RAMIPRIL-AC 2,5 mg / 5 mg / 10 mg, comprimate

Compoziţie / Indicaţii terapeutice

Compoziţie

Ramipril-AC 2,5 mg

Un comprimat conţine ramipril 2,5 mg şi excipienţi: hipromeloză 2910, celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, stearil fumarat de sodiu.

Ramipril-AC 5 mg

Un comprimat conţine ramipril 5 mg şi excipienţi: hipromeloză 2910, celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, stearil fumarat de sodiu.

Ramipril-AC 10 mg

Un comprimat conţine ramipril 10 mg şi excipienţi: hipromeloză 2910, celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, stearil fumarat de sodiu.

Grupa farmacoterapeutică: produse active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială.

Insuficienţă cardiacă după infarct miocardic acut.

Profilaxia infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral sau a decesului la pacienţii cu risc cardiovascular crescut cum ar fi: boală coronariană, diabet zaharat, boală arterială ocluzivă de tip periferic sau acident vascular cerebral în antecedente.

Contraindicaţii / Precauţii

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la ramipril, la alţi IECA sau la oricare dintre excipienţii medicamentului. Edem angioneurotic în antecedente (ereditar/idiopatic sau ca o consecinţă a terapiei anterioare cu IECA).

Stenoză de arteră renală (bilaterală sau unilaterală la pacienţii cu rinichi unic). După efectuarea unui transplant renal.

Stenoze valvulare aortice sau mitrale semnificative hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar.

Sarcină (se va evita sarcina pe perioada tratamentului; se va începe tratamentul doar în cazul în care

testul de sarcină este negativ).

Alăptare.

Datorită experienţei terapeutice insuficiente, ramipril nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:

–  În cazul dializei;

–  În cazul administrării de diuretice hipokaliemiante;

–  În cazul hepatopatiei primare sau insuficienţei hepatice;

–  La pacienţi cu insuficienţă cardiacă decompensată netratată;

–  La copii.

Precauţii

In timpul administrării simultane de ramipril cu alte tratamente extracorporale (de exemplu dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de dializă sau LDL – afereză cu sulfat de dextran) pot apărea reacţii anafilactice grave până la ameninţătoare pentru viaţă. Aceste simptome pot apărea în cazul tratamentului de desensibilizare cu venin de insecte. De aceea, în timpul tratamentului cu ramipril nu se vor face: dializă sau hemodializă cu poli (acrilonitril, sodiu-2metilsulfonat)-membrane cu flux înalt (de exemplu AN69), LDL – afereză cu sulfat de dextran, tratament de desensibilizare cu venin de himenoptere.

Dacă, în timpul tratamentului, apare edemul angioneurotic, administrarea ramipril trebuie întreruptă imediat. Edemul angioneurotic indus de IECA poate afecta laringele, faringele şi/sau limba. Imediat se va administra epinefrina 0,3 – 0,5 mg subcutanat sau 0,1 mg intravenos, lent sub controlul tensiunii arteriale si EKG, urmată de administrarea sistemică de glucocorticoizi. Ulterior, se recomandă administrarea de antihistaminice H₁. In caz de deficit cunoscut de inactivator C₁, poate fi administrat inactivator C₁.

Ramipril trebuie administrat numai după o atentă analiză a raportului risc/beneficiu şi controlului normal al parametrilor reprezentativi clinici şi de laborator în următoarele cazuri:

–  Reacţii imunitare anormale sau boala colagenului (de exemplu lupus eritematos, sclerodermie);

–  Tratament simultan cu imunosupresive (de exemplu glucocorticoizi, citostatice, antimetaboliţi), alopurinol, procainamida sau litiu.

Interacţiuni / Atenţionări speciale

Atenţionări speciale

La începutul tratamentului cu ramipril poate să apară o scădere excesivă a tensiunii arteriale, în special la pacienţii cu deficite electrolitice şi/sau hidrice (de exemplu, vărsături/ diaree, tratament cu diuretice), cu insuficienţă cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau la cei cu hipertensiune arterială severă.

Înaintea începerii tratamentului cu ramipril, dacă este posibil, trebuie corectate deficitele electrolitice şi/sau hidrice sau doza de diuretic trebuie redusă sau, dacă este necesar, întreruptă cu cel puţin 2-3 zile înainte. Totuşi, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, trebuie ţinut însă cont de riscul supraîncărcării lichidiene.

După administrarea primei doze, dar şi după fiecare creştere ulterioară a dozei de ramipril şi/sau de diuretice de ansă, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi.

La pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină (pacienţi trataţi anterior cu diuretice, pacienţi cu deficite electrolitice şi/sau hidrice, pacienţi cu hipertensiune arterială severă, pacienţi cu insuficienţă cardiacă – în special după un infarct miocardic acut, pacienţi cu obstrucţia influxului sau efluxului sangvin la nivelul ventriculului stâng, pacienţi cu stenoză de arteră renală semnificativă hemodinamic (poate fi necesară întreruperea terapiei preexistente cu diuretice) există pericolul scăderii marcate bruşte a tensiunii arteriale şi poate să apară alterarea funcţiei renale datorate inhibării enzimei de conversie a angiotensinei. Dacă ramipril se administrează pentru prima dată în astfel de cazuri sau pentru prima dată în doze mai mari, trebuie monitorizată cu atenţie tensiunea arterială până când nu mai este de aşteptat o scădere ulterioară bruscă a tensiunii arteriale. De asemenea, trebuie monitorizate cu atenţie la începutul terapiei următoarele categorii de pacienţi: -Pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

-Pacienţii la care scăderea tensiunii arteriale este periculoasă (de exemplu, pacienţii cu stenoza vaselor coronariene sau a vaselor cerebrale).

– Pacienţii care urmează să sufere o intervenţie chirurgicală majoră sau anestezie, deoarece IECA pot determina hipotensiune arterială sau chiar şoc prin creşterea potenţării efectului hipotensor. Dacă nu este posibilă întreruperea IECA, volemia trebuie supravegheată cu atenţie.

Funcţia renală trebuie verificată înaintea administrării ramipril. Se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale, în special în primele săptămâni de tratament la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, pacienţii cu stenoză de arteră renală unilaterală (în acest caz, chiar şi o creştere minoră a creatininei plasmatice poate fi un indicator al insuficienţei rinichiului afectat) şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Pe toată perioada tratamentului trebuie monitorizate atent creatinina plasmatică şi kaliemia. La pacienţii cu insuficienţă renală sunt necesare determinări frecvente ale concentraţiei plasmatice a potasiului.

Hiperkaliemia poate să apară în timpul tratamentului cu IECA, în special, în prezenţa insuficienţei renale şi/sau insuficienţei cardiace. Suplimentele de potasiu sau diureticele care economisesc potasiu nu sunt, în general, recomandate deoarece pot determina creşteri semnificative ale kaliemiei. Dacă se consideră necesară administrarea agenţilor menţionaţi mai sus, trebuie monitorizată frecvent kaliemia.

Copii

Nu există date disponibile privind siguranţa administrării ramipril la această grupă de vârstă.

Vârstnici

La începutul terapiei, pacientii vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) trebuie monitorizate cu atenţie.

Sarcina şi alăptarea Sarcina

Siguranţa administrării ramiprilului la femeile însărcinate nu a fost stabilită. În ultimii ani au fost raportate cazuri de sindrom fetal la administrarea de IECA, caracterizat prin hipoplazie craniană severă, încetinirea creşterii intrauterine, oligohidramnios şi anurie neonatală şi poate avea ca finalitate moartea neonatală, determinată probabil de efectul hipotensiv asupra fătului în perioada trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină. Este de preferat ca în primul trimestru de sarcină să se schimbe ramiprilul cu un antihipertensiv alternativ, în ideea evitării acestor efecte. De aceea, diagnosticul de sarcină trebuie exclus înainte de începerea tratamentului cu IECA (de exemplu ramipril) şi trebuie evitată pe perioada tratamentului cu ramipril. In cazul sarcinii apărute în timpul tratamentului cu ramipril, trebuie luată în considerare trecerea la un tratament alternativ cu risc mai mic pentru copil,

deoarece administrarea ramiprilului, în special în perioada ultimelor 6 luni de sarcină, poate determina tulburări în dezvoltarea fetală, cu consecinţe grave.

Alăptarea

Ramipril se excretă în laptele matern. Nu există date suficiente referitoare la tratamentul cu ramipril pe perioada alăptării. De aceea, pe perioada alăptării, IECA (cum ar fi ramiprilul) nu trebuie utilizaţi.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Ramiprilul afectează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, în special, la începutul tratamentului, la creşterea dozei zilnice sau în asociere cu etanolul.

Doze şi mod de administrare

La începutul tratamentului cu ramipril, în special în cazul pacienţilor cu deficit de electroliţi şi/sau fluide (de exemplu: vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficienţă cardiacă, pot să apară forme severe de hipertensiune arterială şi hipotensiune arterială.

Dacă este posibil, înaintea începerii tratamentului cu ramipril se va corecta deficitul de electroliţi şi/sau fluide şi se va reduce, sau chiar întrerupe, medicaţia diuretică pentru cel puţin 2 – 3 zile.

Pacienţi cu funcţie renală normală

Doza iniţială uzuală este de 2,5 mg ramipril, administrată dimineaţa. In funcţie de răspunsul la tratament, doza se ajustează şi poate fi crescută până la 10 mg ramipril pe zi.

De obicei, doza de întreţinere este de 2,5 – 5 mg ramipril iar doza maximă este de 10 mg ramipril pe zi. Intervalul de timp între creşterile dozei este de cel puţin 3 săptămâni.

Dacă efectul antihipertensiv obţinut cu o doză de 5 mg ramipril zilnic nu este suficient, se recomandă să se ia în considerare asocierea unui diuretic sau a unui blocant de calciu. Aceasta ar putea determina creşterea efectului antihipertensiv al ramiprilului.

La pacienţii cu deficite electrolitice şi/sau hidrice (de exemplu vărsături/diaree, tratament cu diuretice), cu insuficienţă cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau cu hipertensiune arterială severă tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză, de 1,25 mg ramipril, o dată pe zi, dimineaţa.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială este de 1,25 mg ramipril, dimineaţa. De obicei, doza de întreţinere este de 2,5 mg ramipril pe zi. Nu trebuie depăşită doza maximă de 5 mg ramipril pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Ramipril nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Vârstnici (peste 65 ani)

La unii pacienţi vârstnici (peste 65 ani), reacţia la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) poate fi mai intensă decât la pacienţii mai tineri. Prin urmare, la pacienţii vârstnici şi la pacienţii la care scăderea tensiunii arteriale este periculoasă (de exemplu, pacienţii cu stenoza vaselor coronariene sau a vaselor cerebrale), trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (1,25 mg ramipril pe zi).

Copii

Deoarece nu există date disponibile privind administrarea la copii, ramiprilul nu trebuie administrat la această grupă de vârstă.

Mod de administrare

Ramipril-AC poate fi administrat fără alimente dar trebuie administrat împreună cu o cantitate suficientă de lichid. Alimentele nu afectează în mod semnificativ absorbţia ramiprilului. Durata tratamentului cu ramipril nu trebuie să fie mai mică de 15 luni.

Reacţii adverse / Supradozaj

Reacţii adverse

La pacienţii trataţi cu ramipril sau alţi IECA pot apare următoarele reacţii adverse:

–  cefalee, astenie, vertij, lipotimie;

–   hipotensiune arterială (inclusiv ortostatică) însoţită de ameţeli, transpiraţie, slăbiciune şi tulburări de vedere, sincopă;

–  erupţii cutanate maculopapuloase, urticarie, prurit, înroşirea pielii, excepţional dermatită lichenoidă sau psoriaziformă, eritem multiform, sindrom Stenvens Johnson sau necroepidermoliza toxică;

–  greaţă, vărsături, diaree, disgeuzie, senzaţie de apăsare în regiunea epigastrică, rar necroză hepatică;

–  febră;

–  tuse uscată, rareori bronhospasm, dispnee, bronşite, sinuzite sau rinite, rareori edem angioneurotic;

–  tulburările funcţionale renale, rareori insuficienţa renală.

Modificări ale testelor de laborator: creşterea concentraţiei serice a ureei, creatininei şi potasiului (hiperkaliemie, de obicei tranzitorie), scăderea concentraţiei serice a sodiului, foarte rar hemoliză/anemie hemolitică, descreşterea hemoglobinei, hematocritului, leucocitelor sau trombocitelor, proteinurie, rar creşteri ale bilirubinei serice sau enzimelor hepatice.

Supradozaj

Simptome

In caz de supradozaj pot apare următoarele simptome: hipotensiune arterială severă, bradicardie, colaps, tulburări electrolitice, insuficienţă renală.

Tratament

In funcţie de caracterul şi severitatea simptomelor apărute se vor lua măsurile terapeutice necesare. In afară de întreruperea tratamentului cu ramipril (şi dacă ingestia este recentă, lavajul gastric, administrarea de adsorbanţi şi sulfat de sodiu într-un interval de 30 minute după administrarea ramiprilului), se va instaura o supraveghere atentă a parametrilor vitali într-o unitate de terapie intensivă. Ramipril este mai greu dializabil.

In cazul apariţiei hipotensiunii arteriale, pacientul trebuie aşezat în poziţie de şoc şi se va avea în vedere introducerea unei soluţii saline şi a unui înlocuitor de plasmă sau, dacă aceste acţiuni nu au rezultatul scontat, se vor administra intravenos catecolamine. Se va lua în consideraţie aplicarea unui tratament cu angiotensină II. Se vor monitoriza în permanenţă electroliţii serici şi nivelurile creatininei.

Alte informaţii

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 497/2007/01; 498/2007/01; 499/2007/01