NOVANTRONE 20mg/10ml, soluţie perfuzabilă

Ce este Novantrone şi pentru ce se utilizează

NOVANTRONE, 20mg/10ml, soluţie perfuzabilă. Mitoxantronă

Excipienţi : clorură de sodiu, acetat de sodium, metabisulfit de sodiu, acid acetic, apă pentru preparate injectabile.

Novantrone este indicat pentru chimioterapie în cancerul de sân – forme metastatice-, limfoame nonhodgkiniene, hepatom, -leucemie acută nonlimfocitară la adulţi, criza blastică din leucemia granulocitară cronică.

Novantrone, asociat cu doze orale mici de glucocorticoizi, incluzând prednison şi hidrocortizon, este indicat pentru chimioterapia iniţială la pacienţii cu cancer de prostată avansat, refractar la tratamentul hormonal şi însoţit de dureri.

Mitoxantrona este indicată pacienţilor cu scleroză multiplă cronică, progresivă, care sunt imobilizaţi, prezintă sau nu atacuri intermitente şi sunt în fază activă a bolii, care este definită prin două atacuri sau printr-o deteriorare a EDSS de cel puţin un punct în decurs de 18 luni.

Înainte să utilizaţi Novantrone

Nu utilizaţi Novantrone

-dacă sunteţi hipersensibil la mitoxantronă sau la oricare dintre celelalte componente ale Novantrone. Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Novantrone

Deoarece clorhidratul de mitoxantronă produce supresie medulară (vezi pct.4.8.), trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu stare generală alterată sau cu mielosupresie preexistentă. S-au observat cazuri de modificări ale funcţiei cardiace, incluzând insuficienţa cardiacă congestivă şi scăderea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng. Majoritatea acestor evenimente cardiace au apărut la pacienţi cărora li s-a administrat anterior un tratament cu antracicline, după radioterapie mediastinală sau care aveau boli cardiace preexistente. La aceştia se recomandă monitorizarea funcţiei cardiace. De asemenea la toţi pacienţii la care s-a depăşit doza de 160 mg/m² de mitoxantronă se recomandă monitorizare cardiacă

La pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la sulfat, medicamentul se va utiliza după o atentă evaluare risc/beneficiu. Novantrone poate cauza reacţii de tip alergic inclusiv fenomene anafilactice şi bronhospasm la pacienţii cu predispoziţie, în special la aceia cu astm sau hipersensibilitate în antecedente.

Clorhidratul de mitoxantronă poate produce o colorare în albastru-verzui a urinii timp de 24 de ore după administrare. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi despre acest fenomen. In două cazuri a fost observată o coloraţie albastră reversibilă a sclerelor.

Nu s-a stabilit siguranţa în folosirea mitoxantronei în cursul sarcinii.

Ca şi în cazul altor antineoplazice, pacienţii şi partenerii acestora trebuie să evite procreerea în cursul tratamentului şi cel puţin şase luni după întreruperea acestuia, folosind metode contraceptive sigure. Mitoxantrona se excretă în laptele matern şi au fost raportate concentraţii semnificative (18 ng/ml) timp de 28 de zile după ultima administrare. Datorită potenţialului de a provoca reacţii adverse grave la nou născuţi, alăptarea trebuie întreruptă înainte de începerea tratamentului. Se recomandă supravegherea atentă în tratarea pacienţilor cu insuficienţa hepatică. Novantrone nu este indicat a se utiliza intratecal. S-au raportat neuropatii, inclusiv paralizie şi disfuncţii ale vezicii urinare şi biliare după administrare intratecală.

Novantrone nu este indicat a se utiliza intraarterial. S-au raportat neuropatii locale/regionale, unele ireversibile după administrarea intra-arterială.

Până când vor fi disponibile date suplimentare referitoare la utilizarea Novantrone în scleroza multiplă, se va folosi experienţa obţinută in oncologie.

Novantrone trebuie utilizat numai de medici cu experienţă în tratarea sclerozei multiple.

Novantrone are acţiune mutagenă la şoareci atât in vitro cât şi in vivo. La unele specii a existat o posibilă asociere cu unele neoplazii.

S-a raportat apariţia leucemiei mieloide acute (LMA) sau a sindromului mielodisplazic (SMD) la pacienţii trataţi cu inhibitori de topoizomeraza II, inclusiv Novantrone asociat cu alţi agenţi antineoplazici. Neexistînd date de siguranţă suficiente cu privire la tratamentul adjuvant în cancerul de sân şi având în vedere riscul crescut de leucemie, mitoxantrona nu trebuie utilizată în această indicaţie.

Imunizarea poate deveni ineficace după tratamentul cu Novantrone. Imunizarea cu vaccinuri cu viruşi vii nu este recomandată.

Pacienţii trataţi cu produse imunosupresive prezintă un răspuns imunologic redus la infecţii. De aceea, infecţiile sistemice vor fi tratate concomitent sau chiar înainte de iniţierea terapiei cu mitoxantronă.

Utilizarea altor medicamente

Clorhidratul de mitoxantronă, nu trebuie perfuzat concomitent cu heparină pentru că precipită. Deoarece nu există date de specifice privind compatibilitatea cu alte medicamente se recomandă ca soluţia de mitoxantronă să nu fie amestecată în aceeaşi perfuzie cu alte produse. Deocamdată experienţa referitoare la interacţiunile dintre mitoxantrona in tratamentul sclerozei multiple şi alte medicamente non-oncologice este limitată. În cazul unei boli tumorale efectul mitoxantronei poate fi accentuat de către alţi agenţi citotoxici, până la nivelul toxic acut. Î cazul unei boli tumorale pacientul va fi tratat de medicul oncolog ce are experienta In utilizarea mitoxantronei in tratamentul sclerozei multiple.

Sarcina şi alăptarea

Nu s-a stabilit siguranţa în folosirea mitoxantronei în cursul sarcinii.

Ca şi în cazul altor antineoplazice, pacienţii şi partenerii acestora trebuie să evite procreerea în cursul tratamentului şi cel puţin şase luni după încetarea acestuia, folosind metode contraceptive sigure. Mitoxantrona se secretă în laptele matern şi au fost raportate concentraţii semnificative (18 ng/ml) timp de 28 de zile după ultima administrare. Datorită potenţialului de a provoca reacţii adverse grave la nou născuţi, alăptarea trebuie întreruptă înainte de începerea tratamentului.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Novantrone

La pacienţii cu astm bronşic alergici la sulfat, produsul se va utiliza după o atentă evaluare risc/beneficiu. Novantrone clorhidrat de mitoxantronă soluţie perfuzabilă 20 mg in 10 ml poate cauza reacţii de tip alergic inclusiv fenomene anafilactice şi bronhospasm la pacienţii predispuşi, in special aceia cu astm sau hipersensibilitate în antecedente.

Clorhidratul de mitoxantronă poate produce o coloraţie albastră-verde a urinii timp de 24 de ore după administrare. In timpul tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi despre acest fenomen. In două cazuri a fost observată o coloraţie albastră reversibilă a sclerelor.

Cum să utilizaţi Novantrone

Cancer de sân, hepatom, limfom

Doza iniţială recomandată în cazul folosirii în monoterapiepentru folosirea ca medicament unic este de 14 mg/m² suprafaţă corporală, administrată intravenos ca doză unică, care poate fi repetată la interval de 21 zile. La pacienţii cu depresie medulară datorată tratamentului anterior sau stare generală alterată este recomandată o doză iniţială mai mică (12 mg/m² sau mai puţin).

Modificarea dozei şi a intervalului de timp până la administrarea următoare trebuie stabilite pe baza aprecierii gravităţii şi duratei supresiei medulare. Dacă numărul leucocitelor şi a trombocitelor revine la un nivel adecvat după 21 zile, doza poate fi asemănătoare celei anterioare. În ceea ce priveşte următorul tabel reprezintă un ghid orientativ privind dozele în funcţie de gradul de supresie medulară, în tratamentul cancerului de sân, limfoamelor nonHodgkin şi hepatomului:

In tratamentul cancerului de sân şi al limfoamelor Novantrone, 20 mg/10ml a fost administrat în diferite asocieri cu următoarele citotoxice: ciclofosfamidă, fluorouracil, vincristină, vinblastină, bleomicină, metotrexat (îu doza standard sau 200 mg/m² asociind leucovorin), precum şi cu gluococorticoizi.

In cazul asocierii cu alte mielosupresive doza iniţială de mitoxantronă trebuie redusă cu 2-4 mg/m², deci mai mică decât doza recomandată în monoterapie; doza următoare depinde de gradul şi durata supresiei medulare.

Leucemie non-limfocitară acută în faza de recădere sau criză blastică din leucemia granulocitară cronică

Doza recomandată în faza de inducţie este de 12 mg/m², administrată intravenos o dată pe zi, 5 zile consecutiv (total 60 mg/m²).

In studii clinice pacienţii la care s-a obţinut o remisiune completă au fost trataţi cu o doză de 12 mg/m² zilnic, pe parcursul a 5 zile, ca ciclu de inducţie. În cazul recăderii se poate încerca reinducţia tot cu mitoxantronă, doza recomandată fiind de 12 mg/m² zilnic, timp de 5 zile.

Terapia de asociere în leucemie

Clorhidratul de mitoxantronă asociat cu citozin arabinozidă s-a dovedit eficace, atât ca tratament de primă linie, cât şi de a doua linie la pacienţii cu leucemie acută non-limfocitară şi la cei cu leucemie granulocitară cronică în criză blastică.

Pentru inducţie, doza recomandată este de 10-12 mg/m² mitoxantronă timp de 3 zile, asociată cu 100 mg/m² citozin arabinozidă timp de 7 zile (ultima fiind administrată sub formă de perfuzie continuă timp de 24 de ore).

Dacă este indicat un al doilea ciclu de tratament, atunci este recomandată aceeaşi asociere, la aceeaşi doză zilnică, dar cu clorhidrat de mitoxantronă injectabil administrându-se timp de 2 zile şi citozin arabinozidă timp de 5 zile.

Dacă în timpul primului ciclu de tratament -în faza de inducţie- se constată toxicitate gravă nehematologică, dar care pune viaţa în pericol, al doilea ciclu de inducţie nu este administrat până la dispariţia reacţiilor toxice.

Cancer de prostată avansat refractar la tratamentul hormonal

Rezultatele a două studii clinice de fază II, comparative între Novantrone şi Novantrone în combinaţie cu corticosteroizi administraţi oral, recomandă administrarea de Novantrone în doză de 12-14mg/m² în perfuzie i.v. de scurtă durată la intervale de 21 de zile.

Scleroza multiplă

Până când vor fi disponibile date suplimentare referitoare la utilizarea Novantrone în scleroza multiplă, se va folosi experienţa obţinută în oncologie.

Cantitatea de mitoxantronă administrată se calculează în funcţie de suprafaţa corporală. Doza este de 12 mg/m² administrată la interval de 3 luni.

Datele dintr-un studiu randomizat, dublu orb, referitor la utilizarea Novantrone în tratamentul sclerozei multiple se referăla o doză sumată de până la 96 mg/m² (durata tratamentului: 24 luni). În afara studiului, pacienţii au mai fost trataţi o perioadă lungă de timp cu o doză sumată de peste 100 mg/m². Decizia de prelungire a tratamentului peste 2 ani va fi luată de către medic pentru fiecare caz în parte..

Copii

Nu există experienţă privind utilizarea la copii

Administrare intravenoasă

Pentru a putea fi administrată intravenos soluţia injectabilă de mitoxantronă 2mg/ml trebuie diluată cuminim 50 ml clorură de sodiu sau glucoză 5%. Soluţia obţinută astfel se introduce timp de cel puţin de 3 până la 5 minute prin tubul de perfuzie prin care trece clorură de sodiu sau glucoză 5%. Dacă se produce extravazarea soluţiei, injectarea trebuie oprită imediat şi reâncepută în altă venă. Clorhidratul de mitoxantronă injectabil este foarte puţin iritant şi de aceea riscul apariţiei unor reacţii severe locale în cazul extravazării este mic.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din NOVANTRONE

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă încetaţi să utilizaţi Novantrone

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacţii adverse posibile

Este posibil ca după dozele recomandate să apară leucopenie mai mult sau mai puţin gravă. In cazul administrării la intervale de 21 de zile, supresia leucocitelor sub 1000/mm³ este rară. Leucopenia este de obicei tranzitorie, atingând cele mai scăzute valori la aproximativ 10 zile după administrare, revenirea la normal a numărului de leucocite făcându-de obicei spre a 21-a zi. Pot să apară trombocitopenie şi mai puţin frecvent anemie. Supresia medulară poate fi severă şi prelungită la pacienţii cărora li s-a administrat anterior chimioterapie intensă, radioterapie sau la cei taraţi. Mai puţin frecvent pot apărea hipoplazia medulară, neutropenia şi hemoragii.

Cancer de prostată refractar la tratament hormonal: într-un studiu clinic randomizat, în care au fost crescute dozele, pentru un număr de neutrofile mai mare de 1000/mm³ s-a observat neutropenie de grad 4 la 54% dintre pacienţii trataţi cu Novantrone asociat cu doze scăzute de prednison. Un alt studiu clinic randomizat a evidenţiat neutropenie de grad 4. la 23% dintre pacienţii trataţi cu Novantrone 14 mg/m²asociat cu hidrocortizon. In cele două studii s-au mai raportat : febră neutropenică/ infecţie la 11% respectiv 10% dintre pacienţi, trombocite < 50.000 la 4%, respectiv 3% dintre pacienti, precum si un deces datorat unei hemoragii intracraniene posttraumatice la un pacient tratat cu Novantrone asociat cu hidrocortizon.

În cazul folosirii produsului în administrare unică la 3 săptămâni în tratamentul tumorilor solide şi limfoamelor, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţa şi vărsăturile, în majoritatea cazurilor uşoare şi tranzitorii. Poate să apară alopecie, dar de cele mai multe ori aceasta este puţin importantă şi reversibilă la întreruperea terapiei.

Alte reacţii adverse care au fost raportate ocazional includ: reacţii anafilactice (inclusiv şoc), durere abdominală, amenoree, anorexie, constipaţie, diaree, dispnee, oboseală şi stare de slăbiciune, febră, sângerări gastrointestinale, stomatite/mucozite, cefalee, infecţii urinare, infecţii respiratorii superioare şi pneumonie, edem şi efecte neurologice nespecifice, precum ameţeală, stare confuzională, anxietate şi parestezii. La pacienţii cu leucemie, tipul reacţiilor adverse este în general similar; cu toate acestea există o creştere a frecvenţei şi severităţii acestora, în special a stomatitei şi mucozitei. Pacienţii cu leucemie tolerează totuşi bine tratamentul cu mitoxantronă.

S-au observat modificări rare ale testelor de laborator, cum ar fi creşterea creatininei serice şi a concentraţiei serice de uree, creşterea enzimelor hepatice (ocazional cu afectare gravă a funcţiei hepatice la cei cu leucemie).

Efectele cardiovasculare care au fost rareori semnificative clinic, au inclus scăderea asimptomatică a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (determinată prin ECHO), infarct miocardic, bradicardie sinusală, hipotensiune arterială, modificări ECG, cardiomiopatii şi aritmii acute. S-au raportat cazuri de insuficienţă cardiacă congestivă. In general, pacienţii au răspuns bine la tratament cu digitală şi/sau diuretice. La pacienţii cu leucemie există o creştere a frecvenţei evenimentelor cardiace; este dificil de evaluat rolul direct al mitoxantronei în aceste cazuri, având în vedere că majoritatea pacienţilor au primit anterior tratament cu antracicline iar evoluţia lor clinică a fost complicată frecvent de anemie, febră, infecţii şi au primit frecvent perfuzii intravenoase.

Mai puţin frecvent, s-au observat tulburări aleţesuturilor cutanate şi subcutanate, ca, de exemplu, necroză tisulară, erupţii cutanate sau modificări ale patului unghial.

S-a raportat extravazare la locul perfuziei, ce poate dezvolta eritem, tumefiere, durere, arsură, şi albăstrirea pielii. Extravazarea poate conduce la necroza ţesuturilor, ce poate determina necesitatea debridării şi a grefelor de piele. De asemenea, la locul perfuziei s-au raportat şi flebite.

Cum se păstrează Novantrone

La temperaturi sub 25°C. în ambalaj original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Informatii suplimentare

Acest prospect a fost aprobat în:

August, 2012