Haemoctin SDH 1000, pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Ce este Haemoctin SDH 1000 şi pentru ce se utilizează

Haemoctin SDH 1000 este un medicament derivat din plasmă umană. Acesta conţine factor VIII de coagulare, necesar pentru procesul normal de coagulare a sângelui. Haemoctin SDH 1000 este utilizat pentru hemostază şi aparţine unei clase de medicamente numită antihemoragice. După reconstituirea substanţei uscate cu 10 ml apă pentru preparate injectabile, soluţia reconstituită conţine factor VIII de coagulare 50 UI (unităţi internaţionale) pe ml de lichid. Un flacon conţine factor VIII de coagulare 1000 UI.

Pentru determinarea concentraţiei (cantitatea de UI) se aplică testul cromogenic pentru factorul VIII de coagulare, agreat de Farmacopeea Europeană. În acest caz se utilizează o reacţie chimică de culoare pentru a evalua activitatea de coagulare a preparatului. Activitatea specifică a Haemoctin SDH 1000 este de aproximativ 100 UI/mg proteină.

Administrarea Haemoctin SDH 1000

Haemoctin SDH 1000 este destinat tratamentului şi profilaxiei sângerărilor la pacienţi cu hemofilie A (deficit congenital de factor VIII).

Haemoctin SDH 1000 nu conţine factor von Willebrand în cantităţi utile din punct de vedere farmacologic şi, prin urmare, nu este adecvat pentru tratamentul bolii von Willebrand.

Înainte să utilizaţi Haemoctin SDH 1000

Nu utilizaţi Haemoctin SDH 1000

– dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la factor VIII de coagulare sau la oricare dintre celelalte componente.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Haemoctin SDH 1000

– după utilizări multiple ale concentratelor de factor VIII.

– În acest caz este posibil ca sistemul dumneavoastră imunitar să formeze anticorpi (inhibitori) împotriva factorului VIII. Aceşti anticorpi pot afecta acţiunea Haemoctin SDH 1000.

Medicul dumneavoastră trebuie să vă controleze periodic, utilizând un test biologic (testul Bethesda) privind formarea anticorpilor. Apariţia unor astfel de anticorpi împotriva factorului VIII reprezintă în sine o lipsă a succesului terapeutic. Cantitatea de anticorpi din organism se exprimă în unităţi Bethesda (UB) pe ml de plasmă sanguină. Riscul apariţiei de anticorpi depinde de administrarea factorului VIII şi este maxim în primele 20 de zile de administrare. În cazuri rare, anticorpii se formează după mai mult de 100 de zile de administrare.

– pentru a menţine riscul de infecţie cât mai scăzut posibil.

– În cazul administrării de medicamente produse din sânge sau plasmă umană, sunt introduse anumite măsuri pentru a preveni transmiterea infecţiilor la pacienţi. Acestea includ selectarea atentă a donorilor de sânge şi plasmă, pentru a exista siguranţa excluderii celor care prezintă risc de transmitere a infecţiilor şi testarea fiecăre probe donatei sau rezerve de plasmă în vederea identificării semnelor prezenţei virusurilor sau infecţiilor. O rezervă de plasmă este formată din plasma recoltată de la mai mulţi donatori. Producătorii acestor produse includ, de asemenea, etape de procesare a sângelui sau plasmei care pot inactiva sau elimina virusurile. Cu toate acestea, când se administreză medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea transmiterii infecţiilor nu poate fi total exclusă. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul oricăror virusuri necunoscute sau nou-apărute sau al altor tipuri de infecţii.

– Aceste măsuri sunt considerate eficace pentru virusuri încapsulate, cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) şi pentru virusuri neîncapsulate, cum este virusul hepatitei A (VHA).

Eliminarea sau inactivarea virusurilor pot avea valoare limitată împotriva altor virusuri neîncapsulate, cum este parvovirusul B19. Parvovirusul B19 este agentul patogen al eritemului infecţios. Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi la persoanele cu imunitate scăzută sau care prezintă o producţie crescută de globule roşii în sânge (de exemplu anemie hemolitică).

• Pentru a păstra o evidenţă între pacient şi seria medicamentului, se recomandă insistent ca, de fiecare dată când se administrează Haemoctin SDH 1000, să se înregistreze denumirea şi numărul de serie al medicamentului.

– Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande să aveţi în vedere vaccinarea împotriva hepatitei A şi B dacă vi se administrează periodic sau repetat, preparate pe bază de factor VIII derivate din plasmă umană.

Utilizarea Haemoctin SDH 1000 cu alte medicamente

Nu se cunosc interacţiuni între Haemoctin SDH 1000 şi alte medicamente. Haemoctin SDH 1000 nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Trebuie utilizat numai setul de perfuzie furnizat, deoarece poate să apară eşecul tratamentului caurmare a adsorbţiei factorului VIII la nivelul suprafeţei interne a unor echipamente de perfuzie.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Având în vedere frecvenţa de apariţie scăzută a hemofiliei A la femei, nu există experienţă privind utilizarea Haemoctin SDH 1000 în timpul sarcinii sau alăptării. Nu s-au efectuat teste la animale în timpul gestaţiei sau alăptării. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă Haemoctin SDH 1000 ar putea prezenta beneficii pentru dumneavoastră şi dacă beneficiile depăşesc riscurile.

Ce trebuie luat în considerare pentru copii

Există numai o experienţă limitată privind tratamentul la copii cu vârsta sub 6 ani. Acelaşi lucru este valabil la pacienţi netrataţi anterior.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Haemoctin SDH 1000 nu afectează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Haemoctin SDH 1000

Acest medicament conţine numai componente cunoscute şi sigure din punct de vedere fiziologic. Aceasta înseamnă că funcţiile normale ale corpului nu sunt afectate prin utilizarea Haemoctin SDH 1000.

Acest medicament conţine cel mult 3,3 mmol sodiu (excipient) la o doză standard de 2000 UI. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Cum să utilizaţi Haemoctin SDH 1000

Tratamentul trebuie început sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul hemofiliei A. Utilizaţi întotdeauna Haemoctin SDH 1000 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.

Dozele şi durata tratamentului de substituţie depind de severitatea deficitului de factor VIII, de localizarea şi intensitatea sângerării, precum şi de starea dumneavoastră de sănătate.

Medicul curant va stabili doza adecvată pentru dumneavoastră.

Asiguraţi-vă că lucraţi în condiţii sterile în toate etapele procedurii.

– Se întoarce ansamblul format din sistemul de transfer şi flaconul cu apă cu partea superioară în jos; cu flaconul cu substanţa în stare uscată în poziţie verticală, se împinge partea transparentă a sistemului de transfer în flaconul cu substanţa uscată. (4) Vidul prezent în flaconul cu substanţă uscată determină pătrundere apei în flaconul cu medicament. (5) Se deşurubează partea albastră a sistemului de transfer împreună cu flaconul cu apă. (6) Agitând uşor flaconul cu medicament se facilitează dizolvarea substanţei uscate. A nu se agita puternic, trebuie evitată formarea spumei! Soluţia este limpede sau uşor opalescentă.

– Soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat după dizolvare. A nu se utiliza soluţiile tulburi sau care conţin particule vizibile.

Injectare:

– După dizolvarea substanţei uscate conform indicaţiilor de mai sus, se înşurubează seringa inclusă prin intermediul conectorului Luer-Lock al acesteia la flaconul cu substrat, cu partea transparentă a sistemului de transfer. (7) Aceasta permite aspirarea cu uşurinţă a medicamentului dizolvat în seringă. Nu este necesar un filtru separat deoarece sistemul de transfer are propriul filtru integral.

– Se deşurubează cu atenţie flaconul cu partea transparentă a sistemului de transfer şi se injectează intravenos, lent, preparatul injectabil, utilizând acul de tip fluture inclus. Viteza de injectare: 2-3 ml/minut.

– După utilizarea acului tip fluture, din motive de siguranţă poate fi util capacul protector.

Dacă uitaţi să utilizaţi Haemoctin SDH 1000

În acest caz medicul dumneavoastră va decide dacă este necesar tratamentul ulterior.

Dacă încetaţi să utilizaţi Haemoctin SDH 1000

În acest caz medicul dumneavoastră va decide dacă este necesar tratamentul ulterior.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 

Reacţii adverse posibile

Reconstituirea pulberii:

– Se încălzesc solventul (apă pentru preparate injectabile) şi pulberea la temperatura camerei în flacoanele nedeschise; această temperatură (maxim 35°C) trebuie menţinută în timpul procesului de dizolvare (aproximativ 10 minute). Dacă se foloseşte o baie de apă pentru încălzire, trebuie luate măsuri stricte pentru a exista siguranţa că apa nu vine în contact cu capacele sau cu dopurile flacoanelor. În caz contrar, medicamentul ar putea fi contaminat.

– Se îndepărtează capacele de pe ambele flacoane astfel încât părţile centrale ale dopurilor din cauciuc să fie expuse. (1)

– Se curăţă dopul cu un dezinfectant.

– Se trage de închizătoarea ambalajului sistemului de transfer. (2) Cu flaconul de apă poziţionat vertical, se aşează partea deschisă a ambalajului (partea de culoare albastră a sistemului de transfer) deasupra flaconului cu apă. (3)

– Se îndepărtează ambalajul. Aceasta expune partea transparentă a sistemului de transfer.

Ca toate medicamentele, Haemoctin SDH 1000 poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

• Reacţiile de hipersensibilitate sau alergice (care pot include angioedem, senzaţie de arsură sau înţepătură la locul perfuziei, frisoane, înroşirea trecătoare a feţei, urticarie generalizată, durere de cap, erupţii pe piele, tensiune arterială scăzută, letargie, greaţă, agitaţie, bătăi rapide ale inimii, senzaţie de constricţie toracică, furnicături, vărsături, respiraţie şuierătoare) au fost observate mai puţin frecvent şi în unele cazuri pot evolua până la anafilaxie severă (inclusiv şoc). În cazuri rare s-a observat febră.

– Pacienţii cu hemofilie A pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva factorului VIII. Dacă apar astfel de anticorpi, răspunsul clinic la tratament va fi insuficient. În astfel de cazuri se recomandă contactarea unui centru specializat în tratamentul hemofiliei.

• Pentru evaluarea reacţiilor adverse s-a utilizat urmatoarea convenţie privind frecvenţa:

Următoarele reacţii adverse apărute în cazul administrării Haemoctin SDH 250, 500 şi 1000 au fost raportate în cadrul studiilor clinice, studiilor observaţionale, raportările spontane şi screening-ul periodic al literaturii de specialitate publicate

Până în prezent nu s-au confirmat cazuri de transmitere a agenţilor infecţioşi.

Cum se păstrează Haemoctin SDH 1000

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A nu se congela.

A se păstra flacoanele în ambalajul original pentru a fi protejate de lumină.

Nu utilizaţi Haemoctin SDH 1000 după data de expirare înscrisă pe cutie şi eticheta de flacon. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Soluţia neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu reglementările în vigoare. Medicamentul nu poate fi aruncat pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Haemoctin SDH 1000 dacă observaţi următoarele:

– Turbiditatea soluţiei

– Prezenţa de particule vizibile în soluţie

Soluţia trebuie să fie limpede până la uşor opalescentă.

Informaţii suplimentare

 Ce conţine Haemoctin SDH 1000

– Substanţa activă este factor VIII de coagulare uman.

– Celelalte componente sunt:

Pulbere: glicină, clorură de sodiu, citrat de sodiu, clorură de calciu Solvent: apă pentru preparate injectabile

Cum arată Haemoctin SDH 1000 şi conţinutul ambalajului

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Fiecare cutie conţine:

• un flacon cu pulbere (1000 UI)
• un flacon cu 10 ml apă pentru preparate injectabile
• o seringă pentru o singură utilizare
• un sistem de transfer cu filtru integral (canulă dublă cu două filtre)
• o canulă tip fluture

Alte mărimi de ambalaj: Haemoctin SDH 250

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Fiecare cutie conţine:

• un flacon cu pulbere (250 UI)
• un flacon cu 5 ml apă pentru preparate injectabile
• o seringă pentru o singură utilizare
• un sistem de transfer cu filtru integral (canulă dublă cu două filtre)
• o canulă tip fluture

Haemoctin SDH 500

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Fiecare cutie conţine:

• un flacon cu pulbere (500 UI)
• un flacon cu 10 ml apă pentru preparate injectabile (canulă dublă cu două filtre)
• o seringă pentru o singură utilizare
• un sistem de transfer cu filtru integral
• o canulă tip fluture

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Biotest Pharma GmbH

Landsteinerstrasse 5

63303 Dreieich

Germania

Telefon: +49 6103 801-0

Fax: +49 6103 801-150

[email protected]

URMĂTOARELE INFORMAŢII SUNT DESTINATE NUMAI MEDICILOR ŞI PERSONALULUI MEDICAL:

Dozele şi durata tratamentului de substituţie depind de severitatea deficitului de factor VIII, de localizarea şi intensitatea sângerării, precum şi de starea clinică a pacientului.

Numărul de unităţi de factor VIII administrate este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), definite în conformitate cu reglementările OMS privind medicamentele care conţin factorul VIII. Activitatea plasmatică a factorului VIII este exprimată fie procentual (prin comparaţie cu plasma umană normală), fie în Unităţi Internaţionale (prin comparaţie cu un standard internaţional pentru factorul VIII plasmatic).

O unitate internaţională (UI) de activitate a factorului VIII reprezintă echivalentul cantităţii de factor VIII conţinut într-un ml de plasmă umană normală. Calcularea dozei necesare de factor VIII se bazează pe observaţia experimentală conform căreia administrarea a 1 Unitate Internaţională (UI) de factor VIII pe kg corp determină creşterea activităţii factorului VIII plasmatic cu 1% până la 2% din activitatea normală.

Dozele necesare se stabilesc utilizând următoarea formulă de calcul:

Numărul de unităţi necesare = greutatea (kg) x creşterea dorită a factorului VIII (%) x 0,5

Doza administrată şi frecvenţa administrării trebuie să aibă întotdeauna în vedere răspunsul individual la tratament.

În cazul următoarelor evenimente de tip hemoragic, nivelul de activitate a factorului VIII nu trebuie să scadă sub valorile date ale nivelului de activitate plasmatică (în % din valoarea normală), în intervalul de timp corespunzător. Datele din tabelul următor pot fi utilizate ca referinţă pentru stabilirea dozelor în episoadele de sângerare şi intervenţiile chirurgicale:

Pe durata tratamentului se recomandă determinarea valorilor factorului VIII pentru a se putea stabili doza care trebuie administrată şi frecvenţa de administrare a perfuziilor consecutive. În special în cazul intervenţiilor chirurgicale majore, este indispensabilă monitorizarea atentă a tratamentului de substituţie prin intermediul testelor de coagulare (activitatea factorului VIII plasmatic). Pacienţii pot prezenta diferenţe privind răspunsul individual la administrarea de factor VIII, exprimat prin valori diferite de recuperare in vivo şi prin valori diferite ale timpului de înjumătăţire.

Dozele uzuale pentru profilaxia pe termen lung a hemoragiilor la pacienţii cu hemofilie A severă sunt de 20 până la 40 UI de factor VIII pe kg corp, la intervale de 2 până la 3 zile. În unele cazuri, în special la pacienţii mai tineri, pot fi necesare intervale de dozaj mai mici sau doze mai mari.

Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea Haemoctin SDH 250, 500 sau 1000 la copii cu vârsta sub 6 ani.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru decelarea apariţiei anticoprilor împotriva factorul VIII. Dacă nu se ating valorile plasmatice anticipate ale activităţii factorului VIII sau dacă sângerarea nu poate fi controlată cu o doză corespunzătoare, trebuie efectuat un test pentru a determina dacă sunt prezenţi anticorpi împotriva factorului VIII. La pacienţii cu nivele crescute ale anticorpilor anti factor VIII este posibil ca tratamentul cu factor VIII să nu fie eficace, în acest caz fiind necesare alte opţiuni terapeutice.

Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie efectuată numai de către medici cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu hemofilie.

Vezi de asemenea pct. 3. CUM SĂ UTILIZAŢI HAEMOCTIN SDH 1000.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice: factor VIII de coagulare, codul ATC: B02BD02.

Complexul factor VIII/factor von Willebrand este format din două molecule (factorul VIII şi factorul von Willebrand) cu funcţii fiziologice diferite. Când este administrat sub formă de perfuzie la un pacient cu hemofilie, factorul VIII se leagă de factorul von Willebrand prezent în sângele pacientului.

Factorul VIII activat acţionează ca un cofactor pentru factorul IX activat, accelerând conversia factorului X în factor X activat (factor Xa). Factorul X activat transformă protrombina în trombină. Trombina determină conversia fibrinogenului în fibrină, făcând posibilă formarea de cheaguri. Hemofilia A este o afecţiune ereditară a coagulării sanguine cu transmitere X-linkată, cauzată de valori scăzute ale factorului VIII:C şi care determină sângerări profuze la nivelul articulaţiilor, muşchilor sau organelor interne, care apar fie în mod spontan, fie ca urmare a unui traumatism accidental sau după intervenţii chirurgicale. În urma tratamentului de substituţie valorile plasmatice ale factorului VIII sunt crescute, ceea ce permite corectarea temporară a deficitului de factor VIII, precum şi a tendinţei de apariţie a sângerării.

În plus faţă de rolul său de proteină protectoare a factorului VIII, factorul von Willebrand mediază adeziunea plachetară la locurile leziunilor vasculare şi are un rol în agregarea plachetară.

La pacienţii cu valori crescute ale anticorpilor, este posibil ca tratamentul cu factor VIII să nu fie eficace, în acest caz fiind necesare alte măsuri terapeutice. În urma unor asemenea opţiuni terapeutice, Haemoctin SDH s-a dovedit a fi eficace la 11 pacienţi cu anticorpi prezenţi şi cărora li s-a administrat terapie imunosupresoare.

Proprietăţi farmacocinetice

După administrarea pe cale intravenoasă, activitatea plasmatică a factorului VIII scade exponenţial în două faze. În faza iniţială, distribuţia între compartimentul intravascular şi alte compartimente (fluidele organismului) are loc cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 1 până la 8 ore. În a doua fază timpul de înjumătăţire variază între 5 şi 18 ore, cu o medie de aproximativ 12 ore. Acesta pare să corespundă timpului de înjumătăţire biologic real.

Rata progresivă de recuperare a Haemoctin SDH 250, 500 sau 1000 este de aproximativ 0,020 ± 0,003 UI/ml/UI/kg corp. Valoarea activităţii factorului VIII după administrarea intravenoasă de factor VIII 1 UI pe kg corp este de aproximativ 2%.

Alţi parametri farmacocinetici ai Haemoctin SDH 250, 500 sau 1000 sunt:

· Aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) în funcţie de timp: aproximativ 17 UI x oră/ml

· Timpul mediu de persistenţă (TMP) în organism: aproximativ 15 ore

· Clearance: aproximativ 155 ml/oră.

Date preclinice de siguranţă

Factorul VIII de coagulare din plasmă umană (din concentrat) este o componentă normală a plasmei umane şi acţionează similar factorului VIII endogen. Testarea toxicităţii după o doză unică nu este relevantă, deoarece dozele mai mari determină supraîncărcare. Nu se poate efectua testarea toxicităţii după doze repetate la animale, datorită interferenţei cu apariţia anticorpilor împotriva proteinelor heteroloage.

Chiar şi dozele de câteva ori mai mari faţă de dozele pe kilogram recomandate la om nu au evidenţiat efecte toxice la animalele de laborator.

Deoarece experienţa clinică nu sugerează efecte carcinogene şi mutagene ale factorului VIII de coagulare din plasmă umană, studiile experimentale, în special la speciile heteroloage, nu sunt considerate a fi obligatorii.