Ranoxil 125 mg/5 ml
5 ml suspenie orală conţin 125 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat şi excipienţi: sorbitol, aromă Tutti frutti, gumă xantan, citrat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, zaharină sodică, Sunset Yellow (E 110).
Ranoxil 250 mg/5 ml
5 ml suspenie orală conţin 250 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat şi excipienţi: sorbitol, aromă Tutti frutti, gumă xantan, citrat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, zaharină sodică, Sunset Yellow (E 110).
Antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins.
Indicaţii terapeutice
Ranoxil este indicat în tratamentul infecţiilor cu microorganisme sensibile, cum sunt:
Profilaxia endocarditelor bacteriene: la pacienţii cu risc de apariţie a endocarditei bacteriene în timpul unor intervenţii chirurgicale (de exemplu extracţii dentare), Ranoxil poate fi utilizat pentru prevenirea bacteriemiei.
Infecţiile determinate de microorganisme patogene cu sensibilitate dovedită la penicilina G trebuie tratate în mod preferenţial cu penicilina G.
Contraindicaţii
Precauţii
Apariţia diareei severe şi persistente trebuie prompt suspectată de apariţia colitei pseudomembranoase determinată de antibiotice (diaree apoasă, cu mucus şi striuri de sânge, dureri abdominale difuze sau colicative, febră şi, ocazional, tenesme), care poate fi letală. În asemenea cazuri, tratamentul cu Ranoxil trebuie întrerupt imediat şi trebuie instituit un tratament adecvat pentru agentul patogen (de exemplu vancomicină). Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate.
Dacă apar reacţii alergice de orice tip, inclusiv erupţie cutanată maculopapulară, tratamentul cu amoxicilină trebuie întrerupt şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător.
În timpul tratamentului cu doze mari de amoxicilină se recomandă un aport adecvat de lichide, pentru a scădea riscul apariţiei cristaluriei.
Tratamentul de lungă durată cu amoxicilină poate determina dezvoltarea de microorganisme rezistente sau fungi.
În timpul tratamentului cu amoxicilină poate să apară pozitivarea testului Coombs direct.
Interacţiuni
Alopurinol: administrarea concomitentă de alopurinol poate creşte riscul apariţiei erupţiilor cutanate.
Metotrexat: se recomandă scăderea dozei de metotrexat, deoarece amoxicilina scade eliminarea renală a metotrexatului şi creşte riscul toxicităţii hematologice.
Contraceptive orale: risc crescut de sarcină sau de tulburări menstruale, datorită scăderii circulaţiei enterohepatice a metaboliţilor estrogenilor; se recomandă măsuri contraceptive suplimentare.
Anticoagulante: amoxicilina poate determina prelungirea timpului de sângerare.
Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid (de exemplu 0,5 g de 4 ori pe zi; cu excepţia copiiilor cu vârsta sub 2 ani în cazul cărora probenecidul este contraindicat) scade eliminarea renală a amoxicilinei şi determină concentraţii plasmatice crescute şi susţinute.
Antibiotice bacteriostatice: amoxicilina acţionează doar asupra microorganismelor aflate în faza de multiplicare (mecanism bactericid) şi nu trebuie asociată cu antibiotice bacteriostatice cum sunt tetraciclina sau cloramfenicolul.
Amoxicilina se administrează cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro- intestinale, în special colită determinată de antibiotice.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu sifilis primar, deoarece în timpul tratamentului cu amoxicilină poate să apară reacţia Jarisch – Herxheimer. Această reacţie manifestată prin febră, frisoane, cefalee şi reacţii locale, poate fi periculoasă în sifilisul cardiovascular sau unde există risc de creştere a afectării locale cum este atrofia optică.
Se recomandă prudenţă la pacienţii atopici, la cei cu astm bronşic sau febra fânului.
La pacienţii cu hipersensibilitate la cefalosporine trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei reacţiei de hipersensibilitate încrucişată.
Datorită conţinutului de sorbitol, Ranoxil nu trebuie utilizat la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză. La doze mari, sorbitolul poate avea un uşor efect laxativ.
La pacienţii cu regim hiposodat strict trebuie avut în vedere conţinutul în sodiu al medicamentului.
La pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de clearance-ul creatininei.
Sarcina şi alăptarea
În studiile la animale, amoxicilina nu a dovedit efecte teratogene. În clinică nu au fost observate efecte malformative sau fetotoxice în cazul administrării amoxicilinei în timpul sarcinii. Prin urmare, amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Amoxicilina se excretă în laptele matern în cantităţi mult inferioare dozei terapeutice. Prin urmare, alăptarea este posibilă în timpul tratamentului cu amoxicilină. Totuşi, în caz de apariţie la nou-născut a diareei, candidozei sau erupţiilor cutanate se recomandă fie întreruperea alăptării fie a tratamentului cu amoxicilină.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Ranoxil nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Adulţi
În general, doza recomandată este de 250 mg amoxicilină de 3 ori pe zi. În cazul infecţiilor mai severe aceasta poate fi crescută la 500 mg amoxicilina de 3 ori pe zi. Doza maximă recomandată este de 6 g amoxicilină pe zi, divizată în mai multe prize.
Administrarea dozelor mari este necesară în:
Copii cu vârsta mai mică de 10 ani
În general, doza recomandată este de 125 mg amoxicilină de 3 ori pe zi. În cazul infecţiilor severe sau la copii cu vârsta peste 10 ani doza poate fi crescută la 250 mg amoxicilină de 3 ori pe zi.
În otita medie acută recurentă sau severă la copii cu vârsta între 3 şi 10 ani se pot administra 750 mg amoxicilină de două ori pe zi, timp de două zile.
Profilaxia endocarditelor
Atunci când nu se face anestezie generală se administrează 3 g amoxicilină oral cu o oră înainte de intervenţie; dacă este necesar, a doua doză de 3 g amoxicilină poate fi administrată după 6 ore de la intervenţie.
Atunci când se face anestezie generală se administrează 3 g amoxicilină oral cu 4 ore înainte de anestezie, apoi a doua doză de 3 g amoxicilină oral (sau 1 g amoxicilină parenteral) cât mai curând posibil după intervenţie. În cazul în care utilizarea căii orale nu este posibilă de la început, se administrează 1 g amoxicilină parenteral imediat înaintea operaţiei, apoi 500 mg amoxicilină oral la 6 ore după operaţie.
La copii cu vârsta sub 10 ani se administrează jumătate din doza pentru adult, iar la cei cu vârsta sub 5 ani, un sfert din doza pentru adult.
Se administrează parenteral 1 g amoxicilină şi 120 mg gentamicină, imediat înainte de anestezie sau cu 15 minute înainte de intervenţie (dacă nu s-a efectuat anestezia), apoi 500 mg amoxicilină oral la 6 ore după intervenţie.
La copii cu vârsta între 5 şi 10 ani se administrează jumătate din doza de amoxicilină pentru adulţi şi 2 mg/kg gentamicină; la copii cu vârsta sub 5 ani se administrează un sfert din doza de amoxicilină pentru adulţi şi 2 mg/kg gentamicină.
Se administrează parenteral 1 g amoxicilină şi 120 mg gentamicină imediat înainte de anestezie, apoi 500 mg amoxicilină oral sau parenteral după 6 ore de la intervenţie. Aceeaşi schemă de tratament se poate aplica pacienţilor care au suferit intervenţii obstetricale, ginecologice şi gastro-intestinale, dar profilaxia de rutină în aceste cazuri este recomandată numai la persoanele cu proteză valvulară cardiacă.
În cazuri similare cu cele menţionate, la copii cu vârsta între 5 şi 10 ani se recomandă jumătate din doza de amoxicilină pentru adulţi şi 2 mg/kg gentamicină; la copii cu vârsta sub 5 ani se recomandă un sfert din doză de amoxicilină pentru adulţi şi 2 mg/kg gentamicină.
La pacienţii fără proteză valvulară cardiacă, se administrează parenteral 1 g amoxicilină înainte de inducţia anesteziei, apoi 500 mg amoxicilină după 6 ore de la intervenţie.
La copii cu vârsta între 5 şi 10 ani se administrează jumătate din doza pentru adulţi, iar la cei cu vârsta sub 5 ani, un sfert din doza pentru adulţi.
La pacienţii cu proteză valvulară cardiacă se administrează parenteral 1 g amoxicilină şi 120 mg gentamicină imediat înainte de inducţie, apoi 500 mg amoxicilină parenteral după 6 ore.
Amoxicilina şi gentamicina nu se amestecă în aceeaşi seringă.
Vârstnici
Nu este necesară adaptarea dozelor, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Excreţia amoxicilinei este întârziată în funcţie de gradul afectării renale, ceea ce impune ajustarea dozei în funcţie de clearance-ul creatininei.
Clearance-ul creatininei |
Doza |
Intervalul dintre doze |
>30 ml/min |
doza uzuală |
normal |
10 – 30 ml/min |
/ din doza uzuală |
12 ore |
<10 ml/min |
/ din doza uzuală |
24 ore |
La pacienţii anurici nu se administrează o doză mai mare de 2 g amoxicilină pe zi. La pacienţii dializaţi se administrează / din doza uzuală, după fiecare şedinţă de dializă.
Ranoxil se administrează pe cale orală.
Reconstituirea suspensiei orale: se adaugă apă fiartă şi răcită până aproape de semnul indicator de pe flacon şi se agită energic. Apoi se completează cu apă fiartă şi răcită până la semnul indicator. Se agită energic din nou.
A se agita energic flaconul înainte de fiecare administrare.
Supradozaj
Dozele foarte mari, îndeosebi în cazul administrării parenterale, realizează concentraţii excesive în urină, cu risc de cristalurie. Se recomandă consum adecvat de lichide. La pacienţii cu insuficienţă renală, poate fi necesară hemodializa.
Manifestări alergice: urticarie, eozinofilie, edem Quincke, tulburări respiratorii; excepţional şoc anafilactic.
Manifestări cutanate: erupţii maculopapuloase de natură alergică sau nonalergică, rar dermatită exfoliativă şi eritem polimorf.
Tulburări digestive: greaţă, vărsături, diaree, candidoză, glosită, stomatită.
Foarte rar au fost semnalate creşterea concentraţiei plasmatice a transaminazelor, tulburări hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie), nefrită interstiţială acută, colită pseudomembranoasă.
Administrarea de doze mari de P-lactamine, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, poate determina tulburări nervos-centrale (tulburări ale stării de conştienţă, mişcări anormale, crize convulsive).
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se ăstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
După reconstituire, se poate păstra maxim 14 zile la temperaturi între 2°C – 8°C (la frigider), în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate a 20 g pulbere pentru 100 ml suspensie orală şi măsură dozatoare marcată pentru 2,5 ml, 5 ml şi 10 ml.
Producător
Ranbaxy Laboratories Limited, India
Deţinătorul Autorizaţiei de punere de piaţă
Ranbaxy Laboratories Limited
Industrial Area 3, A.B. Road, Dewas – 455 001, Madyha Pradesh, India
Data ultimei verificări a prospectului Octombrie 2005
*CSID.ro nu recomandă administrarea de medicamente fără un consult medical și prescripția medicului. Este foarte periculos să luați medicamente fără recomandarea medicului. Medicamentele au efecte adverse, iar unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului este o informație orientativă, sunt medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, ce nu sunt menționate pe prospect. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabilă pentru aplicarea defectuoasă sau nereușită vreunui tratament bazat pe opinii sau păreri neavizate. Informația prezentată în prospect poate include inacurateți de ordin tehnic sau erori de tastat. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel