Dharuxo, 2 mg/ ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Ce este Dharuxo şi pentru ce se utilizează

Substanţa activă din medicament este clorhidratul de doxorubicină. Dharuxo aparţine grupului de medicamente antitumorale (anticanceroase) numite antracicline. Dharuxo distruge celulele tumorale (canceroase) şi asigură că acestea nu mai pot creşte.

Dharuxo este utilizat în tratamentul următoarelor boli:

• cancer de sân
• cancer osos (osteosarcom), administrat înainte de şi după o intervenţie chirurgicală
• cancer al ţesuturilor moi (sarcom avansat al ţesuturilor moi la adulţi)
• cancer pulmonar (cancer pulmonar cu celule mici)
• cancer al ţesutului limfatic (limfom Hodgkin şi non-hodgkinian)
• anumite tipuri de cancer al sângelui (leucemie acută limfoblastică sau mieloblastică)
• cancer al măduvei osoase (mielom multiplu)
• cancer al mucoasei uterine (cancer endometrial avansat sau recurent)
• cancer al glandei tiroide (cancer tiroidian papilar/ folicular avansat, cancer tiroidian anaplastic)
• anumite tipuri de cancer ale vezicii urinare (cancer avansat local sau aflat în stadiu de răspândire). De asemenea, este utilizat intravenos (într-o venă), în cancerul vezicii urinare incipient (superficial), pentru a preveni reapariţia cancerului vezicii urinare după o intervenţie chirurgicală.
• cancer recurent al ovarelor
• un anumit cancer la rinichi apărut în copilărie (tumoră Wilms)
• cancer al ţesutului nervos apărut în copilărie (neuroblastom avansat).

De asemenea, Dharuxo este utilizat în asociere cu alte medicamente anticanceroase.

Deoarece Dharuxo este un medicament anticanceros, acesta vă va fi administrat într-o unitate specială şi sub supravegherea unui medic specializat în utilizarea medicamentelor anticanceroase. Personalul

unităţii vă va explica despre ceea ce aveţi nevoie pentru a avea grijă deosebită pe parcursul şi după

tratament. Acest prospect poate să vă ajute să vă amintiţi acest lucru.

Înainte de a vi se administra Dharuxo

Nu trebuie să vi se administreze Dharuxo:

• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de doxorubicină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament sau la alte medicamente care aparţin aceluiaşi grup (aşa numitele antracicline sau antracendione)
• dacă alăptaţi.

În funcţie de calea de administrare, NU vi se va administra Dharuxo în următoarele situaţii:

Intravenos (într-o venă):

• dacă aveţi numărul de celule din sânge scăzut, funcţia măduvei osoase este scăzută (mielosupresie) sau aveţi o inflamaţie a mucoasei bucale (stomatită), datorită tratamentului anterior cu medicamente pentru cancer şi/sau radiaţii.
• dacă aveţi orice altă boală infecţioasă
• dacă aveţi o insuficienţă hepatică severă
• dacă aveţi probleme cu inima (tulburări severe de ritm cardiac, funcţie scăzută a inimii, infarct miocardic (istoric), inflamaţie a inimii). Acestea pot fi probleme care se dezvoltă rapid, dar care au o acţiune scurtă, dar severă
• dacă aţi fost trataţi în prealabil cu medicamente similare anticanceroase (alte antracicline) şi vi s-a administrat doza maximă din acestea.

Intravezical (în vezica urinară):

• dacă cancerul s-a extins la peretele vezicii urinare.
• dacă aveţi o infecţie de tract urinar
• dacă aveţi o inflamaţie a vezicii urinare
• dacă aveţi probleme cu utilizarea cateterului (un tub introdus în vezica urinară pentru eliminarea urinii)
• dacă aveţi sânge în urină (hematurie).

Medicul dumneavoastră va avea grijă deosebită în timp ce vi se administrează Dharuxo

• dacă sunteţi vârstnic
• dacă aveţi istoric de boală de inimă
• dacă aveţi istoric de afectare a măduvei osoase
• dacă aţi fost tratat cu radiaţii în cavitatea toracică (mediastin)
• dacă aţi fost tratat cu medicamente similare anticanceroase (alte antracicline).

Informaţii importante despre Dharuxo

• Doxorubicina poate determina infertilitate la bărbaţi şi femei, care pot fi permanente.
• Dacă aveţi o senzaţie de arsură sau usturime la locul unde aţi fost injectat cu doxorubicină, aceasta se poate datora unei scurgeri de doxorubicină din venă. Dacă observaţi acest lucru, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră, deoarece acesta va începe tratamentul într-o venă diferită şi va monitoriza cu atenţie zona afectată.
• Dacă aţi fost trataţi anterior cu doxorubicină şi rămâneţi gravidă (chiar până la 20 ani în urmă), medicul vă va monitoriza inima, chiar dacă nu aţi avut probleme cardiace în trecut.
• Urina dumneavoastră poate fi de culoare roşiatică în timpul tratamentului cu Dharuxo.
• Pe parcursul tratamentului cu Dharuxo este posibil să apară simptome severe de greaţă, vărsături şi inflamaţii ale mucoasei gurii sau nasului. Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome, spuneţi imediat medicului dumneavoastră care vă va administra orice tratament necesar.
• Vaccinarea în timpul tratamentului cu Dharuxo nu este recomandată. Trebuie, de asemenea, să evitaţi contactul cu persoanele care au fost recent vaccinate cu vaccinul poliomielitic.

Înaintea şi în timpul tratamentului cu Dharuxo, medicul dumneavoastră vă va:

• verifica numărul de celule din sânge înainte de fiecare ciclu de tratament, deoarece tratamentul cu doxorubicină vă poate afecta măduva osoasă, determinând o scădere a numărului de celule albe din sânge şi vă poate face mai susceptibil la infecţii şi sângerări. Dacă măduva osoasă este grav afectată, medicul dumneavoastră vă poate scădea, opri sau amâna tratamentul.
• controla plămânii şi pieptul pentru a se asigura că plămânii dumneavoastră funcţionează normal pe parcusul tratamentului.
• efectua o electrocardiogramă (ECG), care înregistrează activitatea inimii dumneavoastră, înainte de începerea tratamentului cu doxorubicină şi pe parcusul întregului tratamentul, deoarece doxorubicina poate determina inflamaţie a muşchiului inimii (cardiomiopatie). Acest lucru poate să apară mai ales dacă aveţi istoric de boală a inimii, aveţi peste 70 ani sau mai puţin de 15 de ani, aţi fost tratat anterior cu doxorubicină (sau alte medicamente înrudite cu antraciclină) sau aţi fost supus radioterapiei în cavitatea toracică. O doză cumulativă de 450­550 mg/m², nu trebuie depăşită, deoarece la doze mai mari riscul de dezvoltare a insuficienţei cardiace creşte considerabil, mai ales la copii şi la pacienţii cu istoric de boală a inimii. La copii, doza cumulativă maximă este, de obicei considerată, 300 mg/m² (la copiii cu vârsta sub 12 de ani) până la 450 mg/m² ( copii cu vârsta peste 12 ani). Pentru sugari, dozele cumulative maxime pot fi chiar mai mici. Medicul dumneavoastră vă poate efectua, de asemenea, şi alte teste, pentru a vă monitoriza funcţia cardiacă.
• monitoriza concentraţiile de acid uric din sânge şi se va asigura că aveţi un aport suficient de lichide, deoarece doxorubicina poate creşte concentraţia de acid uric în sânge (hiperuricemie).
• examina gura şi gâtul cu regularitate în timpul tratamentului, deoarece doxorubicina poate determina modificări ale mucoasei gurii şi gâtului.
• monitoriza funcţia rinichilor. Poate fi necesară o scădere a dozei.
• monitoriza funcţia ficatului (prin analize de sânge). Poate fi necesară o micşorare a dozei în cazul în care funcţia hepatică este scăzută.
• verifica starea de sănătate generală, deoarece doxorubicina nu trebuie utilizată dacă aveţi orice inflamaţie, ulcere sau diaree. Orice infecţii vor fi tratate de către medicul dumneavoastră înainte de a vi se administra Dharuxo.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă:

• aţi fost tratat cu orice alte medicamente din clasa antraciclinelor sau alte medicamente care vă pot afecta inima, cum sunt 5-fluorouracil, ciclofosfamidă sau paclitaxel (medicamente anticanceroase) sau orice medicamente care afectează funcţia inimii (cum sunt blocantele canalelor de calciu).
• aţi fost tratat sau urmează să vi se administreze trastuzumab (medicament anticanceros), deoarece medicul dumneavoastră va trebui să vă monitorizeze funcţia cardiacă.
• aţi fost tratat cu 6-mercaptopurină (medicament anticanceros), deoarece riscul de reacţii adverse la ficat este crescut.
• aţi fost tratat cu medicamente care afectează funcţia măduvei osoase, cum sunt medicamentele citostatice (de exemplu citarabina, cisplatina sau ciclofosfamida), sulfonamide (pentru infecţii), cloramfenicol (pentru infecţii), fenitoină (pentru epilepsie), derivaţi de amidopirină (pentru dureri şi inflamaţii), medicamente antiretrovirale (pentru SIDA). Acest lucru poate duce la afectarea măduvei osoase determinând o scădere a numărului de celule sanguine.
• luaţi ciclosporină (pentru a suprima imunitatea naturală) sau cimetidină (pentru ulcer gastric), concentraţia de doxorubicină din sânge poate creşte. Medicul dumneavoastră poate lua în considerare scăderea dozei.
• luaţi fenobarbital (pentru epilepsie) sau rifampicină (antibiotic), concentraţia de doxorubicină din sânge poate scădea şi poate determina scăderea efectului medicamentului Dharuxo.
• aţi urmat sau urmaţi radioterapie; reacţiile adverse pot creşte.
• aţi luat ciclofosfamidă (medicament anticanceros); riscul de apariţie al reacţiilor adverse la nivelul vezicii urinare (cistite hemoragice, infecţie a vezicii urinare care cauzează, uneori, apariţia de sânge în urină) creşte.
• sunteţi tratat sau aţi fost tratat cu paclitaxel (medicament anticanceros), efectele sau reacţiile adverse ale doxorubicinei pot creşte.
• luaţi medicamente care scad acidul uric. Poate fi necesară ajustarea dozelor acestor medicamente, deoarece doxorubicina poate creşte concentraţiile de acid uric din sânge.
• luaţi digoxină (pentru inimă); efectul digoxinei poate scădea.
• luaţi medicamente utilizate pentru a controla epilepsia, cum sunt fenitoina, carbamazepina, valproatul; efectul acestor medicamente poate scădea.
• sunteţi de asemenea, în tratament cu heparină (utilizată pentru a preveni coagularea sângelui) sau 5-fluorouracil (medicament anticanceros). Dacă sunt administrate prin aceeaşi perfuzie, doxorubicina se poate lega de aceste medicamente, fiind posibilă pierderea efectului medicamentului.

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi femeie, nu trebuie să rămâneţi gravidă pe parcursul tratamentului cu doxorubicină sau până la 6 luni după tratament.

Dacă sunteţi bărbat, trebuie să luaţi măsuri de precauţie adecvate pentru a vă asigura că partenera dumneavoastră nu rămâne gravidă pe parcursul tratamentului dumneavoastră cu doxorubicină sau până la 6 luni după tratament. Dacă aveţi în vedere să deveniţi părinţi după tratament, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Deoarece doxorubicina poate determina infertilitate permanentă, se recomandă să discutaţi cu medicul dumneavoastră posibilitatea de a congela sperma înainte de a începe tratamentul (criopăstrare sau crioconservare).

Doxorubicina nu este recomandată dacă sunteţi gravidă.

Alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului cu Dharuxo.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi orice unelte sau utilaje dacă vă simţiţi rău, aveţi greaţă, vărsături sau ameţeli.

Cum vi se va administra Dharuxo

Dharuxo vi se va administra de către un medic. înainte de începerea tratamentului sau în timpul tratamentului medicul dumneavoastră poate să vă supună la anumite teste, cum sunt analize de sânge, ECG etc, pentru a stabili doza potrivită de Dharuxo pentru dumneavoastră.

Dharuxo vă va fi administrat, fie în venă, printr-o perfuzie intravenoasă, fie în vezica dumneavoastră urinară.

Prepararea şi administrarea medicamentului dumneavoastră trebuie să fie efectuată numai în spital de către personalul medical bine pregătit.

Doza administrată depinde de vârsta dumneavoastră (doza poate fi scăzută la copii şi pacienţii vârstnici), suprafaţa corpului dumneavoastră şi starea medicală generală. Doza depinde, de asemenea, de orice alt tratament pe care l-aţi avut pentru cancer. Medicul dumneavoastră va calcula suprafaţa dumneavoastră corporală în metri pătraţi (m²). Acest medicament vi se va administra la fiecare 3 săptămâni, pentru o durată de la 6 până la 12 luni. La administrarea în vezica urinară, doza va fi repetată la intervale de la 1 săptămână la 1 lună. Durata exactă a tratamentului dumneavoastră va depinde de starea dumneavoastră.

Pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice

Dacă aveţi probleme severe ale funcţiei rinichilor sau ficatului, poate fi necesară scăderea dozei. Dacă vi se administrează mult decât trebuie din Dharuxo

Deaorece medicul vă administrează medicamentul, este puţin probabil să vi se administreze o supradoză. Cu toate acestea, dacă aveţi nelămuriri trebuie să spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei.

Reacţiile datorate unei concentraţii mai mari de Dharuxo includ: inflamaţii ale stomacului şi intestinului (în special mucoasa), probleme cardiace şi leziuni severe ale măduvei osoase (mielosupresie). Acestea pot fi însoţite de un risc crescut de sângerare şi vânătăi, precum şi de un risc crescut de apariţie a infecţiilor (leucopenie).

Tratamentul va avea loc în spital şi constă în administrarea de antibiotice, transfuzii de sânge (în special de celule albe din sânge şi trombocite), precum şi un tratament al reacţiilor adverse. Este posibil să fiţi transferat într-o cameră sterilă. In cazul în care aveţi orice problemă cu inima, un medic specialist (cardiolog), trebuie să vă consulte.

Administrarea accidentală în afara venei (extravazare) poate provoca reacţii adverse severe, incluzând moartea ţesutului (necroză) şi inflamaţie a venelor care implică formarea unui cheag de sânge. O senzaţie de arsură în zona perfuziei poate fi un semn al extravazării; avertizaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă credeţi că acest lucru a avut loc.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele,Dharuxo poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Spuneţi-i imediat medicului dumneavoastră dacă apar următoarele:

• o reacţie alergică care poate provoaca umflarea buzelor, feţei sau a gâtului determinând dificultăţi grave de respiraţie, erupţii trecătoare pe piele sau urticarie, şoc anafilactic (o scădere severă a tensiunii arteriale, paloare, agitaţie, puls slab, conştienţă scăzută).
• simptome severe de greaţă, vărsături şi inflamaţii ale mucoasei gurii sau nasului.

Acestea sunt reacţii adverse foarte grave, dar rare. Este posibil să aveţi nevoie de îngrijiri medicale de urgenţă.

Unele dintre reacţiile adverse pot fi foarte grave şi astfel pacientul trebuie să fie monitorizat cu atenţie. Unele dintre reacţiile adverse depind de viteza de administrare şi de doza de doxorubicină. Afectarea măduvei osoase este un exemplu de astfel de reacţie şi poate fi foarte gravă, deşi este de obicei, temporară. Simptomele generale de afectare a măduvei osoase sunt febră, infecţii, otrăvirea sângelui (sepsis), şoc (scăderea severă a tensiunii arteriale, paloare, nelinişte, puls slab, rapid, piele lipicioasă, stare de conştienţă scăzută), ca urmare a otrăvirii sângelui (şoc septic), sângerare, neoxigenare a ţesuturilor (hipoxie tisulară) şi moartea ţesutului.

Administrarea accidentală în afara venei (extravazare) poate provoca inflamaţii cutanate severe (celulită), apariţia de vezicule, inflamaţii ale venelor cu formarea unui cheag de sânge (tromboflebită), inflamaţii ale glandelor caracterizate prin durere, dungi de culoare roşie sub suprafaţa pielii (limfangită), precum şi moarte locală a celulelor, care poate necesita intervenţie chirurgicală (incluzând grefe de piele).

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la frecvenţele aproximative de mai jos:

Foarte frecvente   afectează mai mult de 1 utilizator din 10

Frecvente afectează 1 până la 10 din 100 utilizatori

Mai puţin frecvente  afectează 1 până la 10 din 1000 utilizatori

Rare  afectează 1 până la 10 din 10000 utilizatori

Foarte rare  afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000

Cu frecvenţă necunoscută frecvenţa nu poate fi stabilită din datele disponibile

Foarte frecvente:

• Senzaţie de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), dureri abdominale, probleme cu aparatul digestiv, diaree
• Căderea părului (reversibilă)
• Colorarea roşie a urinii
• Afectarea măduvei osoase (supresie medulară), incluzând scăderea numărului de celule albe şi trombocite din sânge, crescând riscul de apariţie a infecţiilor, riscul de sângerare sau vânătăi
• Anemie (scădere a numărului celulelor roşii din sânge, determinând paloarea pielii şi senzaţie de slăbiciune sau lipsă de aer)
• Afectare a muşchiului inimii (cardiotoxicitate). Riscul creşte dacă pacientul este tratat prin radioterapie sau alte medicamente toxice pentru inimă, dacă pacientul este în vârstă (peste 60 de ani) sau dacă pacientul are tensiune arterială crescută. Efectele pot să apară la scurt timp după tratament sau pot deveni vizibile la câţiva ani după tratament.
• Inflamaţie a mucoasei nazale, gurii sau vaginului (mucozită)
• Inflamaţie sau ulceraţie a mucoasei bucale (stomatită), nasului sau gâtului (esofagita), de exemplu ulcere la nivelul gurii şi afte
• Sensibilitate a pielii la lumină artificială sau naturală (fotosensibilitate), înroşirea feţei
• Febră.

Frecvente:

• Tulburări de ritm cardiac (bătăi neregulate ale inimii, frecvenţă cardiacă crescută, frecvenţă cardiacă scăzută), contracţia camerelor inimii (ventriculilor), scăderea cantităţii de sânge oxigenat condus de la inimă la ţesuturi, deteriorarea funcţiei muşchului inimii (cardiomiopatie) care poate pune viaţa în pericol
• Probleme de sângerare (hemoragie)
• Pierderea poftei de mâncare (anorexie)
• Reacţii alergice în zonele unde aţi fost trataţi cu radioterapie (aşa numita reacţie de recădere)
• Mâncărime.

După administrarea la nivelul vezicii urinare, pot fi observate următoarele reacţii adverse frecvente:

• Dificultate, durere sau senzaţie de arsură la urinare
• Cantitate de urină scăzută
• Frecvenţă crescută de urinare
• Crampe ale vezicii urinare
• Inflamaţia vezicii urinare, care, uneori, determină sânge în urină
• Reacţii adverse asociate cu administrarea locală în vezica urinară, cum ar fi inflamaţia vezicii urinare (cistite chimice).

Mai puţin frecvente:

• Doxorubicina în combinaţie cu alte medicamente anticanceroase poate determina anumite forme de cancer de sânge (leucemie). Aceste forme de cancer sunt vizibile în 1-7 ani
• Otrăvirea sângelui (sepsis/septicemie)
• Sângerare la nivelul stomacului sau intestinelor, dureri abdominale, ulcere şi moarte a celulelor ţesutului (necroză) intestinului gros cu sângerări şi infecţii. Acest lucru poate apărea când doxorubicina este utilizată asociat cu citarabină (un medicament anticanceros)
• Pierdere de apă (deshidratare).

Rare:

• Erupţii trecătoare pe piele (exantem), urticarie
• Colorarea pielii (pigmentare) şi a unghiilor, dezlipirea unghiilor (onicoliză)
• Frisoane, ameţeli
• Reacţii la locul de injectare, incluzând mâncărime, erupţii trecătoare pe piele şi durere, inflamaţie a venelor (flebită), îngroşarea sau întărirea pereţilor venelor (fleboscleroză)
• Reacţie alergică severă, care provoacă dificultăţi de respiraţie sau ameţeli (reacţii anafilactice).

Foarte rare:

• Tulburări de ritm cardiac (modificări nespecifice pe ECG)
• Cazuri izolate de bătăi neregulate ale inimii (aritmii) care pot pune viaţa în pericol, insuficienţă cardiacă stângă, inflamaţie a mucoasei din jurul inimii care determină dureri de piept şi acumulare de lichid în jurul inimii (pericardită), inflamaţie a muşchiului inimii şi sacului care înconjoară inima (sindrom pericardită- miocardită), lipsa impulsurilor nervoase către inimă (bloc atrio-ventricular, bloc de ramură)
• Obstrucţionarea unui vas de sânge de un cheag de sânge
• Ulcer al mucoasei gurii, faringelui, esofagului, stomacului sau intestinelor, coloraţia (pigmentarea) mucoasei gurii
• Umflare şi amorţeli ale mâinilor şi picioarelor (eritem acral), apariţia de vezicule
• Afectarea ţesuturilor în special la nivelul mâinilor şi picioarelor, care conduc la roşeaţă, umflături, vezicule, furnicături sau senzaţie de arsură determinate de scurgerea medicamentului în ţesuturi (sindromul eritrodisesteziei palmo-plantar)
• Funcţionare anormală a rinichilor (insuficienţă renală acută)
• Concentraţii anormal de mari de acid uric în sânge (hiperuricemie), care pot determina apariţia gutei, pietre la rinichi sau afectare renală datorită distrugerii rapide a tumorii
• Absenţa ciclurilor menstruale (amenoree)
• Probleme de fertilitate la bărbaţi (scăderea sau lipsa de spermatozoizi activi)
• Inroşire a feţei.

Frecvenţă necunoscută:

• Scurtarea respiraţiei datorată spasmului muşchilor căilor respiratorii (bronhospasm)
• Creştere temporară a valorilor enzimelor hepatice
• Leziuni grave ale ficatului, care pot progresa, uneori, la deteriorarea permanentă a ţesutului normal al ficatului (ciroza)
• Inflamaţie a pleoapelor, stratului exterior al ochiului sau al corneei (conjunctivită / keratită), lăcrimare abundentă
• Durere severă şi umflături la nivelul articulaţiilor
• Afecţiuni datorate iradierii (la nivelul pielii, plămânilor, gâtului, esofagului, mucoasei stomacului şi intestinelor, inimii), care s-au vindecat pot reapărea în cazul tratamentului cu doxorubicină
• Piele groasă, solzoasă, pete sau cruste ale pielii (cheratoză actinică).

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră.

Cum se păstrează Dharuxo

Nu utilizaţi Dharuxo dacă observaţi formare de precipitat în flacoane.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Medicul dumneavoastră trebuie să elimine medicamentele care nu mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Informaţii suplimentare