OXIGEN MEDICINAL COMPRIMAT

Compozitie

Compoziţie: oxigen gaz comprimat

 

Grupa farmacoterapeutică: Gaze utilizate în terapie

Indicaţii terapeutice/ Contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

– Hipoxie tisulară acută (cand Pa O2 scade sub 6,7 KP (50 mm Hg). Aceasta apare în următoarele cazuri: infarct miocardic, boli pulmonare acute, embolie pulmonara, tineri cu status astmaticus, boli pulmonare obstructive cronice în timpul exacerbărilor infecţioase, supradozaj cu medicamente care deprimă centrul respirator, traumatisme ale muşchilor şi oaselor sau traumatisme craniene;

– Şoc;

– Intoxicaţie cu monoxid de carbon;

– Anemie gravă;

– Ischemie tisulară locală (ichemie miocardică, ischemie cerebrală, ischemie periferică prin ocluzie vasculară);

– Sindrom de apnee în somn;  

– Cefalee Horton;

– Oxigenul hiperbar (3 atmosfere) creşte efectele radioterapiei în cazul tumorilor de la nivelul extremităţii cefalice, gâtului şi utero-cervicale;

– Oxigenul hiperbar este, de asemenea utilizat, în caz de gangrene. 

 

Contraindicaţii

– Hipercapnie

– Fumatul concomitent

– Afectarea plămânilor de către radicalii liberi de oxigen.

 

Precauţii

Nu sunt necesare.

Interacţiuni/ Atenţionări speciale

Interacţiuni

Terapia cu oxigen poate duce la recăderea afecţiunilor pulmonare cauzate de bleomicină.

Alcoolul poate duce la deprimarea respiraţiei sau accentuarea deprimării respiraţiei cauzată de oxigen.

 

Atenţionări speciale

Ca pentru orice produs medicamentos, există indicaţii clare pentru tratamentul cu oxigen şi metodele adecvate ale utilizării sale. Dozajul inadecvat şi absenţa monitorizării în timpul tratamentului poate avea grave consecinţe. Cea mai importantă este monitorizarea  administrării corecte a oxigenului pentru a detecta şi corecta rapid reacţiile adverse.

 

În instituţiile care nu dispun de sistem central de aprovizionare cu oxigen, evenimentele hipoxice sunt de asemenea posibile datorită lipsei oxigenului în cilindrii aparatelor pentru anestezie şi absenţei altor cilindri disponibili. De aceea se recomandă ca anestezia, chiar cea de scurtă  durată  (deoarece nu se ştie niciodată care va fi durata acesteia), să nu înceapă cu mai puţin de 300 l oxigen disponibil.

 

 

Sarcina şi alăptarea

Nu sunt necesare măsuri speciale la femei însăcinate. Oxigenul poate fi administrat la femei care alăptează.

 

Nou-născuţi: Pentru menţinerea unei oxigenări adecvate trebuie administrate concentraţii joase de oxigen datorită posibilităţii de apariţie a retinopatiei prematurului.

  

Copii: nu sunt necesare măsuri speciale de precauţie.

 

Vărstnici: Nu sunt necesare măsuri speciale de precauţie.

 

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje 

Administrat în condiţii de ambulator sau de îngrijire la domiciliu, oxigenul nu influenţează nefavorabil capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, ci dimpotrivă o îmbunătăţeşte.

Doze şi mod de administrare

Oxigenul pentru uz medical cu concentraţie mică (24%-28%) este administrat la pacienţii cu PaO2 scăzută şi PaCO2 crescută în cazuri cum sunt boli pulmonare obstructive cronice în timpul exacerbărilor infecţioase.

 

Oxigenul pentru uz medical cu concentraţie mare este administrat în situaţii cu PaO2 scăzută şi PaCO2 normală sau crescută. Astfel de cazuri sunt: embolie pulmonară, infarct acut de miocard, pneumonie, tineri cu status astmaticus. Oxigenul pentru uz medical  în concentraţii de până la 60% este administrat pentru perioade scurte de timp deoarece poate creşte riscul de apariţie a hipoventilaţiei şi hipercapniei.

 

Presiunea oxigenului inhalat, poate fi crescută prin administrarea oxigenului prin mască, canulă nazală, cateter traheal sau cort pentru administrare de oxigen sau prin creşterea presiunii atmosferice.

 

Cantitatea de oxigen inhalat, concentraţia sa (21-80%) la administrarea prin mască depinde de spaţiul mort al măştii şi de viteza de administrare a oxigenului. Măştile cu spaţiu mort mare pot să determine inhalarea repetată de dioxid de carbon care, împreună cu scăderea sensibilităţii centrului respirator datorită nivelului crescut de oxigen, poate determina o hipercapnie la pacienţi cu răspunsului ventilator inadecvat la stimuli chimici. Pacienţii cu hipoxemie şi hipercapnie trebuie să primească concentraţii scăzute de oxigen (24-35%), prin măşti concepute special (de exemplu Ventimask) sau prin canulă nazală, cu monitorizarea presiunii parţiale a gazului în sângele arterial. În rest toţi ceilalţi pacienţi cu hipoxemie acută de orice cauză, trebuie să primească concentraţii mari de oxigen (50-70%). Canulele nazale furnizează concentraţii de oxigen de 24-35% la flux mic (1-4 L./min) şi de aceea reprezintă o metodă ieftină de administrare a oxigenului la concentraţii joase.  

De asemenea, sunt bine tolerate de către pacienţi şi constituie metoda de ales pentru administrarea oxigenului în cazul îngrijirii la domiciliu

 

Cantitatea de oxigen necesară şi în consecinţă preţul pot să scadă prin utilizarea canulelor nazale sau  a altor sisteme care furnizează oxigen doar în timpul inspiraţiei.

 

Utilizarea camerelor hiperbarice pentru a creşte nivelul oxigenului dizolvat în plasmă are o valoare limitată, dar poate fi util ca primă treaptă a tratamentului intoxicaţiei cu monoxid de carbon la fel ca şi la alte câteva categorii de pacienţi cu tulburări regionale ale circulaţiei sangvine.

 

Administrare

1. Prin aparatele pentru anestezie.

2. Mască de oxigen

3. Sondă nazală şi

4. Sondă în T la pacienţi intubaţi cu respiraţie spontană. 

 

Dozare:

1.Hipoxemie acută

Oxigenul este utilizat în tratamentul de rutină al hipoxemiei arteriale de orice etiologie : pneumonie, astm acut sever, exacerbare acută a bronşitei cronice şi emfizemului, emboliilor pulmonare, sindromului de detresă respiratorie  la copii şi nou-născuţi, slăbiciune la nivelul musculaturii cutiei toracice şi a altor grupe musculare scheletice. În toate stările menţionate mai sus, oxigenul în concentraţiile înalte trebuie administrat până când hipercapnia este suspicionată sau documentată. În hipoxemia care apare ca o consecinţă a bronşitelor cronice şi a emfizemului pulmonar, de obicei, iniţial, sunt administrate concentraţii mici de O2.

 

2. Hipoxemie cronică

Terapia de lungă durată cu oxigen poate creşte supravieţuirea pacienţilor hipoxici cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar. Pacienţii cu PO2 arterial < 55-60 mmHg şi PCO2> 45 mmHg când sunt în condiţii clinice stabile, trebuie supuşi unei terapii de lungă durată cu oxigen. La domiciliu, oxigenul trebuie administrat în timpul zilei, pe o perioadă cât mai lungă în orice caz, peste 12 ore şi toţi pacienţii trebuie să primească oxigen noaptea aşa încât să scadă hipoxemia nocturnă. Scopul constă în creşterea PO2 arterial peste 60 mm Hg fără să crească concentraţia ionilor de hidrogen în sângele arterial, respectiv fără să scadă pH-ul.

 

3. Şoc

Şocul este în general asociat cu scăderea aportului de oxigen la ţesuturi. Terapia cu oxigen în concentraţii înalte de obicei ajută în unele cazuri când nu există tulburări pulmonare.

 

4.  Scăderea capacităţii de transport a hemoglobinei

În intoxicaţiile cu monoxid de carbontrebuie administrate cât mai curând posibil oxigen in concentraţii crescute. Dacă, camera hiperbarică este imediat disponibilă, poate fi utilizat imediat oxigen la presiunea de 2-2,5 atmosfere. Oxigenul poate fi de asemenea utilizat  adjuvant, în terapia anemiilor severe.

 

5.  Hipoperfuzie locală

Oxigenul poate fi util în stadiul acut al tratamentului ischemiei locale (de exemplu ischemie/infarct miocardic, tulburări cerebrovasculare sau ocluzie vasculară periferică).

 

6.  Sindromul de apnee în somn

Oxigenul este de asemenea utilizat în cazurile de sindrom de apnee în somn. Deşi oxigenul poate în unele cazuri prelungi apneea, poate să scadă numărul total al episoadelor şi durata lor, să îmbunătăţească calitatea somnului şi să crească nivelul oxigenării în timpul somnului.

 

7.  Cefaleea Horton

Terapia cu oxigen în timpul terapiei Horton poate să  scadă intensitatea sa. 

 

8.  Creşterea radiosensibilităţii tumorilor.

Există date despre faptul că oxigenul hiperbar poate creşte efectul radioterapiei asupra unor tumori. Oxigenul la presiunea de 3 atmosfere creşte supravieţuirea şi ameliorează local evoluţia la pacienţi cu tumori ale extremităţii cefalice, ale gâtului şi utero-cervicale, dar nu la pacienţi cu tumori pulmonare sau vezicii urinare.

 

9.  Infarct miocardic acut

Concentraţiile plasmatice mari de oxigen pot să scadă sau să anihileze durerea în infarctul acut de miocard.

 

Reacţii adverse/ Supradozaj :

Reacţii adverse

Reacţii adverse cu risc vital  

Hipercapnia: la pacienţii cu funcţie respiratorie scăzută, terapia cu oxigen poate determina hipercapnie, determinând acidoză, care poate pune viaţa pacientului în pericol.

Toxicitatea pulmonară a oxigenului:

Inhalarea de oxigen în concentraţie mare (80 – 100%) la presiune atmosferică mai mult de 12 ore poate determina leziuni progresive ale plămânlor. Stratul de celule alveolare şi celulele endoteliului capilar devin permeabile, creând un bogat edem lichidian cu proteine care pot forma ”membrane hialine”.

Frecvent apar traheobronşite de însoţire. Aceste modificări pot fi reversibile dacă concentraţia de oxigen este scăzută în stadiul iniţial, altfel ele pot să progreseze şi să determine moartea imediat sau tardiv, datorită fibrozei pulmonare.

Toxicitatea pulmonară a oxigenului poate fi rezultatul producţiei de radicali liberi sub influenţa oxigenului.

 

Reacţii adverse grave sau ireversibile 

Concentraţiile crescute de oxigen pot să ducă la scăderea fluxului sangvin la nivelul retinei, putând cauza retinopatie la nou-născuţi prematuri. Presiunea înaltă a oxigenului opreşte proliferarea vaselor de sânge ale retinei. Când pacientul primeşte din nou aer apare o proliferare intensă a vaselor de sânge la locul respectiv.  Pot exista multe alte cauze de retinopatie a prematurului incluzînd hipoxemia. Monitorizarea atentă a terapiei cu oxigen la nou-născuţi este obligatorie. 

 

Reacţii adverse simptomatice

Inhalarea oxigenului pur sub presiune înaltă peste 2 atmosfere poate duce la modificări ale dispoziţiei, greaţă, ameţeli, convulsii.

De obicei se produce restabilirea completă, dar convulsiile de acest fel pot duce la deces în cazul scafandrilor.

 

Toxicitate

În condiţiile utilizării conform recomandărilor, în concentraţii terapeutice, oxigenul nu are     efect toxic la om. Totuşi inhalarea timp îndelungat a peste 75% din cantitate poate determina greaţă, senzaţia de ameţeală, tuse cu dispnee şi convulsii. Pacientul respectiv trebuie să fie cât mai repede expus la aer proaspăt.

Concentraţia maximă de oxigen admisă în mediile de lucru: trebuie evitată concentraţia > 23 %.

Modul de afectare a mediului înconjurător: Oxigenul nu determină nici o  deteriorare a mediului înconjurător. 

Grad de inflamabilitate: nu este inflamabil, ajută combustia.

Procedură de stingere: dacă este posibil, se opreşte scurgerea de gaz. Vasul trebuie îndepărtat sau răcit cu apă de la o distanţă sigură. Apa nu trebuie pulverizată la locul de scurgere a gazului. Locul înconjurător trebuie pulverizat cu apă de la o  distanţă sigură, pentru a limita expansiunea focului. Trebuie utilizate toate mijloacele pentru a stinge focul.

 

Supradozaj : 

În caz de supradozaj trebuie diminuată concentraţia oxigenului inhalat şi tratament simptomatic.

Alte informatii

Regimul de distribuţie

Produsul este utilizat în unitaţi sanitare. În mod excepţional produsul este distribuit făra prescripţie în vederea continuării terapiei la domiciliu, fapt care poate fi indicat şi verificat în recomandările de la externare.  

 

 

 

Păstrare

Măsuri speciale de protecţie:

1.  Ventilaţia generală, locală: trebuie efectuată o ventilaţie adecvată a spaţiului în care este utilizat. Trebuie îndepărtate sursele de combustie. Trebuie evacuat spaţiul în care este utilizat. Trebuie utilizată îmbrăcăminte de protecţie.
2.  Ermetizare: Trebuie urmărită stoparea scurgerilor de gaz. 
3.  Utilizarea mijloacelor şi a echipamentului pentru protecţie personală. Este interzis fumatul în timpul lucrului cu oxigen.
4.  Trebuie utilizată îmbrăcăminte de protecţie pentru mâini, corp şi cap (îmbrăcăminte numai din bumbac, mănuşi şi ochelari de protecţie). În timpul lucrărilor de tăiere şi sudură trebuie utilizaţi ochelari de protecţie cu filtru de sticlă corespunzător. Trebuie realizată o ventilaţie adecvată.

 

         

Oxigenul gazos este stocat în recipiente din oţel.

Păstrare: recipiente portabile trebuie plasate într-o cameră care este bine ventilată, şi accesibilă numai persoanelor autorizate. În cazul păstrarii gazelor împreună cu materiale inflamabile, acestea trebuie ţinute la distanţă unele de altele. Trebuie păstrate la distanţă de surse de combustie, incluzând descărcări electrostatice.

Trebuie cunoscute instucţiunile distribuitorului produsului şi în caz de dubii trebuie consultat acesta.

La  temperaturi sub 50°C recipientul trebuie depozitat într-un loc bine ventilat.

Măsurile care trebuie luate în caz de disipare sau scurgere: Trebuie evacuată încăperea. Trebuie asigurată ventilaţia corespunzătoare. Trebuie îndepărtate sursele de combustie. Trebuie prevenit contactul cu materiale inflamabile (asfalt, uleiuri, grăsimi). Trebuie utilizată îmbrăcăminte de protecţie. Trebuie urmărită stoparea scurgerilor de gaz. Trebuie prevenită pătrunderea gazului în canale, demi-soluri, în spaţii de lucru subterane unde acumularea gazului poate fi periculoasă.

Metode de îndepărtare a gazului: ventilarea camerei.

Neutralizare – descărcare: într-un loc bine ventilat oxigenul trebuie descărcat în atmosferă. Nu este permisă pătrunderea în canale, demi-soluri, în spaţii de lucru subterane unde acumularea gazului poate fi periculoasă. Înaintea începerii lucrului, trebuie pulverizată suprafaţa recipientului cu nitrogen gazos. Dacă sunt necesare informaţii suplimentare contactaţi distribuitorul produsului.

Transport – manipulare: Transportul se efectuează în recipienţi de oţel şi baterii de flacoane.

Dacă este posibil a nu se transporta în vehicule în care spaţiul pentru materialele de transport  este separat de cabina şoferului.

Şoferul trebuie să fie atenţionat asupra posibilelor pericole legate de produsul transportat şi trebuie să cunoască măsurile care trebuie luate în caz de tamponare sau accidente. Flacoanele cu gaz trebuie securizate înaintea transportului. Valva containerului trebuie închisă şi impermeabilă. Piuliţa şi şurubul pentru închiderea valvei (dacă este disponibil) trebuie corect înşurubate. Capacul de protecţie al valvei trebuie corect înşurubat. Trebuie asigurată ventilaţia satisfăcătoare. Trebuie cunoscute regulamentele prevăzute în instrucţiunile de manipulare.

Instrucţiuni pentru protecţia muncii şi de utilizare: nu trebuie utilizate uleiuri sau grăsimi, pentru a evita contactul acestora cu produsul. Valva trebuie deschisă încet pentru a evita şocurile de presiune. Trebuie prevenită pătrunderea apei în vasul cu gaz. Trebuie prevenit fluxul invers în vasul cu gaz. Trebuie utilizat numai echipament adecvat pentru produs şi temperatura şi presiunea prescrisă. În caz de neclarităţi trebuie consultat distribuitorul produsului. Produsul trebuie păstrat departe de surse de combustie, incluzînd descărcările electrostatice. Trebuie cunoscute instrucţiunile de utilizare ale distribuitorului produsului. Manipularea containerelor pentru oxigen este permisă doar persoanelor special instruite. Trebuie cunoscute regulamentele prevăzute în instrucţiunile de manipulare în vigoare.

Alte proprietăţi periculoase ale substanţei: oxigenul gaz este mai greu decât aerul. Se poare acumula în spaţii închise, în special la nivelul podelei, sau în zonele joase ale clădirilor. Poate interacţiona violent cu agenţi inflamabili sau reducători. Oxidează puternic materia organică. Există un risc de explozie la scurgerea peste materialele organice de construcţie (lemn, asfalt, etc). Accelerează combustia. Focul poate cauza explozia containerului. Trebuie asigurat că toate persoanele implicate în manipularea şi utilizarea produsului cunosc riscurile asociate. Înainte de utilizarea produsului trebuie cunoscute regulile de protecţie a muncii.

Alte proprietăţi periculoase ale substanţei: oxigenul gaz vapori este mai greu decât aerul. Se poare acumula în spaţii închise, în special la nivelul podelei, sau în zonele joase ale clădirilor. Poate interacţiona violent cu agenţi inflamabili sau reducători. Oxidează puternic materia organică. Există un risc de explozie la scurgerea pe materiale organice de construcţie. Accelerează combustia. Focul poate cauza explozia containerului. Trebuie asigurat că toate persoanele implicate în manipularea şi utilizarea produsului cunosc riscurile asociate. Înainte de utilizarea produsului în orice proces nou sau experiment trebuie efectuat un studiu adecvat despre siguranţa produsului şi despre oportunitatea folosirii lui.

  

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Este interzis contactul cu uleiuri şi grăsimi.

 

Ambalaj

Butelii sub presiune de 2 litri şi presiune de 200 bari

Butelii sub presiune de 3 litri şi presiune de 200 bari

Butelii sub presiune de 5 litri şi presiune de 200 bari

Butelii sub presiune de 10 litri şi presiune de 200 bari

Butelii sub presiune de 20 litri şi presiune de 200 bari

Butelii sub presiune de 50 litri şi presiune de 200 bari

Butelii sub presiune de 10 litri şi presiune de 150 bari

Butelii sub presiune de 40 litri şi presiune de 150 bari

Butelii sub presiune de 50 litri şi presiune de 150 bari

 

Producător

S.C. ABC SYSTEMS  S.R.L., Drobeta Turnu-Severin, 

Judeţul Mehedinţi, România

      

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. MESSER ROMÂNIA GAZ S.R.L., 

Calea Călăraşilor 177, bl. 45, ap. 7-9, sector 3, Bucureşti 

 

Data ultimei verificări 

Octombrie, 2005