IG VENA 1 g/20 m/ 2,5 g/50 ml/ 5 g/100 ml/ 10 g/200 ml, soluţie perfuzabilă

Ce este IG VENA şi pentru ce se utilizează

IG VENA este o soluţie de proteine plasmatice umane, în principal imunoglobuline normale care sunt componente active ale sistemului imunitar

IG VENA este utilizat pentru:

Tratamentul pacienţilor care nu au o cantitate suficientă de imunoglobuline (terapie de substituţie) de exemplu în următoarele cazuri:

1. Deficit înnăscut de anticorpi (sindroame de imunodeficienţă primară) cum ar fi:

• agamaglobulinemie sau hipogamaglobulinemie congenitale

• imunodeficienţe comune variabile

• imunodeficienţe combinate severe

• sindromul Wiskott Aldrich.

2. Boli ale sângelui care determină o producţie deficitară de anticorpi şi risc de infecţii recurente (mielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă).

3. Copii cu boală SIDA congenitală şi care prezintă infecţii repetate.

Tratamentul pacienţilor cu anumite afecţiuni inflamatorii (imunomodulare). Aceştia se împart în trei grupe:

1. Pacienţi cu număr insuficient de trombocite (purpură trombocitopenică imună, PTI), la copii sau adulţi care prezintă un risc crescut de sângerare sau înainte de efectuarea de intervenţii chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite.

2. Pacienţi cu sindromul Guillain Barré. Acesta este o afecţiune acută caracterizată prin inflamaţia nervilor periferici care determină oboseală musculară severă, în principal la nivelul membrelor.

3. Pacienţi cu boala Kawasaki. Aceasta este o afecţiune acută întâlnită îndeosebi la copiii mici, caracterizată printr-o inflamaţie a vaselor de sânge din întreg organismul.

Tratamentul sau prevenirea infecţiilor după un transplant alogen de măduvă osoasă (donatorul şi primitorul sunt 2 persoane diferite).

Înainte să vi se administreze IG VENA

Nu utilizaţi IG VENA

– dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la imunoglobulinele umane sau la oricare dintre celelalte componente ale IG VENA.

– dacă aveţi în sânge anticorpi împotriva imunoglobulinelor IgA. Această situaţie se întâlneşte foarte rar şi poate surveni dacă nu aveţi o cantitate suficientă de imunoglobuline de tip IgA în sânge.

Aveţi grijă deosebită când vi se administrează IG VENA

Medicul dumneavoastră sau personalul medical vă vor urmării îndeaproape şi vă vor supraveghea atent în timpul perfuziei cu IG VENA pentru a fi siguri că nu suferiţi reacţii adverse.

Anumite reacţii adverse pot interveni mai frecvent:

– în cazul unui debit crescut de perfuzare;

– dacă aveţi o boală implicând cantităţi reduse de imunoglobulină în sânge (hipo- sau agamaglobulinemie cu sau fără deficit de IgA);

– dacă luaţi imunoglobulină umană normală pentru prima oară;

– în cazuri rare când este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul sau când există un interval prea mare de la perfuzarea anterioară

 

• În aceste condiţii, imunoglobulinele pot creşte riscul de infarct cardiac, accident

vascular cerebral, embolism pulmonar sau tromboză venoasă profundă, deoarece măresc vâscozitatea sângelui.

De aceea, medicul dumneavoastră va avea o grijă deosebită în următoarele circumstanţe:

– sunteţi supraponderal,

– sunteţi în vârstă,

– aveţi diabet zaharat,

– aveţi tensiunea arterială crescută (hipertensiune),

– volumul dumneavoastră sanguin este prea mic (hipovolemie),

– aveţi sau aţi avut deja probleme cu vasele de sânge (boli vasculare),

– manifestaţi o tendinţă crescută de coagulare a sângelui (tulburări trombofilice dobândite sau moştenite),

– suferiţi de episoade trombotice,

– suferiţi de o boală care determină îngroşarea sângelui (vâscozitate),

– aţi fost imobilizat la pat pentru o perioadă mai îndelungată,

– aveţi sau aţi avut deja probleme cu rinichii sau folosiţi medicamente care pot afecta rinichii (medicamente nefrotice), dacă s-au raportat cazuri de insuficienţa renală acută. În cazul insuficienţei renale, medicul dumneavoastră va lua în considerare întreruperea tratamentului.

Puteţi fi alergic (hipersensibil) la imunoglobuline (anticorpi) fără să ştiţi.

Acest fapt poate surveni chiar dacă aţi mai utilizat înainte imunoglobuline umane şi le-aţi tolerat. Se

poate întâmpla îndeosebi dacă nu aveţi o cantitate suficientă de imunoglobuline de tip IgA în sânge (deficit de IgA cu anticorpi anti-IgA). În aceste cazuri rare pot apărea reacţii alergice (hipersensibilitate) cum sunt scăderea bruscă a tensiunii arteriale sau şoc.

Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă vi se aplică una dintre situaţiile de mai sus, medicul dumneavoastră vă va acorda o atenţie specială în prescrierea şi administrarea IG VENA.

Siguranţa virală

Când medicamentele sunt preparate din sânge sau plasmă umană, sunt adoptate anumite măsuri pentru

a preveni transmiterea infecţiilor la pacienţi. Acestea includ selecţia atentă a donatorilor de sânge şi plasmă pentru a se asigura excluderea celor cu risc de transmitere a infecţiilor şi testarea fiecărei

donări şi rezerve de plasmă pentru depistarea existenţei virusurilor. Fabricanţii acestor produse includ, de asemenea, etape în prelucrarea sângelui sau plasmei care pot inactiva sau elimina virusurile. În ciuda acestor măsuri, când sunt administrate medicamente preparate din sânge şi plasmă umană, posibilitatea transmiterii infecţiei nu poate fi exclusă în întregime. Aceast lucru este valabil pentru orice virus necunoscut sau apărut recent sau altor tipuri de infecţii.

Măsurile luate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum ar fi virusul

imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) şi împotriva virusurilor neîncapsulate al hepatitei A (VHA) .

Aceste proceduri pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum ar fi parvovirusul B19.

Imunoglobulinele nu au fost asociate cu hepatita A sau infecţia parvovirusul B19 probabil deoarece

anticorpii împotriva acestor infecţii, conţinuţi în medicament, sunt protectori.

Se recomandă ferm, ca de fiecare dată când vi se administrează IG VENA, să se înregistreze numele şi seria de fabricaţie a produsului pentru a menţine o înregistrare a seriilor utilizate.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.

Imunoglobulina umană normală pentru administrare intravenoasă nu trebuie amestecată cu alte medicamente.

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate

Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum sunt vaccinurile rujeolic, parotiditic, rubeolic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin şase săptămâni şi cel mult trei luni. După administrarea IG VENA, trebuie să treacă un interval de trei luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la un an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor.

Testele serologice

IG VENA poate interfera cu anumite teste serologice datorita creşterii temporare a concentraţiei diverşilor anticorpi transferaţi pasiv în sângele pacienţilor după injectarea imunoglobulinei; această creştere a anticorpilor poate determina rezultate fals pozitive la testele serologice.

Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D (care determină grupa sanguină), poate interfera cu anumite teste serologice pentru detectarea alo-anticorpilor eritrocitari (de exemplu testul Coombs), numărul de reticulocite (globule roşii imature) şi haptoglobina.

În cazul în care trebuie să efectuaţi teste de sânge, anunţaţi medicul că aţi luat sau luaţi tratament cu IG VENA.

Testarea glicemiei

IG VENA conţine maltoză, care poate interfera cu rezultatele unor sisteme de testare a glicemiei, pe durata perfuziei şi încă 15 ore după încheierea acesteia. În cazul în care, în acest interval, se doreşte măsurarea glicemiei dumneavoastră, spuneţi medicului despre tratamentul cu IG VENA. Acesta va decide măsurarea glicemiei folosind metode specifice.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Sarcina

Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide şi la cele care alăptează. A fost demonstrat că medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în concentraţii crescătoare după trimestrul al treilea. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.

Alăptarea

Imunoglobulinele sunt excretate în lapte şi pot contribui la protecţia neonatală faţă de germenii patogeni care au ca poartă de intrare mucoasa.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu s-au observat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cum să vi se administreze IG VENA

IG VENA se administrează doar în spital de către personal calificat în administrarea unor asemenea medicamente.

Doza şi schema de administrare sunt dependente de indicaţia terapeutică; medicul va stabili doza şi durata tratamentului potrivit pentru dumneavoastră.

Dacă vi s-a administrat mai mult IG VENA decât trebuie

Deoarece se administrează sub stricta supraveghere a personalului medical calificat, este puţin probabil să apară această situaţie. Totuşi, dacă se întâmplă să utilizaţi o cantitate mai mare de IG VENA decât este necesar, poate să apară o supraîncărcare cu fluid proteic şi sângele dumneavoastră poate deveni prea gros (hipervâscos); aceasta se poate întâmpla mai frecvent dacă sunteţi un pacient cu risc, de exemplu un pacient în vârstă sau cu boli renale.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, IG VENA poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de IG VENA şi alte forme de gamaglobuline umane normale:

Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):

– febră,

– frisoane,

– durere de cap,

– reacţii alergice,

– senzaţie de rău (greaţă),

– stare de rău (vărsătură),

– dureri ale articulaţiilor,

– dureri ale porţiunii inferioare a spatelui,

– reacţii trecătoare pe piele.

– inflamarea neinfecţioasă a foiţei care îmbracă creierul (meningită aseptică).

– afectare severă a funcţiei rinichiului (insuficienţă renală),

 

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):

– creşterea valorii creatininei în sânge

– scădere anormală a tensiunii arteriale (hipotensiune),

– şoc anafilactic: reacţie alergică severă care se poate manifesta prin stare de leşin, transpiraţii bruşte abundente, respiraţie dificilă

– formarea de cheaguri în sânge care poate provoca infarct miocardic, accident vascular cerebral sau blocarea şi inflamaţia venelor profunde ale membrelor inferioare

 

Pentru informaţii de siguranţă virală vezi pct. 2 “ Înainte să vi se administreze IG VENA”.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agraveazǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Cum se păstrează IG VENA

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi IG VENA după data de expirare înscrisă pe cutie şi eticheta flaconului după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (2ºC – 8ºC). A se ţine în ambalajul original. A nu se congela.

Nu utilizaţi IG VENA dacă observaţi că soluţia este tulbure, conţine depozite sau şi-a modificat culoarea.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Informaţii suplimentare

Ce conţine IG VENA

– Substanţa activă este imunoglobulina umană normală.

Un ml soluţie perfuzabilă conţine proteine plasmatice umane 50 mg, conţinând imunoglobuline umane normale corespunzătoare la Imunoglobulină G umană normală ≥ 95%.

Conţinutul maxim de IgA este 0,05 mg.

Subclasele IgG au următoarea distribuţie:

IgG1 24,3 – 37,2 mg

IgG2 12,4 – 22,1 mg

IgG3 0,9 – 1,5 mg

IgG4 0,1 – 0,5 mg

– Celelalte componente sunt: maltoza şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată IG VENA şi conţinutul ambalajului

IG VENA este o soluţie perfuzabilă clară sau uşor opalescentă, incoloră sau slab gălbuie.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 20 ml soluţie perfuzabilă.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 50 ml soluţie perfuzabilă şi un set pentru administrare.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 100 ml soluţie perfuzabilă şi un set pentru administrare.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 200 ml soluţie perfuzabilă şi un set pentru administrare.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Kedrion S.p.A.

Loc. Ai Conti, 55051 Castelvecchio Pascoli, Barga (Lucca)

Italia

Fabricantul

Kedrion S.p.A.,

55027 Bolognana, Gallicano (Lucca),

Italia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

S.C. SANTE MEDICAL SRL

Sos. Mihai Bravu nr. 62ª, Corp A, Etaj 5, Sector 2, Bucureşti

Tel: 0040 212 525 654

Fax: 0040 212 525 655

E-mail: [email protected]

Acest prospect a fost aprobat în Noiembrie 2012.

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii:

Instrucţiuni pentru o utilizare corectă

· Înainte de utilizare, IG VENA trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.

· Înainte de administrare, soluţia trebuie examinată vizual pentru a observa existenţa eventualelor particule sau modificări de culoare. A nu se utiliza dacă se observă particule sau modificări de culoare

· IG VENA trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de 0,46 – 0,92 ml/kg şi oră (10-20 picături pe minut), timp de 20-30 minute. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare poate fi crescută treptat până la maxim 1,85 ml/kg şi oră (40 picături/minut) pentru restul soluţiei.

Precauţii speciale

Anumite reacţii adverse severe ale produsului pot fi relaţionate cu viteza de perfuzare.

Potenţialele complicaţii pot fi prevenite adeseori dacă se asigură următoarele condiţii:

· pacienţii nu prezintă sensibilitate la imunoglobulină umană normală după prima administrare lentă a medicamentului (cu un debit de 0,46 – 0,92 ml/kg şi oră).

· pacienţii sunt atent monitorizaţi pentru orice simptom pe tot parcursul perioadei de administrare. În mod special, pacienţii la care nu s-a administrat anterior imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-a schimbat tratamentul de la un medicament care conţine o IgIV alternativă sau pacienţii care au întrerupt tratamentul pentru o perioadă mai lungă, trebuie monitorizaţi pe tot parcursul primei administrări şi în prima oră după prima perfuzare, pentru a depista potenţialele semne de reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 20 minute după administrare.

S-a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi evenimentele trombotice (cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă), care se presupune că sunt corelate cu o potenţială creştere a vâscozităţii sângelui determinată de administrarea de doze mari de imunoglobulină la pacienţii cu risc. Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul recomandării şi perfuzării i.v. a imunoglobulinelor la pacienţii cu obezitate şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, tulburări trombofilice existente sau dobândite, perioade prelungite de imobilizare, hipovolemie severă, boli care cresc vâscozitatea sângelui).

La pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu imunoglobuline i.v s-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută. La majoritatea cazurilor au fost identificaţi factori de risc, cum sunt insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, supraponderalitate, utilizarea concomitentă de medicamente cu potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani.

În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrării i.v. a imunoglobulinelor.

Deoarece raportările de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea i.v. a mai multor tipuri de medicamente autorizate care conţin IgIV şi diverşi excipienţi cum sunt zahărul, glucoza şi maltoza, în cazul medicamentelor care conţin zahăr ca şi conservant s-a înregistrat o rată disproporţionată de reacţii adverse dintre toate medicamentele administrate. La pacienţii cu risc poate fi luată în considerare administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin astfel de excipienţi.

La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută sau reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate cu o viteză de perfuzare minimă şi în doza recomandată.

Acest medicament conţine maltoză 100 g/l ca excipient.

Interferenţa maltozei în dozarea glicemiei poate duce la indicarea unei concentraţii plasmatice fals crescute a glucozei şi, în consecinţă, poate determina administrarea inadecvată de insulină, rezultând hipoglicemie care poate să pună viaţa în pericol sau letală. De asemenea, cazurile reale de hipoglicemie ar putea rămâne netratate atunci când hipoglicemia este mascată de către indicarea unei valori fals crescute a glicemiei. Pentru informaţii suplimentare vezi paragraful “ Testarea glicemiei”.

La toţi pacienţii administrarea i.v. de imunoglobuline necesită:

· hidratare adecvată înainte de iniţierea pefuzării de IgIV

· monitorizarea diurezei

· monitorizarea creatininemiei

· evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă

În cazul apariţiei de reacţii adverse, fie se reduce viteza administrării, fie se opreşte perfuzarea.

Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.

În caz de şoc, trebuie să se instituie tratamentul standard pentru şoc.

Recomandările de dozaj

Doza şi schema de dozaj depind de indicaţie.

În terapia de substituţie, dozajul va fi adaptat pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul farmacocinetic şi clinic. Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări.

Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară

Dozajul se stabileşte astfel încât să se atingă o valoare a IgG (determinată înainte de doza următoare) de cel puţin 4-6 g/l. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin 3-6 luni de la iniţierea terapiei, până când se atinge echilibrul dorit.

Doza iniţială recomandată este de 0,4-0,8 g/kg urmată de cel puţin 0,2 g/kg la intervale de 3 săptămâni.

Doza necesară pentru a se atinge valoarea de 6 g/l este de 0,2-0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre administrări după ce s-a atins starea de echilibru, variază între 2 şi 4 săptămâni.

Este necesară determinarea concentraţiei înainte de doza următoare pentru a ajusta dozele sau intervalul dintre administrări.

Terapia de substituţie în mielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă şi infecţii recurente; terapia de substituţie la copii cu boală SIDA congenitală şi cu infecţii bacteriene recidivante

Doza recomandată este de 0,2-0,4 g/kg administrată la intervale de 3-4 săptămâni.

Purpură trombocitopenică idiopatică

Pentru tratamentul unui episod acut, doza recomandată este de 0,8-1 g/kg o dată pe zi, doză care poate fi repetată o dată la 3 zile sau de 0,4 g/kg zilnic, timp de 2-5 zile. Tratamentul poate fi repetat dacă apare recidivă.

Sindrom Guillain Barré

Doza recomandată este de 0,4 g/kg şi zi, timp de 3-7 zile.

Experienţa în cazul copiilor este limitată.

Boala Kawasaki

Doza recomandată este de 1,6-2,0 g/kg, administrată în doze divizate într-un interval de 2 – 5 zile sau de 2,0 g/kg în doză unică. Pacienţilor trebuie să li se administreze concomitent tratament cu acid acetilsalicilic.

Transplant alogen de măduvă hematopoietică

Tratamentul cu imunoglobuline umane normale poate fi utilizat atât înainte de transplant ca parte din tratamentul de pregătire, cât şi după transplant. Pentru tratamentul infecţiilor şi profilaxia rejetului de grefă, dozele se adaptează individual.

Doza iniţială este, în mod normal, de 0,5 g/kg şi săptămână, începând cu şapte zile înainte de transplant şi continuând până la trei luni după transplant.

În cazul persistenţei lipsei de producere de anticorpi, se recomandă o doză de 0,5 g/kg şi lună până la atingerea unei valori normale.

Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în tabelul următor:

Indicaţie	Doză	Frecvenţa injectărilor
Terapie de substituţie în imunodeficienţe primare	– doza iniţială: 0,4 – 0,8 g/kg – doza de întreţinere: 0,2 – 0,8 g/kg	la fiecare două până la patru săptămâni pentru a obţine o valoare minimă a IgG de cel puţin 4–6 g/l la fiecare trei până la patru săptămâni pentru a obţine o valoare minimă a IgG de cel puţin 4–6 g/l la fiecare trei până la patru săptămâni
Terapia de substituţie în imunodeficienţe secundare	0,2 – 0,4 g/kg
Copii şi adolescenţi cu SIDA	0,2 – 0,4 g/kg
Imunomodulare: Purpură trombocitopenică imună Sindrom Guillain-Barré Boala Kawasaki	0,8–1 g/kg sau 0,4 g/kg şi zi 0,4 g/kg şi zi 1,6–2 g/kg sau 2 g/kg	în prima zi, cu posibilitate de repetare o dată în decurs de trei zile timp de două până la cinci zile timp de trei până la şapte zile în doze fracţionate timp de două până la cinci zile, în asociere cu acid acetilsalicilic într-o singură doză, în asociere cu acidul acetilsalicilic
Transplant alogen de măduvă osoasă :
– tratamentul infecţiilor şi profilaxia bolii de tip grefă contra gazdă	0,5 g/kg	în fiecare săptămână, începând cu şapte zile înainte şi până la trei luni după transplant
– persistenţa producerii deficitare de anticorpi	0,5 g/kg	în fiecare lună, până când nivelul de anticorpi revine la normal