FORANE, lichid volatil pentru inhalat 99,9%

Compoziţie

100 ml lichid volatil pentru inhalat conţin 99,9 g isofluran.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor.

Indicaţii terapeutice/ Contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Izofluran este folosit pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale. Anestezicul poate fi folosit de asemenea pentru sedarea pacienţilor ventilaţi aflaţi în terapie intensivă, până la 48 de ore.

Contraindicaţii

Forane este contraindicat la pacienţii cu sensibilitate cunoscută la isofluran sau la alte anestezice halogenate. Este de asemenea contraindicat la pacienţii cu predispoziţie cunoscută sau suspectată genetic la hipertermie malignă.

Precauţii

Isofluran creşte marcat fluxul sanguin cerebral în timpul anesteziei profunde. Poate să apară o creştere tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian care este reversibilă total prin hiperventilaţie. Este probabil să apară mai puţine efecte cerebrale postoperatorii folosind anestezia cu isofluran decât alte anestezii comparabile.

Deoarece gradul anesteziei cu isofluran poate fi modificat rapid şi uşor, trebuie folosite numai vaporizoare care sunt calibrate să elibereze cu exactitate concentraţiile şi debitul necesare sau trebuie folosite tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţiile inspirate sau expirate. Gradul hipotensiunii arteriale şi al deprimării respiratorii poate furniza unele informaţii despre profunzimea anesteziei.

S-au raportat cazuri izolate de creştere a carboxihemoglobinei în cazul folosirii anestezicelor inhalatorii halogenate cu radical -CF₂H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu se produc concentraţii semnificative de monoxid de carbon în prezenţa unui absorbant hidratat normal. Trebuie respectate instrucţiunile producătorului pentru absorbanţii CO₂.

Ca şi în cazul oricărui anestezic halogenat puternic, isofluran trebuie administrat de către un medic cunoscător al farmacologiei medicamentului, specializat şi cu experienţă în abordarea pacienţilor anesteziaţi.

Datele clinice demonstrează faptul că, isofluran, în cazuri foarte rare, poate determina leziuni hepatice cu grade diferite de gravitate, însoţite de creşterea uşoară tranzitorie a enzimelor hepatice până la necroză hepatică letală.

Acţiunea relaxantelor antidepolarizante este potenţată marcat de isofluran.

Teste de laborator

S-a observat creşterea tranzitorie a retenţiei de bromsulfonftaleină (BSP), a glicemiei şi creatininei serice cu scăderea azotului ureic sanguin, colesterolemiei şi fosfatazei alcaline. Izofluran, ca şi alte anestezice generale, poate scădea uşor funcţia intelectuală timp de două sau trei zile după anestezie. La fel ca şi în cazul altor anestezice, schimbări minore ale stării sufleteşti şi ale simptomelor pot persista timp de până la 6 zile după administrare.

S-a raportat că expunerea anterioară la anestezice de tipul derivaţilor halogenaţi ai hidrocarburilor, poate creşte riscul potenţial de apariţie a afecţiunilor hepatice, mai ales dacă expunerea s-a făcut într-un interval mai mic de 3 luni.

Interacţiuni/ Atenţionări speciale

Interacţiuni

Toate miorelaxantele folosite uzual sunt potenţate de către Forane, efectul fiind mai accentuat în cazul celor antidepolarizante. Neostigmina este antidotul miorelaxantelor antidepolarizante, dar nu are efect asupra proprietăţilor relaxante proprii isofluranului. Toate miorelaxantele folosite uzual sunt compatibile cu izofluran.

Atenţionări speciale

În timpul chiuretajului uterin, s-a observat o creştere a pierderii de sânge comparativ cu cea observată în cazul folosirii halotanului.

Indiferent de anestezicele care se folosesc, pentru a evita ischemia miocardică la pacienţii cu afecţiuni coronariene, este importantă menţinerea unei hemodinamici normale.

Ca şi în cazul altor agenţi halogenaţi, Forane trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu presiune intracraniană crescută. În astfel de cazuri poate fi necesară hiperventilarea.

Sarcina şi alăptarea

Au fost efectuate studii privind efectul asupra capacităţii de reproducerea la animale, în cazul expunerii repetate la concentraţii anestezice de isofluran. S-a arătat că izofluran poate avea o posibilă legătură cu efectele toxice fetale la şoareci atunci când se foloseşte o doză de şase ori mai mare decât doza utilizată la om. Studiile efectuate la şobolani nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii, sarcinii sau naşterii şi nici asupra viabilităţii puilor. Nu există dovezi privind teratogenicitatea. Experimente asemănătoare efectuate la iepuri au dus la rezultate negative similare.

Relevanţa acestor studii la om nu este cunoscută, deoarece nu s-au efectuat studii corespunzătoare, controlate privind folosirea produsului la femeile gravide. Siguranţa administrării produsului în timpul sarcinii nu a fost stabilită, dar nu există nici un motiv în suspectarea oricărui efect advers în cazul folosirii Forane în timpul sarcinii. In timpul naşterii, s-au observat pierderi de sânge comparabile cu cele produse de folosirea altor anestezice inhalatorii.

Folosirea în operaţia cezariană

S-a demonstrat că izofluran în concentraţie de până la 0,75% este eficace şi sigur în menţinerea anesteziei în cazul operaţiei cezariană. Nu s-a raportat nici o reacţie adversă la mamă sau nou-născut ca urmare a administrării izofluranului.

Nu se ştie dacă izofluran se elimină prin laptele matern. Deoarece multe medicamente se elimină prin laptele matern, administrarea izofluranului în timpul alăptării se va face cu precauţie.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nu este cazul.

Doze şi mod de administrare

Trebuie folosite vaporizatoare calibrate special pentru Forane, astfel încât concentraţia anestezicului eliberat să poată fi dozată exact.

Valorile concentraţiei alveolare minime (CAM) pentru Forane variază în funcţie de vârstă. Tabelul de mai jos indică valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de vârstă:

Premedicaţia

Medicamentele folosite pentru premedicaţie trebuie selectate pentru fiecare pacient în parte având în vedere efectul de depresie respiratorie al isofluranului. Medicul poate decide utilizarea medicamentelor anticolinergice.

Inducţia

De obicei se administrează un barbituric cu durată de acţiune scurtă sau alt agent de inducţie pe cale intravenoasă urmat de inhalarea amestecului conţinând Forane. Ca alternativă se poate folosi Forane în amestec cu oxigen sau oxigen/oxid de azot.

Se recomandă ca inducţia cu Forane să fie iniţiată la o concentraţie de 0,5%. Concentraţiile de 1,5% până la 3% produc de obicei anestezia chirurgicală în 7 până la 10 minute.

Menţinerea anesteziei

Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută cu 1,0-2,5% Forane în amestecuri de oxigen/oxid de azot. Poate fi necesară administrarea suplimentară de 0,5-1,0% Forane atunci când este administrat numai cu oxigen. Dacă este necesară relaxare suplimentară, pot fi folosite doze suplimentare de miorelaxante.

Pentru operaţia de cezariană, 0,5-0,75% isofluran în amestec de oxigen/oxid de azot este capabil să menţină anestezia în această procedură chirurgicală.

Obişnuit în cursul menţinerii anesteziei, tensiunea arterială are tendinţa de a fi în relaţie inversă cu concentraţiile alveolare de isofluran dacă nu apar complicaţii. Scăderea accentuată a presiunii arteriale poate fi datorată profunzimii anesteziei şi în aceste circumstanţe trebuie corectată prin reducerea concentraţiei de Forane inspirat.

Vârstnici

Ca şi în cazul altor agenţi, pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici, obişnuit sunt necesare concentraţii mai mici de Forane. A se vedea valorile CAM în funcţie de vârstă menţionate în tabel.

Copii cu vârsta sub doi ani

Izofluran poate fi folosit la nou născuţi şi la copii cu vârsta sub doi ani în limitele acceptate pentru eficacitate şi siguranţă şi este compatibil cu toate medicamentele folosite uzual în practica anestezică.

Sedarea

Sedarea poate fi menţinută cu 0,1 până la 1,0% izofluran în amestec aer/oxigen. Această doză trebuie crescută treptat în funcţie de cerinţele individuale fiecărui pacient.

Reacţii adverse/ Supradozaj

Reacţii adverse

Reacţiile adverse întâlnite în cazul administrării izofluranului sunt în general dependente de doză, apar ca o consecinţă a prelungirii efectelor farmacofiziologice, şi includ deprimarea respiratorie, hipotensiunea arterială şi aritmiile.

În perioada postoperatorie s-au observat următoarele reacţii adverse: frison, greaţă, vărsături şi ileus.

Ca şi în cazul altor anestezice generale, s-au observat creşteri tranzitorii ale numărului leucocitelor, chiar şi în absenţa stresului chirurgical.

Izofluran potenţează efectul miorelaxant al tuturor miorelaxantelor, mai ales al miorelaxantelor antidepolarizante şi CAM (concentraţia alveolară minimă) este redusă prin administrarea concomitentă la adult, a N2O.

Rapoartele arată că, în cazuri foarte rare, isofluran poate determina leziuni hepatice cu creşterea moderată a enzimelor hepatice până la necroză hepatică letală.

Hipertermia malignă

La persoanle susceptibile, anestezia cu izofluran poate declanşa o stare de hipermetabolism la nivelul muşchilor scheletici, ceea ce duce la cerere crescută de oxigen şi la sindromul clinic cunoscut sub numele de hipertermie malignă. Sidromul include elemente nespecifice cum sunt ridigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat de asemenea că multe dintre aceste semne nespecifice pot apărea în anestezia uşoară, hipoxie acută, etc.). O creştere a metabolismului total se poate manifesta prin creşterea temperaturii (poate creşte rapid la început sau mai târziu în unele cazuri, dar de obicei nu este primul semn de creştere a metabolismului) şi prin creşterea folosirii sistemului de absorbţie a CO₂ (recipient fierbinte). Pot scădea P_aO₂ şi pH şi pot apărea hiperpotasemia şi deficitul de baze. Tratamentul constă în întreruperea administrării agentului care a declanşat simptomatologia (de exemplu izofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sodic şi administrarea terapiei de susţinere. Acest tratament conţine eforturi susţinute pentru a restabili temperatura normală a corpului, să se asigure suportul respirator şi circulator şi controlul dezechilibrului acido-bazic al fluidelor (consultaţi informaţiile privind prescrierea dantrolen sodic intravenos). Poate să apară, mai târziu, insuficienţa renală şi trebuie susţinut, dacă este posibil, fluxul urinar.

Utilizarea agenţilor anestezici inhalatori a fost asociată rar cu o creştere a nivelurilor sanguine ale potasiului ceea ce a dus la apartiţia aritmiilor cardiace şi decesul pacienţior copii în timpul perioadei postoperatorii. Pacienţii cu afecţiuni neuromusculare latente cât şi manifeste, în special cei cu distrofie musculară Duchenne, par să fie mult mai vulnerabili. În majoritatea acestor cazuri, dar nu în toate, a fost asociată folosirea succinilcolinei. Aceşti pacienţi au avut creşteri importante ale nivelurilor serice ale creatinin kinazei şi în unele cazuri modificări ale densităţii urinare datorită mioglobinuriei. Contrar asemănării privind simptomatologia cu hipertermia malignă, niciunul dintre aceşti pacienţi nu au avut semne sau simptome ale rigidităţii musculare sau ale stării hipermetabolice. Se recomandă intervenţia precoce şi agresivă în tratarea hiperpotasemiei şi a aritmiilor rezistente precum şi evaluarea ulterioară a afecţiunilor latente neuromusculare.

Au fost raportate cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial sau reacţii anafilactice), mai ales în cazul expunerii profesionale, timp îndelungat la anestezicele inhalatorii, inclusiv la isofluran. Prezenţa acestor reacţii a fost confirmată de teste clinice (de exemplu,proba de provocare cu metacolină). Etiologia reacţiilor anafilactice produse pe durata expunerii la anestezice inhalatorii este necunoscută, deoarece se utilizează concomitent mai multe medicamente, multe dintre acestea fiind cunoscute că pot determina astfel de reacţii.

Supradozaj

În cazul supradozajului, sau ceea ce pare să fie supradozaj , trebuie luate următoarele măsuri: se opreşte administrarea medicamentului, se asigură permeabilitatea căilor respiratorii şi se începe ventilaţia asistată şi controlată cu oxigen pur.

Alte informatii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj . A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 ml de lichid volatil pentru inhalat.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

ABBOTT LABORATORIES LIMITED Abbott House,

Vanwall Business Park, Vanwall Road, Maidenhead, Berkshire, SL6 4XE, Marea Britanie

Producător

AESICA QUEENBOROUGH LIMITED, Queenborough, Kent, ME11 5EL, Marea Britanie

Data ultimei verificări a prospectului

Mai, 2012