Isoflurane, lichid pentru vapori de inhalat 100%

Compoziţie

100 ml lichid volatil pentru inhalat conţin isofluran 100 ml.(v/v 100 %).

Grupa farmacoterapeutică: Anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor

Indicaţii terapeutice/ Contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Isoflurane este indicat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale.

Contraindicaţii

– Hipersensibilitate cunoscută la isofluran sau la alţi agenţi halogenaţi;

– Predispoziţie ereditară cunoscută sau suspectată la hipertermie malignă;

– Antecedente de hipertermie malignă, disfuncţie hepatică, icter, febră neexplicată, leucocitoză sau eozinofilie instalate după administrarea anterioară de agenţi anestezici halogenaţi.

Isoflurane nu trebuie administrat pacienţilor care au contraindicaţii pentru anestezia generală.

Precauţii

Isofluranul trebuie administrat doar de către personalul experimentat în administrarea anestezicelor generale. Mijloacele necesare menţinerii permeabilităţii căilor respiratorii, de ventilaţie artificială, de îmbogăţire în oxigen şi de resuscitare circulatorie trebuie să fie imediat disponibile.

Deoarece profunzimea anesteziei este dependentă de doză şi poate fi modificată foarte uşor isofluranul trebuie administrat numai printr-un vaporizator calibrat special pentru utilizarea acestuia astfel încât concentraţia vaporilor administraţi să fie controlată cu acurateţe.

Pe măsură ce anestezia este mai profundă, se accentuează hipotensiunea arterială şi deprimarea funcţiei respiratorii.

Isofluranul, ca şi alte anestezice volatile, poate creşte fluxului sanguin cerebral şi presiunea LCR. Când este necesar, aceasta poate fi prevenită sau evitată prin hiperventilarea pacientului înainte sau pe durata anesteziei.

Ca urmare a acţiunii sale iritante Isoflurane poate fi dificil de administrat pe mască pentru inducţia anesteziei generale mai ales la copii, datorită reacţiilor adverse de tip hipersecreţie salivară şi traheobronşică şi laringospasm.

La persoanele susceptibile, isofluranul, la fel ca alte medicamente anestezice inhalatorii potente poate declanşa o stare hipermetabolică la nivelul muşchilor scheletici, care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia sindromului clinic numit hipertermie malignă. Sindromul include elemente nespecifice cum sunt rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat de asemenea că multe dintre aceste semne nespecifice pot apărea în anestezia uşoară, hipoxie acută, etc.). O creştere a metabolismului total se poate manifesta prin

creşterea temperaturii (poate creşte rapid la început sau mai târziu în unele cazuri, dar de obicei nu este primul semn de creştere a metabolismului) şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO2 (recipient fierbinte). Pot scădea PaO2 şi pH şi pot apare hiperpotasemia şi deficitul de baze. Tratamentul include întreruperea administrării anestezicului, administrarea intravenoasă de dantrolen sodic şi administrarea terapiei de susţinere a funcţiilor vitale

În timpul chiuretajului uterin, s-a observat o creştere a pierderii de sânge comparativ cu cea observată în cazul utilizării halotanului. Administrarea în intervenţii obstetricale nu este recomandată, cu excepţia operaţiei de cezariană.

Datele clinice demonstrează faptul că, isofluranul, în cazuri foarte rare, poate determina leziuni hepatice cu grade diferite de gravitate, mergând de la creşterea uşoară tranzitorie a enzimelor hepatice până la necroză hepatică letală. Acestea par a fi legate de expuneri anterioare la anestezice halogenate. Pentru pacienţii cu afecţiuni hepatice, se recomandă alegerea altor tipuri de anestezice, decât anestezicele halogenate.

Experienţa dobândită în cazul expunerii repetate la isofluran este limitată şi prin urmare nu se pot face recomandări speciale. Anestezia repetată într-o perioadă scurtă de timp trebuie abordată cu prudenţă.

La fel ca alte anestezice halogenate s-a raportat că isofluranul interacţionează cu materialele adsorbante ale dioxidului de carbon atunci când acestea sunt deshidratate, formând monoxid de carbon. Pentru a reduce la minim riscul de formare a monoxidului de carbon în circuitele închise de respiraţie şi posibilitatea de creştere a concentraţiilor de carboxihemoblobină, materialul adsorbant trebuie schimbat când se observă uscarea acestuia, cu altul nou (hidratat).

Interacţiuni/ Atenţionări speciale

Interacţiuni

Acţiunea miorelaxantelor frecvent utilizate este potenţată de administrarea concomitentă de isofluran, efectul fiind mai accentuat în cazul celor antidepolarizante. Neostigmina este antidotul miorelaxantelor antidepolarizante, dar nu are efect asupra proprietăţilor relaxante proprii isofluranului.

Valorile MAC ale isofluranului scad în cazul asocierii protoxidului de azot.

Trebuie manifestată prudenţă în cazul asocierii cu opioide, care produc la rândul lor depresie respiratorie.

Cu toate că sensibilizarea miocardului la catecolamine indusă de isofluran este mai redusă comparativ cu a altor anestezice halogenate, administrarea simpatomimeticelor prezintă riscul de declanşa aritmii ventriculare severe. Când se utiliozează adrenalina, cantitatea administrată trebuie să nu depăşească 3μg/kg la pacienţii cu funcţie cardiacă în limite normale şi mai putin la cei cu tulburari de ritm cardiac.

Medicul anestezist trebuie informat despre toate tratamentele urmate de pacient. În general când un anumit tratament este considerat indispensabil, nu este necesară oprirea lui înaintea intervenţiei chirurgicale.

Totuşi când intervenţia chirurgicală este programată din timp trebuie să se ţină cont de următoarele recomandări:

Inhibitorii monoaminooxidazei arată o creştere a efectului general al anestezicelor. Dacă este posibil, pacienţii trebuie să oprească tratamentul cu IMAO cu cel puţin 14 zile înainte de intervenţia chirugicală programată.

Utilizarea în acelaşi timp a altor medicamente simpatomometice indirecte ca amfetaminele, psihostimulantele, efedrina) poate predispune la aritmii. Daca este posibil, se întrerupe tratamentul cu câteva zile înainte de intervenţia chirurgicală.

Isofluranul poate provoca hipotensiune arterială severă la pacienţii trataţi concomitent cu antagonişti ai canalelor calciului, în special cei din clasa dihidropiridinelor (nifedipina, amlodipina).

Izoniazida potenţează hepatotoxicitatea anestezicelor volatile. Dacă este posibil, se recomandă oprirea tratamentului cu izoniazidă, cu o săptămână înainte de intervenţia chirurgicală şi reluarea acestuia după două săptămâni.

Investigaţii diagnostice

S-a observat creşterea tranzitorie a retenţiei de bromsulfonftaleină (BSP), a glicemiei şi creatininei serice cu scăderea azotului ureic sanguin, colesterolemiei şi fosfatazei alcaline

Atenţionări speciale

Trebuie manifestată prudenţa în cazul administrării la pacienţii cunoscuţi cu boală coronariană la care hipotensiunea arterială poate precipita ischemia miocardică. Isofluranul provoacă vasodilataţie coronariană. Posibilitatea fenomenului de ‘‘furt coronarian’’ impune utilizarea cu prudenţă la pacienţii cu cardiopatie ischemică.

La pacienţii hipovolemici, hipotensivi sau debilitaţi se recomandă utilizarea unor concentraţii mai mici decât cele uzuale.

Nu se recomandă administrarea isofluranului la pacienţii care sunt predispuşi să dezvolte bronhoconstricţie, deoarece poate induce bronhospasm

Ca şi în cazul altor anestezice halogenate, isofluranul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu hipertensiune intracraniană; la nevoie se face hiperventilaţie.

Sarcina şi alăptarea

Studii cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece şi iepure, care au fost expuşi repetat la isofluran în diferite concentraţii (utilizate în anestezie), au arătat că isofluranul nu influenţează fertilitatea, sarcina sau naşterea. Viabilitatea noilor născuţi nu a fost afectată. Corelarea între rezultatele studiilor la animal şi efectele la om nu este cunoscută, şi nu există date suficiente în ceea ce priveşte riscul teratogen la copii ale căror mame au fost supuse anesteziei cu isofluran în timpul sarcinii.

Daca este posibil, orice anestezie trebuie evitată pe durata sarcinii. Dacă nu se poate evita anestezia cu Isoflurane, efectuarea acesteia necesită precauţii speciale şi o atentă evaluare a raportului risc fetal/beneficiul matern.

Utilizarea în operaţia cezariană

S-a demonstrat că isofluran în concentraţie de până la 0,75% este eficace şi sigur în menţinerea anesteziei în cazul operaţiei cezariană. Nu s-a raportat nici o reacţie adversă la mamă sau nou-născut ca urmare a administrării isofluranului.

Nu se cunoaşte dacă isofluran se elimină prin laptele matern. Se recomandă întreruperea alăptării la femeile care primesc anestezie cu isofluran. Alăptarea poate fi reluată după metabolizarea şi eliminarea totală a anestezicului din organism.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu există informaţii privind efectele isofluranului asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi că executarea activităţilor care necesită stare de alertă mentală, cum ar fi conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor poate fi afectată o perioadă de timp după anestezia generală.

Se recomandă evitarea acestor activităţi pentru o perioadă de 24 ore după anestezia generală.

Doze şi mod de administrare

Isoflurane trebuie administrat printr-un vaporizator calibrat special pentru utilizarea isofluranului astfel încât concentraţia vaporilor administraţi să fie controlată cu acurateţe.

MAC (Concentraţia Alveolară Minimă), standardul de măsură a potenţei anestezicului, este de 1,15% în oxigenul pur descrescând până la 0,5%, când se administrează cu 70% protoxid de azot, pentru persoanele de vârstă mijlocie. Există o relaţie cu vârsta: MAC este semnificativ mai mare la copii şi mai mic la vârstnici.

Vârsta Valori medii ale MAC în oxigen Valori medii ale MAC în 75% N2O Până la 12 luni 1,60 până la 1,85% 0,49 până la 0,69

1 – 5 ani 1,50 până la 1,60% 0,49 până la 0,67

Valori medii ale MAC în 70% N2O

Peste 20 ani 1,25 până la 1,30% 0,49 până la 0,63

Peste 40 ani 1,10 până la 1,20% 0,43 până la 0,57

Peste 60 ani 1,00 până la 1,10% 0,33 până la 0,41

Premedicaţia

Premedicaţia se alege în funcţie de necesităţile pacientului. La administrarea ca preanestezice a diferitelor substanţe deprimante centrale, trebuie avut în vedere efectul deprimant respirator al isofluranului. Pentru reducerea secreţiei salivare şi bronşice pot fi utilizate medicamente anticolinergice (de exemplu atropină, glicopirolat); utilizarea acestora se face sub controlul anestezistului, ţinând seama de posibilitatea potenţării efectului tahicardizant al isofluranului.

Inducţie

Pentru inducţie isofluranul poate fi administrat ca atare sau în amestec cu oxigen sau cu oxigen/protoxid de azot. Deoarece are un miros uşor înţepător şi poate provoca tuse, înaintea administrării este avantajoasă introducerea intravenoasă a unui anestezic cu efect de foarte scurtă durată (de exemplu un tiobarbituric sau midazolam).

Se recomandă ca inducţia cu Isoflurane să fie începută cu o concentraţie de 0,5%. Concentraţii de 1,5 – 3 % produc anestezia chirurgicală în 7 – 10 minute.

Întreţinere:

Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută utilizând concentraţii de isofluran 1 – 2,5 %, în amestec cu oxigen/protoxid de azot 70%.

Atunci când izofluranul se administrează numai cu oxigen este necesară o concentraţie de isofluran de 1,5 – 3,5 %.

În caz de scăderi bruşte ale tensiunii arteriale, atunci când profunzimea anesteziei este prea mare, concentraţia de isofluran trebuie redusă.

Dacă relaxarea musculară intraoperatorie nu este satisfăcătoare, se pot utiliza doze suplimentare de miorelaxante.

Pentru operaţia de cezariană, 0,5-0,75% isofluran în amestec de oxigen/protoxid de azot este capabil să menţină anestezia în această procedură chirurgicală.

Când tipul de intervenţie chirurgicală impune inducerea hipotensiunii arteriale, aceasta poate fi realizată prin ventilaţie artificială cu isofluran 2,5 – 4 %. Premedicaţia cu clonidină poate reduce semnificativ nevoia de isofluran pentru menţinerea hipotensiunii arteriale induse.

Vârstnici

Ca şi în cazul altor medicamente, pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici, sunt necesare în mod obişnuit concentraţii mai mici de isofluran. A se vedea valorile MAC în funcţie de vârstă menţionate în tabel.

Revenirea din anestezie:

Concentraţia de isofluran se reduce la 0,5 % la începerea închiderii plăgii, ajungând la 0% la sfârşitul intervenţiei. După întreuperea administrării anestezicului, pacientul trebuie ventilat cu oxigen 100% până la revenirea completă.

Reacţii adverse/ Supradozaj

Reacţii adverse

Reacţiile adverse întâlnite în cazul administrării isofluranului sunt în general dependente de doză şi apar ca o consecinţă a prelungirii efectelor farmacologice.

S-au raportat

– Hipotensiune arterială,

– Depresie respiratorie,

– Tulburări ale frecvenţei cardiace (tahicardie) şi aritmii ventriculare,

– Creşterea circulaţiei cerebrale care poate conduce la creşterea presiunii intracraniene,

– În perioada de inducţie în special la copii, tuse, laringospasm şi foarte rar bronhospasm ca urmare a acţiunii iritante.

– Frisoane, greaţă şi/sau vărsături în perioada postoperatorie,

– Leucocitoză tranzitorie (chiar în absenţa stresului chirurgical),

– Hipertermie malignă (vezi «Precauţii » ).

Rapoartele arată că, în cazuri foarte rare, isofluran poate determina disfuncţii hepatice post-operatorii mergând de la creşterea moderată a enzimelor hepatice, icter, hepatite, până la necroză hepatică letală.

Supradozaj

Se anticipează că simptomele supradozajului provoacă deprimarea marcată a respiraţiei, hipotensiune arterială accentuată (datorată mai ales vasodilataţiei periferice şi nu într-atat depresiei miocardice directe). În caz de supradozaj, se întrerupe imediat administrarea anestezicului, se asigură menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi se face ventilaţie cu oxigen 100%. Dacă pacientul nu este ventilat mecanic se instituie ventilaţie asistată sau controlată.

Alte informatii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

A se păstra în poziţie verticală, cu capacul închis etanş.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Ambalaj

Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 ml lichid pentru vapori de inhalat

Producător

PIRAMAL HEALTHCARE UK LIMITED

1st Floor, Alpine House, Unit II, Honeypot Lane

Londra NW9 9RX, Marea Britanie

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

PIRAMAL HEALTHCARE UK LIMITED

Whalton Road, Morpeth,Northumberland

NE 61 3YA, Marea Britanie

Data ultimei verificări a prospectului

Noiembrie 2011