PROPAFENONĂ 150 mg, comprimate

Compoziţie şi indicaţii terapeutice

Compoziţie

Un comprimat conţine clorhidrat de propafenonă 150 mg şi excipienţi: amidon de porumb, croscarmeloză sodică, stearat de magneziu, povidonă K30, celuloză microcristalină, talc.

Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice clasa Ic

Indicaţii terapeutice

Tahiaritmii supraventriculare, cum sunt: tahicardie joncţională, tahicardie supraventriculară din cadrul sindromului WPW, flutter atrial, fibrilaţie atrială paroxistică, în absenţa alterării funcţiei ventriculului stâng.

Tahicardie ventriculară simptomatică severă, cu potenţial letal. 

Contraindicaţii şi precauţii

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la propafenonă sau la oricare dintre excipienţi. Insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată. Şoc cardiogen (cu excepţia celui indus de aritmii). Bradicardie marcată.

Tulburări electrolitice necontrolate (de exemplu, ale kaliemiei).

Boli bronhopulmonare obstructive severe.

Hipotensiune arterială marcată.

Miastenia gravis.

Disfuncţii ale nodului sinusal.

Tulburări de conducere la nivel atrial, atrioventricular şi intraventricular (de exemplu: bloc atrioventricular de gradul II sau III, bloc de ramură complet, bloc bifascicular). Intoxicaţie digitalică.

În primele 3 luni după un infarct miocardic sau în cazul în care debitul cardiac este redus (fracţie de ejecţie a VS <35%), cu excepţia aritmiilor ventriculare care pun viaţa în pericol.

Precauţii

Similar celorlalte antiaritmice din clasa I, propafenona nu a dovedit un efect benefic în ceea ce priveşte supravieţuirea şi moartea subită.

Medicamentul trebuie administrat numai în cazurile cu indicaţii certe, datorită potenţialului proaritmogen şi a faptului că nu se cunoaşte cu certitudine modul în care influenţează prognosticul pacientului.

În general, antiaritmicele nu trebuie administrate în aritmiile cu simptomatologie săracă, fără modificări hemodinamice şi fără prognostic grav.

Similar celorlalte antiaritmice, propafenona poate determina apariţia unor forme mai severe de aritmie, creşterea frecvenţei aritmiilor preexistente sau agravarea simptomatologiei. În cazul în care, în timpul tratamentului cu propafenonă, apar blocuri sinoatriale, atrioventriculare, bloc de ramură complet sau extrasistole ventriculare multiple sau polimorfe, administrarea trebuie întreruptă imediat. Datorită efectului beta-blocant al propafenonei, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boli obstructive ale căilor aeriene sau astm bronşic.

Propafenona poate influenţa activitatea pacemaker-ului artificial. Ca urmare, funcţia pacemaker-ului trebuie verificată şi, dacă este necesar, reprogramată.

Interacţiuni

Asocierea propafenonei cu sultoprida este contraindicată, datorită riscului foarte mare de tulburări de ritm ventriculare, în special de torsada vârfurilor.

Efectul propafenonei poate fi potenţat de administrarea concomitentă de anestezice locale şi de alte medicamente cu efect cronotrop sau inotrop negativ (de exemplu: blocante beta-adrenergice, antiaritmice din clasa Ia).

Propafenona determină creşterea concentraţiei plasmatice a warfarinei, cu creşterea timpului de protrombină, impunând reducerea dozei de warfarină.

În cazul asocierii cu propafenona s-a observat creşterea concentraţiei plasmatice de propranolol, metoprolol, diltiazem, ciclosporină şi teofilină (în acest caz dublarea concentraţiei plasmatice); poate fi necesară reducerea dozei medicamentelor administrate concomitent cu propafenona, pentru evitarea cazurilor de supradozaj.

Asocierea cu chinidina poate duce la scăderea clearance-ului, cu creşterea concentraţiei în platou a propafenonei.

Propafenona determină creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei, cu risc de producere a intoxicaţiei digitalice. Ca urmare, în momentul iniţierii tratamentului cu propafenonă la bolnavii digitalizaţi, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de digoxină, eventual scăderea dozei. Pe parcursul tratamentului concomitent cu propafenonă, este necesară ajustarea dozei de digoxină în funcţie de concentraţia plasmatică.

Asocierea propafenonei cu anticolinesterazice prezintă risc de bradicardie excesivă. Administrarea concomitentă de cimetidină sau ketoconazol determină creşterea concentraţiei plasmatice de propafenonă prin inhibarea metabolizării antiaritmicului la nivelul citocromului P450. În cazul asocierii fenobarbitalului sau rifampicinei, se poate produce scăderea concentraţiei plasmatice de propafenonă, posibil sub nivelul terapeutic, cu apariţia aritmiilor.

Datorită efectului aritmogen al antidepresivelor triciclice şi înrudite, acestea pot determina apariţia de reacţii adverse în cazul asocierii cu antiaritmice, inclusiv propafenona.

Administrarea concomitentă cu ritonavir poate creşte incidenţa reacţiilor adverse ale propafenonei. 

Atenţionări speciale

Pacienţii cu cardiomiopatii de cauză organică prezintă risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse severe. La aceştia, precum şi la pacienţii vârstnici şi la cei cu disfuncţii ale ventriculului stâng (fracţie de ejecţie redusă), este necesară iniţierea treptată a tratamentului, cu doze mici, care se cresc cu prudenţă (la intervale de 5-8 zile). De asemenea, este necesară prudenţă deosebită şi pe perioada tratamentului de întreţinere.

Sarcina şi alăptarea

Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Având în vedere faptul că datele privind utilizarea la femeile gravide sau care alăptează sunt insuficiente iar propafenona traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern, nu se recomandă utilizarea sa în timpul sarcinii şi alăptării.

Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece propafenona determină tulburări de vedere şi ameţeli, poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, mai ales la începutul tratamentului, la creşterea dozelor, când se modifică medicaţia şi în cazul consumului concomitent de băuturi alcoolice.

Doze şi mod de administrare

Medicamentul Propafenonă 150 mg este destinat utilizării de către adulţi.

Doza de propafenonă este individualizată, în funcţie de tipul aritmiei, vârsta pacientului, tolerabilitate şi de răspunsul la tratament.

Se recomandă ca începerea terapiei cu Propafenonă 150 mg să se facă în spital, sub supravegherea unui medic specializat în tratamentul aritmiilor. Doza individuală de întreţinere trebuie stabilită sub supraveghere cardiologică, incluzând monitorizarea electrocardiogramei şi controlul tensiunii arteriale. De asemenea, unitatea trebuie să dispună de echipament de urgenţă. În timpul tratamentului, la intervale regulate, trebuie efectuate următoarele investigaţii: electrocardiogramă standard (ECG) – la intervale de o lună, electrocardiogramă Holter – la intervale de 3 luni, la nevoie ECG de efort.

Adulţi                                                

Doza iniţială recomandată este de un comprimat Propafenonă 150 mg (150 mg clorhidrat de propafenonă) de 3 ori pe zi. Doza se poate creşte la intervale de minimum 3 zile la 2 comprimate Propafenonă 150 mg (300 mg clorhidrat de propafenonă) de 2 ori pe zi şi, dacă este necesar, până la maximum 2 comprimate Propafenonă 150 mg (300 mg clorhidrat de propafenonă) de 3 ori pe zi. Doza de întreţinere uzuală este de 2 comprimate Propafenonă 150 mg (300 mg clorhidrat de propafenonă) de 2 ori pe zi.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, după masă.

În cazul tratamentului de lungă durată, metabolizarea propafenonei poate diminua, fiind necesară reducerea dozei.

Doza de propafenonă trebuie diminuată sau tratamentul trebuie reevaluat până la normalizarea electrocardiogramei, în următoarele cazuri:

–                când complexul QRS sau intervalul QT se prelungesc cu peste 20%;

–                când intervalul PQ se prelungeşte cu peste 50%;

–                când intervalul QT este prelungit peste 500 ms sau

–                când cresc incidenţa şi gravitatea aritmiilor cardiace.

Grupuri speciale de pacienţi

La pacienţii cu vârsta peste 70 ani, cu greutatea corporală sub 70 kg sau cu insuficienţă hepatică, este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, datorită creşterii biodisponibilităţii şi a timpului de înjumătăţire prin eliminare, se recomandă administrarea a 20-30% din doza uzuală.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Cu toate că eliminarea propafenonei şi a metaboliţilor ei principali nu este influenţată semnificativ de insuficienţa renală, antiaritmicul trebuie administrat, totuşi, cu prudenţă.

Copii

În lipsa studiilor privind eficacitatea şi siguranţa utilizării propafenonei la copii, nu se recomandă administrarea medicamentului la această grupă de vârstă.

Reacţii adverse

În general, propafenona poate produce reacţii adverse uşoare, dependente de doză, care apar în special la începutul tratamentului. Majoritatea acestora nu necesită întreruperea administrării, ci numai ajustarea dozei.

Ocazional, în special la doze mari, pot să apară tulburări gastro-intestinale (de exemplu, anorexie, gust amar, uscăciunea mucoasei bucale, greaţă, vărsături, constipaţie sau diaree), ameţeli, cefalee, tulburări de vedere, fatigabilitate. Foarte rar, pot să apară nelinişte, coşmaruri, tulburări de somn, anxietate sau stare de confuzie şi manifestări extrapiramidale. Aceste reacţii duc relativ rar la întreruperea tratamentului.

Mai puţin frecvent, pot să apară reacţii alergice cutanate, cum sunt eritem cutanat, prurit, exantem sau urticarie. De asemenea, rareori, pot să apară icter colestatic, discrazii sanguine sau sindrom lupic; toate aceste reacţii sunt reversibile după încetarea tratamentului.

Ocazional, s-a observat hipotensiune arterială ortostatică, în special la vârstnici. Această reacţie dispare la reducerea dozei sau întreruperea tratamentului.

Rareori, în timpul tratamentului cu propafenonă se pot produce bradicardie, bloc sinoatrial sau atrioventricular, bloc de ramură.

Propafenona prezintă risc aritmogen mic. Se pot produce modificări ale pragului de excitabilitate şi de sensibilitate cardiacă. Este posibilă apariţia tahicardiei ventriculare, flutterului şi fibrilaţiei atriale. Insuficienţa cardiacă se poate agrava.

Foarte rar, în caz de supradozaj s-au raportat convulsii.

De asemenea, se poate produce reactivarea astmului bronşic sau dispnee (la pacienţii cu boală bronhopulmonară obstructivă).

După administrarea de doze mari de propafenonă s-au raportat disfuncţie erectilă şi scăderea numărului de spermatozoizi.

În cazuri izolate, s-au observat leucopenie, trombocitopenie, chiar agranulocitoză (reversibile).

Supradozaj

În caz de supradozaj se pot produce prelungirea intervalului PQ, a complexului QRS, deprimarea automatismului nodului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, hipotensiune arterială mergând până la şoc cardiogen.

De asemenea, pot să apară şi manifestări extracardiace, cum sunt: cefalee, ameţeli, tulburări de vedere, parestezii, tremor, uscăciunea mucoasei bucale, greaţă, vărsături, constipaţie. În cazuri severe pot să apară convulsii tonico-clonice, somnolenţă, comă, apnee.

Nu se cunoaşte un antidot specific pentru supradozajul propafenonei.

Se recomandă internarea pacientului într-un serviciu de terapie intensivă.

Tratament specific

În caz de bradicardie este necesară reducerea dozei sau întreruperea administrării şi, dacă este necesar, tratament cu atropină.

Pentru combaterea blocului sinoatrial şi atrioventricular de gradul II sau III, se administrează atropină sau izoprenalină, iar, dacă este necesar, se instalează un pacemaker.

În caz de bloc atrioventricular este necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, la nevoie, electroconversie sau administrarea de doze mari de izoprenalină.

Tratamentul insuficienţei cardiace constă din administrarea de glicozide tonicardiace.

În caz de edem pulmonar se recomandă doze mari de diuretice, nitroglicerină, la nevoie catecolamine (de exemplu: adrenalină şi/sau dopamină sau dobutamină).

Tratament în supradozajul acut

În caz de hipotensiune arterială severă şi bradicardie se recomandă administrarea intravenoasă de adrenalină. Convulsiile se tratează prin administrarea de diazepam intravenos. Căile aeriene trebuie păstrate permeabile; dacă este necesar pacientul se intubează şi se administrează un miorelaxant. În caz de şoc cardiogen se recomandă resuscitare cardiorespiratorie.

Datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice şi a volumului aparent de distribuţie mare, hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt eficace.

Alte informaţii

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2077/2009/01-02-03