Morfină, 20 mg/ml, soluţie injectabilă

Compoziţie

Compoziţie

Un ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de morfină anhidru 20,00 mg corespunzător la clorhidrat de morfină trihidrat 23,3530 mg şi excipienţi: edetat disodic monocalcic, acid clorhidric, apă pentru preparate injectabile.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici.

Indicaţii şi contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Tratamentul durerilor acute:

• dureri post-operatorii.
• edem pulmonar acut.
• infarct miocardic (cu prudenţă): indicaţie relativă (efectele hemodinamice sunt favorabile, dar efectele hipotensoare pot fi nocive).
• fracturi costale, pneumotorax sub tensiune, infarct pulmonar, anevrism de aortă: cazuri în care acţiunea analgezică şi cea antitusivă sunt necesare.

Tratamentul durerilor cronice (în special cele neoplazice).

Se utilizează în special la adult şi excepţional la copii (3 – 15 ani), în cazuri de extremă necesitate.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la morfină, la derivaţi morfinici sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Astm bronşic, stază bronşică cu bronhoree (prin efect antitusiv şi prin inhibarea motilităţii ciliare se îngreunează eliminarea expectoraţiei).

Insuficienţă respiratorie decompensată (în absenţa respiraţiei asistate). Insuficienţă hepatocelulară severă (cu encefalopatie). Abdomen acut, pancreatită, ileus paralitic.

Rectocolită ulcerohemoragică (poate determina dilataţia toxică a colonului). Subocluzie şi ocluzie intestinală.

Traumatism cranian acut cu hipertensiune intracraniană în absenţa respiraţiei asistate. Epilepsie necontrolată terapeutic.

Tratament concomitent cu buprenorfină, nalbufină şi pentazocină. Hipotensiune arterială prin hipovolemie, leziuni spinale sau şoc endotoxinic. Insuficienţă renală. Hipertrofie de prostată. Copii cu vârsta sub 3 ani.

Precauţii

În contextul tratamentului durerilor, creşterea dozelor chiar şi a celor deja crescute, nu relevă cel mai adesea un proces de dependenţă.

Starea pacientului trebuie reevaluată frecvent pentru a depista precoce un eventual comportament de dependenţă. Aceasta arată cel mai adesea o reală nevoie de analgezie, care nu trebuie confundată cu comportamentul de dependenţă.

Morfina este un stupefiant care poate da dependenţă, în afară de utilizarea în tratamentul durerilor, în utilizarea în alte scopuri decât cele terapeutice: dependenţa fizică şi psihică poate fi de asemenea observată, deci toleranţa (dependenţa) se poate dezvolta la administrare repetată. Antecedentele de toxicomanie nu contraindică medicamentul atunci când acesta este absolut necesar.

În funcţie de durata tratamentului, de doza administrată şi de evoluţia durerii, întreruperea tratamentului cu morfină trebuie realizată progresiv, pentru a evita sindromul de sevraj. Acesta constă în: anxietate, iritabilitate, insomnie, căscat, frisoane, midriază, senzaţie de căldură, hipersudoraţie, lăcrimare, rinoree, greaţă, vărsături, anorexie, crampe abdominale, diaree, mialgii, artralgii. În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea intensităţii durerii, atenţiei şi funcţiei respiratorii. Somnolenţa este un semn de decompensare respiratorie.

Sportivii trebuie atenţionaţi că morfina poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Interacţiuni şi atenţionări speciale

Interacţiuni

Agonişti – antagonişti de tip morfinic (buprenorfină, pentazocină, nalbufină): asocierea cu morfina este contraindicată, deoarece scade efectul antialgic prin blocarea competitivă a receptorilor, cu riscul apariţiei sindromului de sevraj.

Alcool etilic: creşte efectele sedative ale analgezicelor morfinice. Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.

Rifampicină: scade concentraţiile plasmatice de morfină, scade eficacitatea morfinei şi a metabolitului său activ. Se recomandă supraveghere clinică şi, eventual, ajustarea dozei de morfină în timpul tratamentului cu rifampicină şi după întreruperea acestuia.

Trovafloxacină: scăderea biodisponibilităţii trovafloxacinei administrată simultan cu morfina. Se recomandă administrarea morfinei la distanţă de trovafloxacină (dacă este posibil, peste 2 ore).

Alte deprimante ale sistemului nervos central (derivaţi morfinici – analgezice şi antitusive – antidepresive sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice sau alte hipnotice, benzodiazepine, anxiolitice altele decât benzodiazepinele, neuroleptice, clonidină şi derivaţi): creşte efectul deprimant central (sedare şi deprimare respiratorie).

Atenţionări speciale

Morfina trebuie utilizată cu prudenţă în următoarele situaţii:

• infarct miocardic acut (efectele hemodinamice sunt favorabile, dar efectele hipotensoare pot fi dăunătoare).
• hipovolemie: morfina poate determina colaps circulator. Se recomandă corectarea hipovolemiei înaintea tratamentului cu morfină.
• insuficienţă renală: eliminarea pe care renală a morfinei, sub forma unui metabolit activ, impune iniţierea tratamentului cu o doză mică, ajustată în timpul tratamentului. Dozele şi frecvenţa de administrare depind de starea clinică a pacientului.
• tratament etiologic: deoarece etiologia durerilor este tratată concomitent, dozele de morfină trebuie ajustate în funcţie de rezultatele tratamentului aplicat.
• insuficienţă respiratorie: frecvenţa respiratorie trebuie monitorizată frecvent. Instalarea somnolenţei constituie un semnal de alarmă (decompensare respiratorie). Dacă se asociază şi alte antialgice cu acţiune centrală, creşte riscul de apariţie bruscă a unei insuficienţe respiratorii.
• insuficienţă hepatică: se recomandă prudenţă la administrarea de morfină şi supraveghere clinică.
• pacienţi vârstnici: sensibilitatea lor particulară la efectele antialgice, dar şi la reacţiile adverse de tip central (confuzie) sau de natură digestivă, la care se adaugă, frecvent, alterări ale funcţiei renale, patologie uretro-prostatică (risc de retenţie urinară), administrarea concomitentă de antidepresive, impune prudenţă sporită şi scăderea dozelor (în special scăderea dozei iniţiale la jumătate).
• constipaţie: aceasta trebuie investigată şi diferenţiată de un sindrom ocluziv, înaintea şi în timpul tratamentului cu morfină.
• hipertensiune intracraniană: utilizarea morfinei în afecţiuni dureroase cronice trebuie făcută cu prudenţă.

Copii

În general, copiii tolerează rău morfina. Morfina poate determina la unii copii reacţii idiosincrazice la doze mici, cu paralizia centrilor respiratori.

Sarcina şi alăptarea

Studiile preclinice efectuate la femele gravide au evidenţiat că utilizarea morfinei poate fi asociată cu efecte malformative.

La om, datele disponibile nu au evidenţiat vreun efect malformativ sau fetotoxic al morfinei. La sfârşitul sarcinii, la administrarea de doze mari chiar în tratament de scurtă durată, poate să apară deprimare respiratorie la nou-născut. Naloxona poate fi utilizată pentru tratamentul unei posibile deprimări respiratorii la nou-născut.

Utilizarea cronică de morfină de către mamă, în ultimele 3 luni de sarcină poate determina sindrom de sevraj la nou născut, manifestat prin iritabilitate, vărsături, convulsii şi deces. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea morfinei în timpul sarcinii decât în absenţa unei alternative terapeutice şi după evaluarea raportului beneficiu teraputic matern/risc potenţial fetal.

Deoarece morfina se elimină în laptele matern, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Alterarea vigilenţei, în special la începutul tratamentului şi în cazul asocierii cu alte deprimante ale sistemului nervos central, contraindică conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor în timpul tratamentului cu morfină.

Doze şi mod de administrare

Relaţia doză – eficacitate – toleranţă este foarte variabilă de la un pacient la altul. Este foarte important să se evalueze frecvent eficacitatea şi toleranţa şi să se ajusteze progresiv doza, în funcţie de nevoile pacientului. Pentru a putea controla reacţiile adverse nu trebuie administrată doza maximă.

Tratamentul durerilor acute:

• adulţi: doza recomandată este de 0,25 – 0,5 ml soluţie injectabilă (5 – 10 mg morfină) la 4 – 6 ore, administrată subcutanat.
• copii: doza recomandată este de 0,1 – 0,2 mg morfină/Kg la fiecare 4 ore, fără a depăşi 0,75 ml soluţie injectabilă (15 mg morfină pe doză).

Tratamentul durerilor cronice:

Raportat la greutate, dozele administrate la adulţi şi copii sunt echivalente. La pacienţii care nu necesită tratament prealabil cu morfină pe cale orală, doza iniţială recomandată este de 0,5 mg morfină/kg şi zi (doza uzuală la adult este de 30 mg morfină pe zi, administrată fracţionat la 4 – 6 ore). La pacienţii care necesită tratament prealabil cu morfină pe cale orală, doza iniţială zilnică pentru soluţia injectabilă trebuie să fie jumătate din doza administrată pe cale orală.

Ajustarea dozelor:

• frecvenţa evaluării (gradul ameliorării durerii, prezenţa reacţiilor adverse): nu trebuie insistat pe o doză care s-a dovedit ineficace. Pacientul trebuie deci urmărit îndeaproape, în special la începutul tratamentului, până când durerile nu mai sunt controlate.
• creşterea dozei: dacă durerile nu mai sunt controlate, doza zilnică de morfină trebuie crescută cu aproximativ 30 – 50%. În timpul ajustării dozei, pentru a putea controla reacţiile adverse, nu trebuie atinsă doza maximă.

Reacţii adverse şi supradozaj

Reacţii adverse

La dozele recomandate, cele mai frecvente reacţii adverse sunt somnolenţă, greaţă, vărsături, constipaţie şi ameţeli. În cazul administrării cronice, constipaţia nu regresează spontan şi necesită tratament. În schimb, somnolenţa, greaţa şi vărsăturile sunt în general tranzitorii şi persistenţa lor impune investigarea unei cauze asociate.

Alte reacţii adverse:

• dependenţa constituie principala reacţie adversă în utilizarea opioidelor. Include: dependenţă psihică, toleranţă, dependenţă fizică (apariţia sindromului de abstinenţă), psihotoxicitate.
• confuzie, sedare, excitaţie, coşmaruri, în special la vârstnici, cu eventuale fenomene halucinatorii.
• deprimare respiratorie până la apnee.
• creşterea presiunii intracraniene.
• disurie şi retenţie urinară, în principal datorate adenomului de prostată sau stenozelor uretrale.
• prurit şi roşeaţă la locul administrării.
• sindrom de sevraj la întreruperea bruscă a medicamnetului: căscat, anxietate, iritabilitate, insomnie, frisoane, midriază, senzaţie de căldură, hipersudoraţie, lăcrimare, rinoree, greaţă, vărsături, anorexie, crampe abdominale, diaree, mialgii, artralgii.
• tahicardie, hipotensiune arterială, vertij, cefalee, tendinţă la lipotimie.
• foarte rar, pot să apară leucopenie, trombocitopenie.
• tulburări ale libidoului.

Supradozaj

Simptome:

• deprimarea respiraţiei, prin scăderea volumului respirator, bronhospasm şi scăderea frecvenţei respiraţiilor, poate fi foarte accentuată; ritmul respirator poate deveni neregulat (ritm Cheyne-Stokes); bradipneea se accentuează până la oprirea respiraţiei. Somnolenţa este un semn precoce al apariţiei deprimării respiratorii.
• hipotensiune arterială, bradicardie şi deprimarea conducerii atrioventriculare.
• deprimarea centrului de termoreglare, cu tendinţă la hipotermie.
• mioză, agitaţie, stări confuzionale, halucinaţii, stări delirante, stop cardio-respirator.

Tratament:

Tratamentul de urgenţă constă în asistarea funcţiilor respiratorie şi cardiacă. Tratamentul specific constă în administrarea în perfuzie intravenoasă de naloxonă; doza de naloxonă se stabileşte în funcţie de gravitatea simptomelor.

Alte informaţii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră cu inel de rupere a 1 ml soluţie injectabilă. Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră cu inel de rupere a 1 ml soluţie injectabilă.

Producător

S.C. Sicomed S.A., România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere de piaţă

S.C. Sicomed S.A.

B-dul Theodor Pallady Nr. 50, sector 3, Bucureşti, România

Data ultimei verificări a prospectului Septembrie 2005