolactinei cu sau fără manifestări clinice, cum ar fi ginecomastie, galactoree, teste ale funcţiei tiroidiene modificate;
• scăderea l-tiroxinei (FT4, T3, T4) şi creşterea TSH, în general fără manifestări clinice;
• tulburări ale metabolismului osos (scăderea calciului plasmatic şi a 25-OH-colecalciferolului) ducând la apariţia osteomalaciei;
• creşterea concentraţiei de colesterol, incluzând HDL colesterol şi colesterolul liber sanguin şi creşterea concentraţiei trigliceridelor.

Tulburări genito-urinare

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) :

• nefrite interstiţiale, insuficienţă renală, alte disfuncţii renale (albuminurie, hematurie, oligurie şi creşterea ureei sangvine), polakiurie, retenţie urinară, disurie);
• disfuncţii sexuale cum ar fi impotenţa, reducerea libidoului, reducerea fertilităţii masculine şi/sau modificarea spermogenezei.

Reacţii de hipersensibilitate

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

• reacţii hipersensibilitate întârziată, asociate cu febră, exantem, vasculită, limfadenopatie, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepato şi splenomegalie sau valori modificate ale funcţiei hepatice. Aceste simptome pot să apară în diferite combinaţii şi afectează şi alte organe, cum ar fi plămânii, rinichii, pancreasul, miocardul şi colonul.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate):

• reacţii anafilactice, edem angioneurotic.
• meningită aseptică cu mioclonii şi eozinofilie periferică.

In cazul apariţiei acestor reacţii de hipersensibilitate tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL trebuie întrerupt imediat.

Supradozaj

Primele manifestări toxice apar după 1 până la 3 ore de la ingestia unei doze excesive de carbamazepină şi sunt: simptome neuromusculare (agitaţie motorie, secuse musculare, tremurături, opistotonus, ataxie, vertij, midriază, nistagmus, dismetrie, hiperreflexie apoi hiporeflexie), tulburări ale conştienţei până la comă şi convulsii la copii, tulburări cardiovasculare (tahicardie, hipotensiune, tulburări de conducere, stare de şoc), tulburări respiratorii, tulburări digestive (greţuri, vărsături) şi urinare (oligurie, anurie, retenţie urinară).

Simptomatologia poate fi agravată şi/sau modificată de ingestia simultană a alcoolului, a antidepresivelor triciclice, a barbituricelor sau a hidantoinei.

Tratamentul de urgenţă constă în instituirea măsurilor de scădere a absorbţiei şi de grăbire a eliminării carbamazepinei (provocarea emezei, lavaj gastric, cărbune activ, laxative, diureză forţată), combaterea manifestărilor toxice dacă este nevoie şi spitalizarea imediată.

Alte informaţii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate

Producător

S C. BIO EEL SRL. Str. Bega, Nr.4, Târgu-Mureş, România

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

SC. BIO EEL SRL. Str. Bega, Nr.4, Târgu-Mureş, România

Data ultimei verificări a prospectului Februarie 2009