Haloperidol Laropharm 0,5 mg, comprimate

Compoziţie

Un comprimat conţine haloperidol 0,5 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat 200 mesh, celuloză microcristalină, lactoză monohidrat super tab spray dried, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc, dioxid de siliciu coloidal.

Grupa farmacoterapeutică

Psiholeptice, antipsihotice, derivaţi de butirofenonă.

Indicaţii terapeutice/ Contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Efect antipsihotic în:

– schizofrenie acută şi cronică; sindrom paranoid; confuzie acută, alcoolism (sindromul Korsakoff), pentru combaterea delirului şi halucinaţiilor;

– deliruri ipohondriace;

– tulburări de personalitate de tip: paranoid, schizoid, schizotip, antisocial, de graniţă şi altele.

Efect sedativ în:

– manie, demenţă, retardare mentală, alcoolism;

– tulburări de personalitate de tip: compulsiv, paranoid, histrionic şi altele;

– agitaţie, agresivitate, dromomanie;

– tulburări de comportament şi de caracter la copii;

– coree Huntington;

– singultus (sughiţ);

– sindromul Gilles de la Tourette.

Antiemetic în: greaţă şi vărsături de origine variată, îndeosebi atunci când antiemeticele clasice nu sunt eficace.

Medicaţie adjuvantă pentru tratamentul durerii cronice severe; permite reducerea dozei de analgezice (mai ales opioide).

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii.

Comă.

Deprimare toxică severă a sistemului nervos, provocată de alcool etilic sau de medicamente cu acţiune deprimantă centrală.

Boala Parkinson.

Leziuni ale ganglionilor bazali.

Agonişti dopaminergici (de exemplu, amantadină, bromocriptină, entacaponă, piribendil, ropinirol, pramipexol, apomorfină).

Sultopiridă. 

Precauţii

Au fost raportate cazuri rare de moarte subită la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice, inclusiv haloperidol. Pentru că în cursul tratamentului cu haloperidol s-a observat o alungire a intervalului QT, se recomandă prudenţă la pacienţii aflaţi în stări clinice ce prelungesc intervalul QT (sindromul QT prelungit, hipokaliemie, medicamente ce alungesc intervalul QT), în special dacă haloperidolul este administrat parenteral.

S-a raportat că haloperidolul poate declanşa crize epileptice. Se recomandă prudenţă la pacienţii care suferă de epilepsie sau aflaţi în situaţii care predispun la convulsii (de exemplu, sindrom de abstinenţă alcoolică sau distrugeri cerebrale).

În schizofrenie răspunsul la tratamentul antipsihotic poate fi întârziat. După întreruperea tratamentului cu haloperidol, remisiunea se poate menţine timp de săptămâni sau luni. Pentru evitarea reapariţiei precoce a simptomelor psihotice este preferabil ca întreruperea tratamentului să se facă gradat.

După întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat rareori simptome acute de abstinenţă, care includ greaţă, vărsături şi insomnie. De aceea se recomandă înteruperea treptată a tratamentului.

În cazul în care coexistă fenomene psihotice şi depresie se recomandă asocierea haloperidolului cu antidepresive.

Tulburările extrapiramidale pot fi combătute prin antiparkinsoniene anticolinergice. Administrarea medicaţiei antiparkinsoniene trebuie continuată după întreruperea tratamentului cu haloperidol, dacă excreţia antiparkinsonianului este mai rapidă decât cea a haloperidolului (pentru a evita simptomele extrapiramidale).

Medicul trebuie să aibă în vedere posibilitatea creşterii tensiunii intraoculare atunci când haloperidolul se administrează concomitent cu medicamente anticolinergice, inclusiv medicamente antiparkinsoniene.

La pacienţii vârstnici sunt necesare doze mai mici şi supravegherea atentă a tratamentului, deoarece există risc mai mare de hipotensiune arterială ortostatică, manifestări extrapiramidale, diskinezie tardivă.

Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic.

Haloperidol Laropharm 0,5 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacţiuni/ Atenţionari speciale

Interacţiuni

Asocieri contraindicate:

– agonişti dopaminergici (de exemplu, amantadină, bromocriptină, entacaponă, piribendil, ropinirol, pramipexol, apomorfină);

– sultopirida (risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor).

Asocieri care necesită prudenţă

La fel ca toate neurolepticele, Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate accentua deprimarea sistemului nervos central produsă de alte medicamente deprimante ale SNC, inclusiv alcoolul etilic, hipnoticele, sedativele şi analgezicele puternice. Un efect potenţat asupra SNC, când este în combinaţie cu metildopa, a fost de asemenea raportat.

Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate afecta efectele antiparkinsoniene ale levodopa.

Haloperidol Laropharm 0,5 mg inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclicice, şi prin aceasta creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Aceasta poate duce la creşterea toxicităţii antidepresivelor triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea pragului convulsivant).

În studii de farmacocinetică au fost raportate concentraţii reduse până la moderat crescute de haloperidol, când haloperidolul a fost administrat concomitent cu medicamentele următoare: chinidină, buspironă, fluoxetină. Reducerea dozei de haloperidol poate fi necesară.

Când se adaugă la terapia cu Haloperidol Laropharm 0,5 mg tratamente de durată cu medicamente cu rol de inductor enzimatic, cum sunt carbamazepina, fenobarbitalul, rifampicina, consecinţa este o reducere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale haloperidolului. De aceea, în cursul tratamentului asociat, doza de haloperidol trebuie să fie ajustată, când este necesar. După întreruperea administrării unor astfel de medicamente, reducerea dozei de Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate fi necesară.

În cazuri rare, următoarele simptome au fost raportate în cursul utilizării concomitente de litiu şi haloperidol: encefalopatie, simptome extrapiramidale, diskinezie tardivă, sindrom neuroleptic malign, tulburări cerebrale, sindrom cerebral acut şi comă. Cele mai multe din aceste simptome au fost reversibile. Rămâne neclar dacă acestea reprezintă o entitate clinică distinctă. Cu toate acestea, se recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol Laropharm 0,5 mg, administrarea să fie oprită imediat dacă apar astfel de simptome.

S-a raportat antagonizarea efectului fenindionei de către haloperidol.

Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate antagoniza efectele α adrenergicelor şi a altor medicamente simpatomimetice şi reduce efectele hipotensoare ale blocantelor terminaţiilor simpatice cum este guanetidina.

Nu se recomandă administrarea de antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă), antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), anumite neuroleptice (tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, sulpiridă, amisulpiridă, triapridă, pimozidă, droperidol) şi brepridil, cisapridă, difemanil, eritromicina i.v., mizolastină, vincamină i.v., datorită riscului major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor.

De asemenea, halofantrina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, au risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Dacă aceste asociaţii nu pot fi evitate se recomandă controlul prealabil al intervalului QT şi monitorizare ECG continuă şi supraveghere clinică.

Diltiazem, verapamil, beta-blocantele, clonidina, guanfacina, digitalicele, anticolinesterazicele (donepezil, rivastigmină, tacrină, galantamină, piridostigmină, neostigmină) prezintă risc de bradicardie şi aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Dacă această asociere este absolut necesară, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă.

Medicamentele hipokaliemiante, cum sunt diureticele hipokaliemiante, laxativele iritante, amfotericină B i.v., glucocorticoizii, tetracosactidele, au risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Se recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de administrarea medicamentelor şi supravegherea clinică, electrolitică şi ECG continuă.

Atenţionari speciale

Pentru că Haloperidol Laropharm 0,5 mg este metabolizat în ficat, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boli hepatice.

Tiroxina poate facilita toxicitatea haloperidolului. De aceea, va fi utilizat cu mari precauţii la pacienţii cu hipertiroidism. Terapia antipsihotică la aceşti pacienţi trebuie întotdeauna însoţită de un tratament tireostatic adecvat.

De asemenea, haloperidolul trebuie administrat cu prudenţă şi numai după evaluarea raportului risc-beneficiu când există în antecedente următoarele afecţiuni:

– cardiopatii grave, îndeosebi angină pectorală (risc de hipotensiune arterială tranzitorie şi durere anginoasă);

– glaucom (poate fi favorizat de efectele anticolinergice);

– afecţiuni respiratorii grave, cum sunt astmul bronşic, emfizemul pulmonar, pneumopatiile acute (deprimare respiratorie);

– insuficienţă renală (scade excreţia haloperidolului).

Sarcina şi alăptarea

Studii populaţionale mari nu au arătat o creştere semnificativă a anomaliilor fetale produsă de haloperidol. Au existat raportări izolate de anomalii congenitale după expunerea fătului la haloperidol, cele mai multe în asociere cu alte medicamente. Haloperidol Laropharm 0,5 mg trebuie utilizat în cursul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică riscul potenţial pentru făt.

Haloperidol Laropharm 0,5 mg este excretat în laptele matern. Dacă utilizarea de Haloperidol Laropharm 0,5 mg este considerată esenţială, beneficiile alăptării trebuie să fie evaluate faţă de riscurile sale potenţiale, deoarece s-au observat simptome extrapiramidale la copiii alăptaţi natural ai mamelor tratate cu haloperidol.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Haloperidol Laropharm 0,5 mg are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de situaţia clinică şi reactivitatea pacientului. Administrarea se face sub supraveghere medicală. După obţinerea unui răspuns favorabil (de obicei în decurs de 3 săptămâni), doza minimă eficace trebuie stabilită prin scăderea gradată până la cea mai mică valoare a dozei care produce un răspuns clinic favorabil.

Întreruperea tratamentului trebuie făcută treptat, în special în cazul dozelor mari.

Efect antipsihotic

În fază acută (episoade acute de schizofrenie, delirium tremens, paranoia, stari de confuzie acută, sindromul Korsakoff, paranoia acută) se preferă administrarea parenterală: 5–10 mg i.v. sau i.m., repetate la fiecare oră până când se obţine un control suficient al simptomelor sau până la un maximum de 60 mg/zi. Dacă este administrat oral, poate fi necesar aproape dublul dozelor de mai sus.

În faza cronică (schizofrenie cronică, alcoolism cronic, tulburări cronice de personalitate): 1–3 mg oral de trei ori pe zi, poate fi crescut la 10–20 mg de trei ori pe zi, în funcţie de răspuns.

Efect sedativ

În fază acută este necesară administrarea parenterală.

În faza cronică: 0,5 mg de trei ori pe zi pe cale orală, poate fi crescută la 2–3 mg de trei ori pe zi, dacă este necesar, pentru a obţine un răspuns terapeutic.

În sindromul Gilles de la Tourette pot fi necesare doze de până la 10 mg pe zi.

Analgezic (adjuvant): se administrează 0,5-1 mg de 3 ori pe zi.

Antiemetic: se recomandă 1-5 mg de 2 ori pe zi.

Vârstnici

La pacienţii vârstnici este necesară administrarea unor doze de aproximativ jumătate din doza adultului şi creşterea acestora lent, la 2-3 zile, până la obţinerea efectului dorit.

Copii

La copii doza uzuală este de 25-50 μg/kg şi zi, în două prize; la nevoie se poate creşte până la maxim 10 mg/zi.

Haloperidol Laropharm 0,5 mg, comprimate nu se administrează copiilor cu vârsta sub 6 ani. Pentru aceştia se va administra o formă farmaceutică adecvată vârstei.

Reacţii adverse/ Supradozaj

Reacţii adverse

În limitele dozelor scăzute (1 până la 2 mg zilnic), reacţiile adverse ale haloperidolului au fost rare, benigne şi tranzitorii. La pacienţii ce au primit doze mai mari, unele reacţiile adverse au fost observate mai frecvent.

Efectele neurologice sunt cele mai frecvente.

Simptome extrapiramidale

Asemenea tuturor neurolepticelor, pot apărea simptome extrapiramidale, de exemplu tremor, rigiditate, hipersalivaţie, bradikinezie, acatizie, distonie acută, crize oculogire şi distonie laringeală.

Medicamentele antiparkinsoniene de tipul anticolinergicelor pot fi prescrise după necesităţi, dar nu trebuie prescrise de rutină ca o măsură preventivă.

Diskinezia tardivă

Reacţie adversă comună tuturor neurolepticelor, diskinezia tardivă poate apărea la unii pacienţi în tratamentul de lungă durată sau după întreruperea administrării medicamentului.

Sindromul este caracterizat în principal de mişcări involuntare ale limbii, feţei, gurii sau mandibulei. Manifestările pot fi permanente la unii pacienţi.

Sindromul poate fi mascat când tratamentul este reluat, când doza este mărită sau când se face substituţia cu un alt medicament antipsihotic. Tratamentul trebuie întrerupt cât mai curând posibil.

Au fost raportate mişcări vermiculare fine ale limbii ca şi semn precoce a diskineziei tardive, şi astfel, sindromul poate să nu se dezvolte în totalitate dacă tratamentul este oprit la timp.

Sindromul neuroleptic malign

Similar altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu sindromul neuroleptic malign: un răspuns idiosincrazic caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, stare de conştienţă alterată, comă. Semnele de instabilitate vegetativă, labilitatea tensiunii arteriale şi transpiraţiile pot precede hipertermia, acţionând ca semne precoce. Tratamentul antipsihotic trebuie întrerupt imediat şi instituite terapia de susţinere adecvată şi monitorizarea atentă.

Alte reacţii adverse asupra SNC

Acestea au fost raportate ocazional şi includ: depresia, sedarea, agitaţia, somnolenţa, insomnia, cefaleea, starea de confuzie, vertijul, crizele epileptice şi exacerbarea aparentă a simptomelor psihotice.

Tulburări gastro-intestinale

Au fost raportate greaţa şi vărsăturile, pierderea apetitului alimentar, constipaţia şi dispepsia. Pot apărea variaţii ale greutăţii corporale.

Tulburări endocrine

Reacţiile hormonale ale medicamentelor neuroleptice antipsihotice includ hiperprolactinemia, care poate determina galactoree, ginecomastie şi oligomenoree sau amenoree. Au fost raportate cazuri foarte rare de hipoglicemie sau de sindrom de secreţie inadecvată de ADH. Deteriorarea funcţiei sexuale a fost raportată ocazional.

Tulburări cardiace

Tahicardia a fost raportată mai puţin frecvent la pacienţi. Alungirea intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare de tipul torsada vârfurilor au fost raportate foarte rar, predominant în cursul administrării parenterale de haloperidol. De asemenea, au fost raportate rare cazuri de moarte subită. Acestea pot apărea mai frecvent la doze mari şi la pacienţii cu predispoziţie.

Tulburări vasculare

Hipotensiunea arterială a fost raportată mai puţin frecvent la pacienţi.

Tulburări hematologice şi limfatice

Au existat raportări ocazionale de scădere tranzitorie a numărului de celule sanguine. Agranulocitoza şi trombocitopenia au fost numai rareori raportate, şi atunci de obicei în asociaţie cu altă medicaţie. 6

Tulburări hepatobiliare

S-au raportat cazuri izolate de disfuncţie hepatică sau de hepatită, cel mai adesea colestatică.

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile de hipersensibilizare, cum sunt erupţii cutanate, urticaria sau reacţii anafilactice sunt excepţionale.

Reacţii de fotosensibilitate cutanată au fost raportate foarte rar.

Alte reacţii adverse raportate ocazional sunt: vedere înceţoşată, gură uscată, retenţie urinară, hiperhidroză, priaprism, disfuncţie erectilă, edeme periferice, salivaţie sau transpiraţie excesivă, pirozis, tulburări de termoreglare.

Supradozaj

Simptomatologie

Manifestările reprezintă o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute şi a reacţiilor adverse. Cele mai importante sunt: tulburări extrapiramidale severe (rigiditate musculară, tremor), sedare, hipotensiune arterială, mai rar hipertensiune arterială. Se pot produce aritmii ventriculare, asociate eventual cu prelungirea intervalului QT.

În cazuri extreme, pacientul intră în comă cu deprimare respiratorie şi hipotensiune arterială, stare de şoc, colaps.

Tratament

Nu există antidot specific pentru haloperidol. În general, tratamentul este de susţinere a funcţiilor vitale. Se recomandă, de asemenea, lavaj gastric, provocarea de vărsături (cu excepţia pacienţilor obnubilaţi, în comă sau în timpul acceselor convulsive) şi administrarea de cărbune activat.

La pacienţii comatoşi, degajarea căilor respiratorii trebuie asigurată prin intubaţie orofaringeană sau endotraheală. Deprimarea respiratorie poate necesita respiraţie artificială.

Trebuie monitorizate semnele vitale şi electrocardiograma, iar monitorizarea trebuie continuată până când electrocardiograma se normalizează. Pentru aritmiile severe se indică măsuri antiaritmice adecvate.

Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin perfuzie intravenoasă de plasmă sau concentrat de albumină şi dopamină sau noradrenalină. Administrarea adrenalinei nu este indicată, deoarece poate provoca hipotensiune arterială severă în prezenţa haloperidolului.

În caz de tulburări extrapiramidale severe se administrează parenteral antiparkinsoniene (de exemplu, benzatropină metansulfonat 1-2 mg intramuscular sau intravenos).

Alte informatii

Ambalaj

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Producător

S.C. Laropharm S.R.L.,

Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru,

judeţul Ilfov, România

Deţinatorul autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. Laropharm S.R.L.,

Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru,

judeţul Ilfov, România

Data ultimei verificări a prospectului

Octombrie 2007