SINERDOL ISO, capsule, 300 mg/150 mg

Ce este SINERDOL ISO?

Compoziţie
O capsulă conţine rifampicină 300 mg, isoniazidă 150 mg şi excipienţi: conţinutul capsulei – lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu, talc, stearat de magneziu, corpul capsulei – dioxid de titan (E171), carmoisine(E122), Sunset Yellow (E110), Albastru strălucitor FCF (E133), gelatina, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil, capacul capsulei – Negru strălucitor BN (E151), gelatină.
Grupa farmacoterapeutică: antimicobacteriene; combinaţii de medicamente pentru tratamentul tuberculozei
Indicaţii terapeutice
Tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare, toate formele.

Contraindicaţii si Precauţii

Contraindicaţii
– Hipersensibilitate la rifampicină, isoniazidă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;
– Insuficienţă hepatică, icter de cauză hepatobiliară;
– Porfirie;
– Intervenţii care necesită anestezie generală;
– Administrare de inhibitori de protează (amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritornavir, lopinavir/ritonavir, saquinavir) sau delavirdină (vezi şi pct. Interacţiuni).
Precauţii
Funcţie hepatică afectată
Sinerdol Iso este o combinaţie de două medicamente, ambele fiind asociate cu posibila inducere a disfuncţiei hepatice. Pacienţilor cu funcţie hepatică perturbată nu trebui să li se administreze Sinerdol Iso decât dacă este absolut necesar, cu precauţie şi sub supraveghere medicală strictă. Riscul de hepatotoxicitate posibil indusă de isoniazidă şi de rifampicină necesită o supraveghere clinică şi biologică regulată a hemogramei (într-a 8-a zi, la sfârşitul primei luni, apoi la intervale mai lungi, de 2 luni) şi funcţiei hepatice (valoarea serică a transaminazelor). Dacă apar semne de afectare hepatică la nivel celular (hepatită), tratamentul trebuie întrerupt.
Neuropatie periferică
În urma terapiei cu Sinerdol Iso poate apărea neuropatie periferică. Examenul neurologic regulat este necesar, precum şi administrarea cu prudenţă la etilici. Suplimentarea tratamentului cu piridoxină (vitamina B6) previne sau determină regresiunea cazurilor rare de neuropatie provocată de acest medicament, în special la pacienţii vârstnici sau malnutriţi.
Tratament intermitent
Manifestările de hipersensibilitate sunt mai frecvente, chiar exclusive, în cazul tratamentului intermitent sau al întreruperii/readministrării rifampicinei.
Alte precauţii
Rifampicina poate întârzia excreţia biliară a substanţelor de contrast.
Rifampicina intră în competiţie cu bilirubina şi testul BSP. Pentru a evita rezultate fals pozitive, testul BSP se va realiza dimineaţa, înainte de administrarea rifampicinei.
Rifampicina poate influenţa unele rezultate de laborator: testul Combs; determinarea acidului folic şi a vitaminei B12; analiza de urină bazată pe reacţii colorimetrice sau spectrofotometrice; concentraţiile serice ale acidului uric, bilirubina, transaminazele.
Rifampicina colorează în roşu urina, saliva, lacrimile, sputa şi transpiraţia, iar pacienţii trebuie avertizaţi asupra acestei posibilităţi. Lentilele de contact se pot, de asemenea, colora în roşu.
Metodele contraceptive hormonale sistemice trebuie înlocuite cu metode non-hormonale în timpul tratamentului cu rifampicină (vezi şi pct. Interacţiuni).
Isoniazida poate provoca crize convulsive în cazul supradozajului sau în cazul unui teren favorabil (la pacienţi cu acetilare lentă). Supravegherea şi administrarea de anticonvulsivante la nevoie sunt măsuri esenţiale.
Isoniazida are efect inductor enzimatic, de exemplu asupra acid delta-amino-levulinic-sintetazei. Au fost raportate cazuri izolate de asociere a exacerbării porfiriei cu administrarea rifampicinei.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine p-hidroxibenzoaţi poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Interacţiuni

Rifampicina este un inductor al enzimelor microzomale hepatice, ceea ce poate conduce la scăderea concentraţiilor plasmatice a unor medicamente, dacă sunt administrate concomitent: anticonvulsivante, antiaritmice, beta-blocante, blocanţi ale canalelor calciului, glucocorticoizi, antidiabetice, anticoagulante orale, digoxină, asociaţii estroprogestative, antiestrogeni (tamoxifen, toremifen), antipsihotice (haloperidol), antidepresive triciclice (amitriptilină) benzodiazepine (diazepam), barbiturice, cloramfenicol, claritromicină, doxiciclină, fluorochinolone, medicamente antiretrovirale (zidovudina), ciclofosfamidă, fenitoină, ciclosporină, tacrolimus, metadonă, teofilină, terbinafină. Asocierea acestor medicamente cu rifampicina necesită ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu inhibitori de protează (amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritonavir, lopinavir/ritonavir, saquinavir) este contraindicată, din cauza reducerii concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii inhibitorilor de protează prin creşterea metabolizării hepatice. De asemenea, este contraindicată administrarea concomitentă cu delavirdina, deoarece se produce scăderea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii acesteia prin creşterea metabolizării hepatice.
Folosirea concomitentă cu halotan sau alte anestezice volatile halogenate trebuie evitată, datorită riscului crescut de hepatotoxicitate. În cazul unor intervenţii programate, se va întrerupe tratamentul cu Sinerdol Iso cu o săptămână înainte de intervenţie şi se va relua numai după 15 zile.
Administrarea împreună cu disulfiram nu este recomandată, deoarece poate determina tulburări de comportament şi afectarea coordonării.
Antiacidele sau acidul paraaminosalicilic vor fi administrate la cel puţin 8 ore de la administrarea rifampicinei, pentru a se evita diminuarea absorbţiei antibioticului. Rifampicina poate interfera determinările microbiologice standard ale acidului folic şi vitaminei B12.
În urma tratamentului cu Sinerdol Iso scade concentraţia plasmatică a blocantelor canalelor de calciu (verapamil, diltiazem şi nifedipină) datorită creşterii metabolizării hepatice. În cazul necesităţii terapiei asociate, se recomandă ajustarea dozelor blocantelor canalelor de calciu şi supraveghere clinică în timpul tratamentului cu rifampicină şi după întreruperea acestuia.
Sinerdol Iso scade concentraţia plasmatică a antiaritmicelor din clasa I (disopiramidă, hidrochinidină, chinidină). Este recomandată supravegherea clinică, electrocardiografică şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale antiaritmicului. La nevoie se va adapta posologia antiaritmicului în timpul tratamentului cu Sinerdol Iso şi după întreruperea sa (poate exista risc de supradozaj al antiaritmicului).
Administrarea de Sinerdol Iso scade efectul anticoagulantelor orale. În aceste situaţii este indicat controlul nivelului de protrombină. De asemenea, se vor adapta dozele de anticoagulant, atât în timpul tratamentului cu Sinerdol Iso, cât şi 8 zile după încheierea tratamentului.
Tratamentul cu Sinerdol Iso şi antifungice (fluconazol, itraconazol, ketoconazol) scade concentraţia plasmatică şi eficacitatea celor două medicamente antiinfecţioase (inducţie enzimatică a rifampicinei şi scăderea absorbţiei intestinale datorate grupării azol antifungice). Scăderea concentraţiei plasmatice a fluconazolului este mai marcată decât a celorlalte antifungice. Se indică spaţierea administrării celor două medicamente la interval de 12 ore, supravegherea concentraţiei plasmatice a azolilor antifungici şi, eventual, ajustarea posologiei.
Rifampicina determină scăderea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii morfinei şi a metabolitului său activ. Este indicată supravegherea clinică şi ajustarea dozelor de morfină în timpul tratamentului cu rifampicină şi după întreruperea sa.
În cazul administrării de Sinerdol Iso cu pirazinamidă, se produce adiţia efectelor hepatotoxice. Se indică supraveghere clinică şi biologică.
Rifampicina poate întârzia excreţia biliară a substanţelor de contrast radiologice utilizate pentru opacifierea veziculei biliare.
Rifampicina provoacă o inhibare competitivă temporară a eliminării bromosulfoftaleinei. Pentru a evita rezultate patologice inexacte, trebuie efectuat testul cu bromosulfoftaleina, dimineaţa înainte de administrarea rifampicinei (vezi şi pct. Precauţii).

Atenţionări speciale
În insuficienţa renală severă este necesară adaptarea dozei de Sinerdol Iso.
Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rifampicina
Experimentele la animale au pus în evidenţă un efect teratogen al rifampicinei la doze mari, la şobolani şi şoareci. În clinică, utilizarea rifampicinei în cursul unui număr limitat de sarcini nu a determinat, aparent, efecte malformative sau fetotoxice. Totuşi, deoarece consecinţele expunerii la rifampicină în timpul sarcinii nu au fost evaluate prin studii clinice adecvate la om, rifampicina nu se va utiliza în timpul sarcinii decât dacă eventualul beneficiu terapeutic la mamă justifică riscul potenţial asupra fătului. Administrată în ultimele săptămâni de sarcină, rifampicina poate determina hemoragii postnatale.
Isoniazida
Studiile la animale nu au pus în evidenţă efecte teratogene ale isoniazidei. În absenţa efectelor teratogene la animale, un efect malformativ la om este puţin probabil.
Utilizarea isoniazidei în cursul unui număr limitat de sarcini, aparent, nu a determinat efecte malformative sau fetotoxice. Totuşi, sunt necesare studii complementare pentru a evalua consecinţele unei expuneri la isoniazidă în timpul sarcinii.
Utilizarea asocierii medicamentoase Sinerdol Iso nu este indicată în cursul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Datorită excreţiei în laptele matern a ambelor substanţe active ale Sinerdol Iso, nu este recomandată alăptarea în timpul tratamentului.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Nu s-au raportat cazuri de afectare a capacităţii de a conduce vehicul

Doze şi mod de administrare

Tratamenul tuberculozei se face conform Programului Naţional de Control al Tuberculozei.
Doza recomandată la adulţi cu greutatea peste 50 kg este de 2 capsule pe zi, într-o singură priză, preferabil la distanţă de mese.
– Doza uzuală de rifampicină: 8-12 mg/kg şi zi;
– Doza uzuală de isoniazidă: 5 mg/kg şi zi.

Reacţii adverse

Rifampicina şi isoniazida sunt, în general, bine tolerate la dozele recomandate.
Rifampicina
Tulburări hematologice:
– rar: eozinofilie, leucopenie, agranulocitoză şi edeme. Pot apărea cazuri izolate de trombocitopenie, cu sau fără purpură, în mod obişnuit asociate cu tratamentul intermitent, reversibile la întreruperea tratamentului. În cazul apariţiei purpurei, administrarea rifampicinei trebuie întreruptă; au fost raportate cazuri de hemoragii cerebrale fatale în cazul în care tratamentul a fost menţinut.
Tulburări ale sistemului imunitar:
– aceste reacţii apar obişnuit în cazul tratamentului intermitent sau după întreruperea momentană a administrării: sindrom gripal (cu episoade febrile, frisoane, cefalee, vertij şi dureri osoase; apar mai frecvent între a 3-a şi a 6-a lună de tratament. Frecvenţa acestui sindrom variază, dar se poate observa la 50% dintre pacienţii care au primit tratament o dată pe săptămână, în doze de 25 mg/kg sau mai mult), tulburări respiratorii şi astmatiforme, scăderea tensiunii arteriale şi şoc, anemie hemolitică acută, insuficienţă renală acută în urma unei necroze tubulare acute reversibile. S-au raportat şi cazuri de necroză corticală.
Tulburări endocrine:
– mai puţin frecvente: s-au raportat cazuri de perturbări ale ciclului menstrual la pacientele care au primit tratament antituberculos prelungit cu rifampicină.
Tulburări gastro-intestinale:
– mai puţin frecvente: anorexie, greaţă, dureri abdominale, meteorism;
– rar: vărsături, diaree;
– cazuri izolate de colită pseudomembranoasă.
Tulburări hepatobiliare:
– rar: manifestări precoce hepatice de hipersensibilitate (după prima lună de tratament): creşterea izolată a valorilor serice ale transaminazelor, foarte rar asociate cu semne clinice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
– mai puţin frecvente: reacţii vasomotorii, prurit, cu sau fără erupţii şi urticarie.
– cazuri izolate de reacţii de hipersensibilitate cutanate; câteva cazuri de sindrom Lyell, dermatită exfoliativă.
Alte reacţii:
Rifampicina poate determina colorarea în roşu a secreţiilor: urină, spută şi lichidul lacrimal. De asemenea, colorează ireversibil lentilele de contact.
Isoniazida
Tulburări hematologice: anemie, agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar:
– rar: febră, erupţii cutanate, acnee, icter sau hepatită, limfadenopatie, dureri musculare, artralgii, eozinofilie, discrazie sanguină;
– foarte rar: sindrom reumatoid, algodistrofie (sindrom umăr-mână), sindrom lupic.
Tulburări psihice:
– excitaţie neuropsihică: hiperactivitate, euforie, insomnie;
– în cazul unui teren predispozant, în special în urma asocierii cu etionamida, pot să apară: accese maniacale, delir acut sau depresie.
Tulburări ale sistemului nervos:
– neurotoxicitate (datorată, se pare, carenţei de piridoxină): neuropatie periferică, cu parestezii distale care apar mai ales la acetilatorii lenţi, la subnutriţi şi la etilici.
– convulsii, nevrită şi atrofie optică.
– creşterea frecvenţei crizelor la  epileptici.
Tulburări gastro-intestinale:
– greaţă, vărsături, dureri epigastrice, anorexie.
Tulburări hepatobiliare:
– creşterea relativ frecvenă a valorilor transaminazelor serice, bilirubinurie, cazuri rare de hepatită acută (cu sau fără icter), unele severe.

Supradozaj
Simptomele de supradozaj sunt mai frecvent corelate cu isoniazida a cărei doză letală este de 200 mg/kg. Absorbţia unor doze masive antrenează apariţia în interval de ½ de oră-3 ore a următoarelor manifestări: greaţă, vărsături, vertij, tulburări vizuale, halucinaţii, colorarea în roşu a tegumentelor şi a urinei, hepatomegalie, creşterea moderată a valorilor serice ale fosfatazelor alcaline şi transaminazelor.
Se poate instala coma convulsivă, care poate determina anoxie şi moarte.
Se instalează acidoza metabolică, cetonurie şi hiperglicemie.
Tratamentul se va institui în centre specializate: lavaj gastric, tratarea acidozei metabolice, reanimare cardiorespiratorie, administrare de anticonvulsivante şi doze mari de piridoxină. În cazurile foarte severe, hemodializa poate fi utilă.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Ambalaj
Cutie cu un blister din Al/PVC a 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule.