PROPRANOLOL 10 mg / PROPRANOLOL EEL 40 mg, comprimate

Compoziţie şi indicaţii terapeutice

Compoziţie

Propranolol 10 mg

Un comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, celuloză microcristalină, stearat de magneziu, talc.

Propranolol EEL 40 mg

Un comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină tip 102, stearat de magneziu, talc.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante neselective.

Indicaţii terapeutice

–                hipertensiune arterială;

–                profilaxia crizelor de angină pectorală de efort;

–                tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;

–                tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare (tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare (extrasistole, tahicardie ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;

–                 feocromocitom (în asociere cu alfa-blocante);

–                tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;

–                 cardiomiopatie hipertrofică;

–                migrenă;

–                tremor esenţial;

–                 stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii, oscilaţii tensionale şi tremor;

–                 hipertensiune portală

Contraindicaţii şi precauţii

Contraindicaţii

–                hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre excipienţi;

–                 reacţii de tip anafilactic în antecedente;

–                 astm bronşic şi bronhopneumopatii obstructive cronice;

–                 insuficienţă cardiacă decompensată;

–                 şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;

–                bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc atrioventricular de grad II şi III;

–                 angină vasculospastică;

–                 fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice;

–                 copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.

Precauţii

Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică, deoarece aceasta poate antrena tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic acut sau moarte

subită; dozele se reduc treptat, iar dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.

Sportivii trebuie atenţionaţi că propanololul şi alte beta-blocante adrenergice pot determina pozitivarea testelor antidoping.

Dacă medicul v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să îl întrebaţi înainte dea lua acest medicament.

Interacţiuni şi atenţionări speciale

Interacţiuni

Asocierea cu antiaritmice

Asocierea clorhidratului de propranolol cu antiaritmice (amiodaronă, propafenă, chinidină şi disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate, prin inhibarea mecanismelor simpatice adrenergice.

Clorhidratul de propranolol creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia,crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).

Asocierea cu anestezice halogenate

Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice halogenate.

Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu

Asocierea clorhidratului de propranolol cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil,) creşte riscul deprimării miocardice ;această asociere obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la pacienţii cu risc cardiac.

Asocierea cu antihipertensive

Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antihipertensive creşte efectul medicamentos al antihipertensivelor; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.

Asocierea cu antidepresive triciclice, neuroleptice

Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidepresive triciclice, neuroleptice creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.

Asocierea cu miorelaxante centrale

Asocierea clorhidratului de propranolol cu baclofen creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice. Asocierea cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene

Asocierea clorhidratului de propranolol cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene determină scăderea efectului antihipertensiv al clorhidratului de propranolol, prin favorizarea retenţiei hidrosaline.

Asocierea cu antidiabetice orale, insulină

Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidiabetice orale sau insulină impune monitorizarea glicemiei (reacţiile hipoglicemice sunt crescute şi prelungite iar simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).

Asocierea cu substanţe de contrast iodate

Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu substanţe de contrast iodate datorită riscului de reacţii adverse severe.

Asocierea cu cimetidina

Asocierea clorhidratului de propranolol cu cimetidina creşte concentraţia plamatică a clorhidratului de propranolol prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).

Asocierea cu inductoare enzimatice

Inductoarele enzmatice (de exemplu fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a clorhidratului de propranolol prin accelerarea metabolizarii hepatice, diminuând efectele sale terapeutice.

Asocierea cu compuşi de magneziu, aluminiu şi calciu

Compuşii de magneziu,aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a clorhidratului de propranolol. Se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi clorhidratul de propranolol.

Atenţionări speciale

Cardiopatia ischemică

La pacienţii cu cardiopatie ischemică,tratamentul cu clorhidrat de propranolol nu trebuie întrerupt brusc, deoarece poate antrena tulburări de ritm cardiac grave, infarct miocardic acut sau moarte subită. Dozele se vor reduce treptat. In această perioadă dacă este necesar, se introduce un alt antianginos, pentru a evita agravarea anginei pectorale.

Angina vasculospastică (Prinzmetal)

La pacienţii cu angină vasculospastică clorhidratul de propranolol, ca şi alte beta-blocante nu. trebuie utilizat. Se poate asocia altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de eficace.

Insuficienţă cardiacă

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.

În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), trebuie redusă doza de clorhidrat de propranolol..

Tulburări de ritm cardiac

La pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, beta-blocantele, se vor administra cu prudenţă,datorită efectului dromotrop negativ.

Feocromocitom

La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa- blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.

Vârstnici

La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.

Insuficienţa hepatică şi renală

La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor

Diabet zaharat

La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea glicemiei;deoarece anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de exemplu tahicardie, palpitaţii, transpiraţii).

Utilizarea clorhidratului de propranolol la bolnavii cu diabet zaharat necontrolat terapeutic necesită prudenţă.

Afecţiuni dermatologice

La pacienţii cu psoriazis, iniţierea tratamentului cu beta-blocante trebuie atent supravegheată, deoarece s-au observat cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.

Lipide plasmatice

Administrarea îndelungată de clorhidrat de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în măsură mai mică, creşterea colesterolului plasmatic; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor plasmatice nu este precizată.

Tireotoxicoză

In caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.

Alte atenţionări

La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect de antagonist faţă de adrenalină.

Deşi tratamentul cu beta-blocante scade riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al crizelor hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt (de exemplu la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă cordul. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice.

Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate periodic hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.

Sarcina şi alăptarea

Clorhidratul de propranolol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor gravide aflate sub tratament cu clorhidrat de propranolol.

Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu clorhidrat de propranolol pot prezenta hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie.

Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă.

Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Propranololul nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Doze şi mod de administrare

Feocromocitom: preoperator 60 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat; se va asocia obligatoriu cu un alfa-blocant.

Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg clorhidrat de propranolol, administrate cu 1-1% oră înaintea expunerii la situaţia stresantă.

Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 -80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în mai multe prize.

Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat până la 240 mg clorhidrat de propranolol pe zi.

Hipertensiune portală:utilizarea clorhidratului de propranolol pentru reducerea riscului apariţiei hemoragiilor din varice esofagiene trebuie realizată pe perioade lungi de timp; dozele de clorhidrat de propranolol se ajutează până la reducerea valorii pulsului cu 25%, în cazul în care nu există contraindicaţii.

Copii

Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-4 prize; doza uzuală este de 2-4 mg clorhidrat de propranolol/kg şi pe zi în 2 prize.

Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-3 prize. Propranolol 40 mg este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani.

Reacţii adverse şi supradozaj

Reacţii adverse

Lista de mai jos furnizează informaţii privind reacţiile adverse identificate din experienţa clinică, clasificate pe sisteme, aparate şi organe.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă utilizându-se următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (> 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, < 1/100), rare (>1/10000, < 1/1000), foarte rare (< 1/10000).

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: Apariţia anticorpilor antinucleari (excepţinal un sindrom lupoid)

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: Hipoglicemie

Tulburări psihice

Frecvente: Insomnie, coşmaruri

Tulburări cardiace

Frecvente: Bradicardie(uneori severă)

Rare: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrio-ventricular preexistent, insuficienţa cardiacă.

Tulburări vasculare

Frecvente: Extremităţi reci

Rare: Hipotensiune arterială marcată, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriaziforme).

Supradozaj

Supradozajul cu clorhidrat de propranolol provoacă bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.

In cazul ingestiei recente se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune medicinal. Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe se pot administra: atropină (1 -2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1­10 mg/oră), izoprenalină (15-85 ^g intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 ^g) sau dobutamină (2,5-10 ^g/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia adrenergică din cauza blocării receptorilor specifici de către clorhidratul de propranolol. Hemodializa nu este utilă.

Alte informaţii

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 830/2008/01-02; 831/2008/01-02