Enalapril LPH 20 mg, comprimate

Compoziţie/ Indicaţii terapeutice

Compoziţie

Un comprimat conţine maleat de enalapril 20 mg şi excipienţi: carbonat de sodiu, lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, polividonă, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutică: produse active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Indicaţii terapeutice

Enalapril LPH 20 mg este indicat în:

–    hipertensiune arterială esenţială în toate stadiile evolutive;

–    hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional);

–    insuficienţă cardiacă congestivă (eventual în asociaţie cu diuretice şi digitalice); disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică sau după infarct miocardic acut.

Contraindicaţii/ Precauţii

Contraindicaţii

–    Hipersensibilitate la maleat de enalapril sau la oricare dintre excipienţi.

–    Edem angioneurotic determinat de un inhibitor al enzimei de conversie sau edem angioneurotic idiopatic în antecedente.

–    Sarcină şi alăptare.

Precauţii

Hipersensibilitate/edem angioneurotic

La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie, inclusiv enalapril, s-au raportat rare cazuri de edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acestea pot să apară în orice moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie întrerupt imediat şi trebuie monitorizat corespunzător până la dispariţia completă a simptomelor. În situaţiile în care edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au remis de obicei fără tratament, deşi antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt interesate limba, glota sau laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat care poate include soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea căilor aeriene.

Tuse

Inhibitorii enzimei de conversie pot determina tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi posibilitatea determinării acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.

Potasiul plasmatic

Inhibitorii enzimei de conversie pot determina hiperkaliemie datorită scăderii secreţiei de aldosteron; hiperkaliemia este favorizată de restricţia severă de sodiu, insuficienţa cardiacă, diabetul zaharat şi medicamentele care favorizează reţinerea de potasiu (vezi pct. 4.5).

Enalapril LPH 20 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacţiuni/ Atenţionări speciale

Interacţiuni

Tratamentul antihipertensiv

Utilizarea concomitentă de enalapril şi alte medicamente antihipertensive are efect aditiv. Potasiul plasmatic

În studiile clinice, concentraţia plasmatică a potasiului s-a menţinut de obicei în limite normale. La pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril în monoterapie timp de până la 48 de săptămâni s-a observat o creştere medie a concentraţiei plasmatice a potasiului de aproximativ 0,2 mEq/l. La pacienţii trataţi cu enalapril şi un diuretic tiazidic, pierderea de potasiu datorată diureticului a fost de obicei atenuată de efectul enalaprilului.

Dacă enalaprilul se administrează concomitent cu un diuretic care determină pierdere de potasiu, hipokaliemia indusă de diuretic poate fi ameliorată.

Factorii de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ insuficienţă renală, diabet zaharat şi utilizare concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triamteren sau amilorid), de suplimente de potasiu sau substituenţi de sare de bucătărie care conţin potasiu. Utilizarea suplimentelor de potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare de bucătărie care conţin potasiu, mai ales la pacienţii cu funcţie renală alterată, poate determina creşterea semnificativă a potasiului plasmatic.

Dacă se consideră indicată utilizarea concomitentă a medicamentelor mai sus menţionate, se impune prudenţă la utilizarea lor şi monitorizarea frecventă a concentraţiei plasmatice a potasiului.

Litiul plasmatic

Ca şi în cazul altor medicamente care elimină sodiu, clearance-ul litiului poate fi redus. De aceea, în cazul în care se administrează săruri de litiu, concentraţia plasmatică a litiului trebuie monitorizată cu atenţie.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

La unii pacienţi cu funcţie renală afectată trataţi cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, administrararea concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina deteriorarea funcţiei renale. Acest efect este de obicei reversibil.

Atenţionări speciale

Hipotensiune arterială simptomatică

Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz de insuficienţă cardiacă avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de hiponatremie şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală şi este necesară supravegherea strictă ori de câte ori este crescută doza de enalapril sau de diuretice. Este necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie orizontală şi, dacă este necesar, se va administra o perfuzie intravenoasă cu soluţie izotonă de clorură de sodiu. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu constituie o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care se poate face de obicei fără dificultate, imediat ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea volemiei.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care au tensiune arterială normală sau scăzută, enalaprilul poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil şi de obicei nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril.

Stenoză aortică/cardiomiopatie hipertrofică

Ca şi în cazul altor vasodilatatoare, inhibitorii enzimei de conversie trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu obstrucţie la nivelul camerei de ejecţie a ventriculului stâng.

Afectarea funcţiei renale

Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina agravarea insuficienţei renale.

La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor sau/şi administrarea la intervale mai mari (vezi pct. 4.2). În această situaţie au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută, obişnuit reversibilă.

La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să apară creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt de regulă contraindicaţi.

Atunci când s-a administrat enalapril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nici o afecţiune renală aparentă preexistentă, au prezentat creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore şi tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril.

Hipersensibilitate/edem angioneurotic

Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic (vezi pct. 4.3).

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere

Pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere pot prezenta rareori reacţii anafilactoide care pun viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor enzimei de conversie înaintea fiecărei desensibilizări.

Pacienţi hemodializaţi

La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor al enzimei de conversie au fost raportate reacţii anafilactoide mai ales când se utilizează membrane de permeabilitate mare. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de medicamente antihipertensive.

Chirurgie/anestezie

La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este datorată acestui mecanism, aceasta se poate corecta prin expansiune volemică.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică eficacitatea enalaprilului poate fi scăzută datorită incapacităţii de transformare metabolică în enalaprilat activ.

Copii

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea inhibitorilor enzimei de conversie la copii.

Sarcina şi alăptarea

Nu se recomandă utilizarea enalaprilului în sarcină. Dacă în timpul tratamentului survine o sarcină, administrarea de enalapril trebuie întreruptă cât mai curând posibil. Inhibitorii enzimei de conversie pot determina morbiditate şi mortalitate fetală şi neo-natală atunci când sunt administraţi în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină. Utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie pe parcursul acestei perioade s-a însoţit de afectare fetală şi neo-natală incluzând hipotensiune arterială, insuficienţă renală, hiperkaliemie şi/sau hipoplazie craniană a nou-născutului. S-a mai raportat oligohidramnios datorat probabil scăderii funcţiei renale fetale, care poate determina contracturi ale membrelor, deformări cranio- faciale şi hipoplazie pulmonară. Dacă se utilizează enalapril, pacienta trebuie informată asupra riscului potenţial pentru făt.

Aceste efecte dăunătoare asupra embrionului şi fătului nu sunt determinate probabil de expunerea la inhibitorii enzimei de conversie exclusiv în primul trimestru de sarcină.

Nou-născuţii ai căror mame au luat enalapril trebuie supravegheaţi îndeaproape pentru hipotensiune arterială, oligurie şi hiperkaliemie. Enalaprilul, care traversează placenta, este îndepărtat cu oarecare succes din circulaţia neo-natală prin dializă peritoneală, iar teoretic poate fi îndepărtat prin

exsanguinotransfuzie.

Enalaprilul şi enalaprilatul sunt secretaţi în laptele matern în cantităţi foarte mici. În general, inhibitorii enzimei de conversie sunt contraindicaţi în timpul alăptării.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Enalapril LPH 20 mg are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (poate determina confuzie, vertij).

Doze şi mod de administrare

– Hipertensiune arterială esenţială: iniţial un comprimat Enalapril LPH 10 mg sau un comprimat Enalapril LPH 20 mg (10-20 mg maleat de enalapril), în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale, în priza unică, zilnic. În hipertensiunea arterială uşoară doza recomandată iniţial este de un comprimat Enalapril LPH 10 mg (10 mg maleat de enalapril) în priză unică, zilnic. Pentru celelalte stadii ale hipertensiunii arteriale doza iniţială recomandată este de un comprimat Enalapril LPH 20 mg (20 mg maleat de enalapril) în priză unică, zilnic. Doza uzuală de întreţinere este de un comprimat Enalapril LPH 20 mg (20 mg maleat de enalapril) în priză unică, zilnic. Doza poate fi crescută treptat în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 2 comprimate Enalapril LPH 20 mg (40 mg maleat de enalapril) pe zi. În condiţiile asocierii cu diuretice şi în hipertensiunea arterială renovasculară, doza recomandată iniţial este de un comprimat Enalapril LPH 5 mg (5 mg maleat de enalapril) în priză unică, zilnic sau mai puţin, ulterior doza poate fi crescută treptat, în funcţie de răspunsul terapeutic; doza uzuală de întreţinere este de un comprimat Enalapril LPH 20 mg (20 mg maleat de enalapril) în priză unică, zilnic. În insuficienţa renală dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei.

*Enalaprilul este hemodializabil; în ziua hemodializei se va administra o doză de 1/2 comprimat Enalapril LPH 5 mg (2,5 mg maleat de enalapril), iar în zilele în care bolnavul nu este supus hemodializei doza va fi adaptată în funcţie de valorile tensiunii arteriale.

–    În insuficienţa cardiacă: iniţial 1/2 comprimat Enalapril LPH 5 mg (2,5 mg maleat de enalapril) pe zi în priza unică; dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat (în 2-4 săptămâni); doza de întreţinere recomandată este de un comprimat Enalapril LPH 20 mg (20 mg maleat de enalapril) pe zi, în 1-2 prize.

Comprimatele se administrează oral, indiferent de aportul concomitent de alimente.

Reacţii adverse/ Supradozaj

Reacţii adverse

S-a demonstrat că enalaprilul este în general bine suportat. În studiile clinice, incidenţa globală a reacţiilor adverse nu a fost mai mare la pacienţii trataţi cu enalapril comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo. În cea mai mare parte, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost vertijul şi cefaleea. La 2-3% dintre pacienţi s-au raportat oboseală şi astenie. Alte reacţii adverse au apărut la mai puţin de 2% dintre pacienţi şi au inclus: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, sincopă, greaţă, diaree, crampe musculare, erupţii cutanate şi tuse. Mai puţin frecvent s-au raportat disfuncţie renală, insuficienţă renală şi oligurie.

Hipersensibilitate/edem angioneurotic

Rareori au fost raportate cazuri de edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui (vezi pct. 4.4).

Reacţii adverse care au apărut foarte rar, fie pe parcursul studiilor clinice controlate, fie după punerea pe piaţă a medicamentului, cuprind:

–  Tulburări cardiace: infarct miocardic, durere toracică, palpitaţii, tulburări de ritm, angină pectorală.

–  Tulburări vasculare: accident vascular cerebral posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacienţii cu risc mare (vezi pct. 4.4), sindrom Raynaud.

–  Tulburări gastro-intestinale: ileus, pancreatită, insuficienţă hepatică, hepatită (hepatocelulară sau colestatică), icter, dureri abdominale, vărsături, tulburări dispeptice, constipaţie, anorexie, stomatită.

–  Tulburări ale sistemului nervos: somnolenţă, insomnie, nervozitate, parestezii, vertij.

–  Tulburări psihice: depresie, confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate, parestezii, vertij, anomalii ale perioadei de vis.

–  Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: infiltrate pulmonare, bronhospasm/astm bronşic, dispnee, rinoree, faringite şi disfonie.

–  Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: transpiraţii abundente, eritem multiform, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pemfigus, prurit, urticarie, alopecie.

–  Alte reacţii adverse: impotenţă, bufeuri, modificări ale sensibilităţii gustative, tinitus, glosită, vedere neclară.

S-a raportat un complex de simptome care poate include: febră, serozită, vasculită, mialgii/miozită, artralgii/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi, VSH crescut, eozinofilie şi leucocitoză. Pot să apară erupţii cutanate, fotosensibilitate sau alte manifestări cutanate.

Modificări ale testelor de laborator

Administrarea de enalapril a fost însoţită rareori de modificări cu importanţă clinică ale parametrilor standard de laborator. Au fost observate creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, precum şi creşteri ale enzimelor hepatice şi/sau bilirubinei plasmatice, hiperkaliemie şi hiponatremie. Acestea sunt de obicei reversibile la întreruperea tratamentului cu enalapril. Au fost raportate scăderi ale hemoglobinei şi hematocritului.

De la introducerea în terapeutică, s-a raportat un număr redus de cazuri de neutropenie, trombocitopenie, deprimare a măduvei hematogene şi agranulocitoză; relaţia de cauzalitate cu enalapril nu a putut fi exclusă.

Supradozaj

Există puţine date disponibile în ceea ce priveşte supradozajul la om. Simptomele cele mai importante care au fost raportate până în prezent, sunt hipotensiune arterială marcată care apare la aproximativ 6 ore de la administrarea comprimatelor şi stare de stupoare. După ingestia a 300 mg, respectiv 440 mg enalapril s-au înregistrat concentraţii plasmatice ale enalaprilatului de 100 ori, respectiv de 200 ori mai mari decât cele observate după administrarea dozelor terapeutice.

Tratamentul recomandat în supradozaj este perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. Poate fi benefică administrarea unei perfuzii cu angiotensină II în cazul în care aceasta este disponibilă. Dacă ingestia este recentă se provoacă vărsături. Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4).

Alte informatii

Data ultimei verificări a prospectului

August 2006