GLIBENCLAMID LPH 3,5 mg/ 1,75 mg, comprimate

Compoziţie

Glibenclamid LPH 3,5 mg

Un comprimat conţine glibenclamidă 3,5 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal, pigment Blend Red PB-25093*), stearat de magneziu.

Glibenclamid LPH 1,75 mg

Un comprimat conţine glibenclamidă 1,75 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal, pigment Blend Red PB-25093*), stearat de magneziu.

*)Conţine Ponceau 4R lac de aluminiu (E 124): 60,00%;

FD&C Yellow 6/Sunset Yellow FCF lac de aluminiu (E 110): 40,00%;

Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree

Indicaţii terapeutice/ Contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat tip II insulino-independent, când glicemia este insuficient controlată prin regim dietetic.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la glibenclamidă, la alţi derivaţi sulfonilureici sau sulfonilamide sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Diabet insulinodependent, în particular diabet zaharat juvenil, diabet acido-acetozic, precoma diabetică.

Insuficienţă hepatică sau renală severe.

Porfirii

Alăptare.

Precauţii

Hipoglicemia poate apărea în cazul folosirii sulfamidelor hipoglicemiante, putând fi severă şi prelungită, necesitând spitalizarea câteva zile. Este necesară o selecţie a pacienţilor, cu o informare clară a acestora pentru a evita hipoglicemia.

Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la vârstnici sau la pacienţii trataţi cu beta-blocante.

Acest medicament nu trebuie prescris la pacienţii care nu pot respecta un orar strict al meselor (mai ales micul dejun). Este important să existe un aport regulat de glucide, altfel, printr-o alimentaţie dezechilibrată în glucide sau prin întârzierea meselor, creşte riscul de hipoglicemie.

Hipoglicemia apare mai frecvent după o perioadă de regim hipocaloric, după un efort intens sau prelungit, după ingestia de alcool sau în cazul asocierii altor agenţi hipoglicemianţi.

Insuficienţa hepatică sau renală pot modifica distribuţia glibenclamidei; insuficienţa hepatică poate duce la diminuarea capacităţii de neoglicogeneză, efect care creşte riscul de apariţie a hipoglicemiei.

Modificarea echilibrului glicemiei la un pacient care primeşte tratament antidiabetic se poate datora febrei, traumatismelor, infecţiilor sau intervenţiilor chirurgicale. În acest caz, poate fi necesară întreruperea tratamentului şi administrarea insulinei.

Eficacitatea hipoglicemiantelor orale (inclusiv a glibenclamidei) de a scădea glicemia până la nivelul dorit se reduce la unii pacienţi după administrări lungi; acest fenomen poate fi produs prin agravarea diabetului zaharat sau prin scăderea răspunsului la tratament. Acest proces este cunoscut sub numele de eşec secundar şi trebuie diferenţiat de eşecul primar. În această situaţie sunt necesare adaptare dozei şi modificarea regimului alimentar.

Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei şi glicozuriei, putând fi utilă şi determinarea hemoglobinei glicozilate.

Interacţiuni

Risc crescut de hipoglicemie:

Asocieri contraindicate:

miconazol: creşterea efectului hipoglicemiant cu posibil risc de reacţii hipoglicemice, inclusiv comă;

Asocieri nerecomandate:

fenilbutazonă: creşterea efectului hipoglicemiant prin deplasarea de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea eliminării sulfamidelor;

alcool etilic: creşterea riscului de reacţii hipoglicemice prin inhibarea reacţiilor compensatorii;

Asocieri care necesită prudenţă:

beta-blocante: toate betablocantele maschează unele simptome ale hipoglicemiei; unele beta-blocante neselective cresc incidenţa şi severitatea hipoglicemiei;

fluconazol: creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a sulfamidelor cu creşterea riscului de reacţii hipoglicemice;

inhibitori ai enzimei de conversie: creşterea efectului hipoglicemiant;

sulfamide antibacteriene, fluorochinolone, anticoagulante orale, IMAO, cloramfenicol, clofibrat, fenofibrat, pentoxifilină şi disopiramidă: au fost semnalate reacţii hipoglicemice.

Risc crescut de hiperglicemie:

Asocieri nerecomandate:

danazolul are efect diabetogen; dacă nu se poate evita asocierea sunt necesare adaptarea dozei şi supraveghere atentă.

Asocieri care necesită prudenţă:

clorpromazină în doze mari, glucocorticoizi, progestative în doze mari, ritodrină, salbutamol şi terbutalină iv: risc crescut de hiperglicemie.

Alte interacţiuni:

glibenclamida scade efectul diuretic al desmopresinei.

Atenţionări speciale

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, farmacocinetica şi/sau farmacodinamia glibenclamidei pot fi modificate. Insuficienţa hepatică sau renală pot modifica distribuţia glibenclamidei; insuficienţa hepatică poate duce la diminuarea capacităţii de neoglicogeneză, efect care creşte riscul de apariţie a hipoglicemiei.

Pacienţii vârstnici, denutriţi sau cei cu stare generală alterată, la fel ca şi cei cu insuficienţă suprarenaliană sau hipofizară sunt mai susceptibili la acţiunea hipoglicemiantă a antidiabeticelor.

Copii

Produsul este destinat adulţilor.

Sarcina şi alăptarea

Sarcină:

Diabetul zaharat necontrolat terapeutic creşte riscul malformaţiilor congenitale şi al mortalităţii perinatale. Este necesară un control cât mai bun al glicemiei pacientei în perioada peri-concepţie.

Sulfamidele hipoglicemiante în doze mari s-au dovedit teratogene la animalele de laborator. Nu există încă suficiente date clinice pentru evaluarea riscului malformativ şi fetotoxic al glibenclamidei administrată în timpul sarcinii.

În concluzie, echilibrarea diabetului zaharat permite evoluţia normală a sarcinii. Pentru aceasta, este necesară administrarea insulinei, indiferent de tipul diabetului zaharat. În cazul diabetului aharat permanent, este necesară înlocuirea tratamentului oral cu insulină, imediat după instalarea sarcinii; administrarea prealabilă a glibenclamidei nu impune întreruperea sarcinii, dar face necesară o supraveghere prenatală atentă şi orientată.

Se recomandă supravegherea glicemiei în perioada neonatală.

Alăptare:

În absenţa datelor privind excreţia glibenclamidei în laptele matern şi ţinând cont de riscul hipoglicemiei la sugar, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei, care pot influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Produsul este rezervat adulţilor.

La fel ca pentru toţi agenţii hipoglicemianţi, doza va fi adaptată individual.

În cazul unui dezechilibru metabolic tranzitoriu, la pacienţii la care în mod obişnuit starea clinică este bine controlată prin regim dietetic, poate fi suficientă administrarea produsului pentru o scurtă perioadă.

Pacienţi sub 65 de ani:

• doza iniţială recomandată este de ½ – 1 comprimat Glibenclamid LPH 1,75 mg sau de ½ comprimat Glibenclamid LPH 3,5 mg ( 0,875 mg – 1,75 mg glibenclamidă) pe zi, administrată înaintea micului dejun;
• apoi, doza se creşte treptat cu câte ½ comprimat Glibenclamid LPH 1,75 mg sau cu ½ comprimat Glibenclamid LPH 3,5 mg, în funcţie de răspunsul glicemiei, repartizând doza înainte de cele 2-3 mese principale. Doza va fi crescută la interval de câteva zile;

– Dozele zilnice de până la 3,5 mg glibenclamidă ( 2 comprimate Glibenclamid LPH 1,75 mg, sau 1 comprimat Glibenclamid LPH 3,5 mg) pot fi administrate o singură dată, dimineaţa, la micul dejun, cu puţin lichid. Dozele mai mari se vor diviza în două prize, dimineaţa şi seara, administrate înainte de mese.

• tratament de întreţinere: doza zilnică maximă recomandată este de 15 mg glibenclamidă, repartizată în 2-3 prize, înaintea meselor principale.

Pacienţi cu risc:

• persoane cu vârstă mai mare de 65 de ani: se începe cu o doză de 1,75 mg glibenclamidă pe zi. Această doză poate fi crescută progresiv până la echilibrarea satisfăcătoare a glicemiei, cu respectarea unui interval minim de 7 zile între creşterea dozei şi monitorizarea glicemiei;
• alţi pacienţi cu risc: la cei denutriţi sau cu alterarea marcată a stării generale, la cei cu aport caloric neregulat, în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice, se începe cu doza cea mai mică posibilă şi intervalul de creştere se va respecta cu stricteţe, pentru a evita hipoglicemia;
• la pacienţii care primesc alte hipoglicemiante orale: ca şi pentru celelalte sulfamide hipoglicemiante, acest medicament poate înlocui alt tratament antidiabetic, fără a fi necesară o perioadă de pauză. Atunci când se înlocuieşte o sulfamidă hipoglicemiantă cu timp de înjumătăţire mai lung cu acest medicament, pacienţii trebuie urmăriţi atent (timp de câteva săptămâni) pentru a evita reacţiile hipoglicemice.

În cazul omiterii unei doze, aceasta poate fi administrată într-un interval de 1-2 ore de la ora la care trebuia administrată fără a fi crescută doza următoare.

În cazul omiterii dozei de dimineaţă, aceasta va fi administrată la masa de prânz.

Reacţii adverse/ Supradozaj

Reacţii adverse

În timpul tratamentului cu glibenclamidă au fost raportate următoarele reacţii adverse:

• hipoglicemie;
• erupţii cutaneo-mucoase: prurit, urticarie, erupţii maculo-papulare. Au fost raportate câteva cazuri de fotosensibilizare şi, excepţional, vasculite alergice;
• tulburări gastro-intestinale: greaţă, diaree, jenă epigastrică;
• afectare hepatică: creşterea enzimelor hepatice, cu risc de hepatită citolitică sau colestatică, ce necesită oprirea tratamentului;
• afectare hematologică (reversibilă la oprirea tratamentului): leucopenie, trombocitopenie; rareori, agranulocitoză, anemie hemolitică, aplazie medulară şi pancitopenie;
• porfirii;
• hiponatremii (cazuri izolate);
• modificarea testelor de laborator: creşteri ocazionale şi uşoare-moderate ale uricemiei şi creatininemiei;
• reacţii de tip disulfiram.

Supradozaj

Supradozajul sulfamidelor poate produce hipoglicemie.

Simptomele moderate de hipoglicemie (fără pierderea cunoştinţei sau semne neurologice) trebuie corectate prin aport de glucide, adaptarea dozei şi/sau modificarea regimului alimentar. Medicul trebuie să supravegheze atent pacientul până la dispariţia oricărui pericol.

Sunt posibile reacţii hipoglicemice severe cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice severe; acestea constituie o urgenţă medicală, necesitând tratament de urgenţă în spital.

Dacă se diagnostichează sau se suspectează o comă hipoglicemică, se injectează intravenos rapid soluţie concentrată de glucoză (50%). În continuare, se perfuzează iv soluţie de glucoză 10%, astfel încât glicemia să fie menţinută la valori mai mari de 100 mg/dl.

Pacientul trebuie urmărit atent cel puţin 48 ore, apoi medicul va decide dacă este necesară supraveghere suplimentară.

Nu se va utiliza glucagonul, deoarece poate să reapară hipoglicemia prin hipersecreţie secundară de insulină.

Clearance-ul plasmatic al glibenclamidei poate fi scăzut la pacienţii cu afectare hepatică. Dializa nu este utilă, deoarece glibenclamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

Alte informatii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Glibenclamid LPH 3,5 mg

Cutie cu 6 blistere din Al/PVC a câte 20 de comprimate.

Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 20 de comprimate.

Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 20 de comprimate.

Glibenclamid LPH 1,75 mg

Cutie cu 6 blistere din Al/PVC a câte 20 de comprimate.

Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 20 de comprimate.

Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 20 de comprimate.

Producător

S.C. Labormed Pharma S.A., Bucureşti, România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere de piaţă

S.C. Labormed Pharma S.A.,

Splaiul Independenţei 319, Sector 6, Bucureşti, România

Data ultimei verificări a prospectului

Octombrie, 2005