SINPLATIN 1mg/ml Concentrat pentru solutie perfuzabila

Ce este SINPLATIN?

Grupa farmacoterapeutică: alte antineoplazice, compuşi ai platinei.
Indicaţii terapeutice
Cancer testicular
Cisplatina este indicată în asociere cu alte chimioterapice la pacienţii care au fost trataţi iniţial cu chiumioterapie şi/sau radioterapie.
Cancer ovarian
Cisplatina este indicată în asociere cu alte chimioterapice la pacientele care au beneficiat anterior de tratamente chirurgicale şi/sau chimioterapie.
Cisplatina în monoterapie este indicată ca tratament de linia a 2-a la pacientele cu cancer ovarian, refractar la terapia standard cu chimioterapice şi care nu au fost tratate anterior cu cisplatină.
Cancer vezical avansat
Cisplatina este indicată în monoterapie la pacienţii care nu au răspuns la tratament chirurgical şi/sau radioterapie.
Cancer la nivelul capului şi gâtului
Cisplatina este indicată în asociere cu alte chimioterapice la pacienţii care au fost trataţi iniţial chirurgical şi/sau prin procedee radioterapeutice.
Cancer pulmonar cu celule mici sau cu alte tipuri de celule
Cisplatina este indicată în asociere cu alte chimioterapice la pacienţii care au fost trataţi iniţial chirurgical şi/sau prin procedee radioterapeutice.
Cancer de prostată
Cisplatina este indicată în monoterapie sau în asociere cu alte chimioterapice în cazuri specifice de cancer de prostată.
Cancer de col uterin şi de endometru

Contraindicatii si precautii

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cisplatină, la derivaţi de platină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Pacienţi cu disfuncţii renale preexistente, tulburări de auz, de asemenea, la pacienţi cu neuropatii periferice, cu excepţia cazurilor în care beneficiile terapeutice depăşesc riscurile potenţiale.
Pacienţi imunodeprimaţi.
Pacienţi deshidrataţi.
Sarcină şi alăptare.
Asocierea cu vaccin contra febrei galbene sau cu vaccinuri care conţin lizat bacterian.
Precauţii
Înaintea începerii tratamentului precum şi înainte de fiecare administrare trebuie determinate valorile creatininei serice, ureei plasmatice, clearance-ul creatininei şi valorile serice ale magneziului, sodiului, potasiului şi calciului.
S-au raportat reacţii asemănătoare reacţiilor anafilactice. Aceste reacţii apar la câteva minute după administrarea cisplatinei la pacienţii care au mai primit anterior cisplatină; ele pot fi controlate prin administrarea de adrenalină, glucocorticoizi şi antihistaminice.
Sinplatin poate fi administrat numai de către personal specializat în utilizarea terapiei cu agenţi chimioterapici.
Neurotoxicitatea este cumulativă. Înaintea fiecărui ciclu trebuie verificată absenţa simptomelor de neuropatie periferică. Neurotoxicitatea pote fi prevenită printr-o hidratare adecvată înaintea, în timpul şi după administrarea intravenoasă a perfuziei de cisplatină.
Deoarece toxicitatea renală este cumulativă, înaintea începerii tratamentului precum şi înainte fiecărui ciclu trebuie determinate valorile creatininei serice, ureei plasmatice, clearance-ul creatininei şi valorile serice ale magneziului, sodiului, potasiului şi calciului. Sinplatin nu trebuie administrat mai frecvent de o dată la fiecare 3 – 4 săptămâni.
Deoarece ototoxicitatea este cumulativă, înaintea începerii tratamentului precum şi înainte fiecărui ciclu trebuie efectuată audiograma.
Valorile elementelor figurate din sângele periferic trebuie monitorizate săptămânal. Funcţia hepatică trebuie monitorizată periodic. Examenul neurologic trebuie efectuat regulat.
În timpul tratamentului cu cisplatină şi 4 luni după întreruperea acestuia se recomandă măsuri contraceptive adecvate, atât la femei, cât şi la bărbaţi.
Interacţiuni
Utilizarea concomitentă a radioterapiei şi a medicamentelor mielosupresive, pot potenţa efectul mielosupresiv al cisplatinei. Concentraţiile plasmatice ale anticonvulsivantelor scad în timpul tratamentului cu cisplatină.
Administrarea concomitentă a medicamentelor nefrotoxice (de exemplu, aminoglicozide sau amfotericină B) sau ototoxice (de exemplu aminoglicozide) vor potenţa efectele toxice ale cisplatinei asupra acestor organe.

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea
Cisplatina este teratogenă şi embriotoxică la şoarece.
Utilizarea cisplatinei este contraindicată în timpul sarcinii şi alăptării.
Cisplatina se excretă în laptele matern.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece cisplatina poate produce reacţii adverse nervos centrale, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Doze şi mod de administrare

Sinplatin se administrează în mono- şi polichimioterapie sub strictă supraveghere medicală, în doze şi ritm adecvate stării şi evoluţiei pacientului.
Notă: Acele sau trusele pentru administrarea intravenoasă conţinând părţi de aluminiu care pot veni în contact cu cisplatina injectabilă, nu ar trebui folosite pentru preparare sau administrare
Aluminiul reacţionează cu cisplatina determinând formarea de precipitat care poate duce la pierderea eficacităţii.
Cancer metastatic testicular
Doza uzuală, în asociere cu alţi agenţi chimioterapici, este de 20 mg/m2 i.v., zilnic, timp de 5 zile la fiecare 3 săptămâni, cel puţin 4 cicluri.
Cancer metastatic ovarian
Doza uzuală, în asociere cu alţi agenţi chimioterapici, este de 75 – 100 mg/m2 i.v., pe ciclu, o dată la 4 săptămâni, pentru cel puţin 4 cicluri. Ca monoterapie, ar trebui administrat în doză de 100 mg/m2 i.v. pe ciclu, o dată la 4 săptămâni.
Cancer vezical avansat
Ca monoterapie, doza uzuală este de 50-70 mg/m2 i.v. pe ciclu, o dată la 3 – 4 săptămâni, depinzând de perioada de expunere la radioterapie şi/sau chimioterapie anteioară. Pentru pacienţii trataţi anterior o perioadă mai mare de timp, se recomandă o doză iniţială de 50 mg/m2 pe ciclu, repetată la fiecare 4 săptămâni.
Cancere la nivelul capului şi gâtului
Doza uzuală, în asociere cu alţi agenţi chimioterapici, este de 60 – 100 mg/m2 i.v., o dată la 3 săptămâni.
Carcinom pulmonar cu celule mici sau fără celule mici (non-microcelular)
Doza uzuală, în asociere cu alţi agenţi chimioterapici, este de 60 – 100 mg/m2 i.v., o dată la 3 – 4 săptămâni.
Cancer de prostată
Ca monoterapie, doza uzuală este de 100 mg/m2 i.v. pe ciclu, o dată în fiecare săptămână. În asociere cu alţi agenţi chimioterapici doza trebuie ajustată.
Cancer de col uterin
Pot fi utilizate două scheme de tratament:
– 100 mg/m2 i.v. pe ciclu la fiecare 3 – 4 săptămâni;
– 20 mg/m2 şi zi, i.v., timp de 5 zile pe ciclu la 3 – 4 săptămâni.
În asociere cu alţi agenţi chimioterapici doza trebuie ajustată.
Înainte de administrarea cisplatinei cu 8 – 12 ore, se efectuează o hidratare cu 1-2 litri de lichid. Hidratarea adecvată şi creşterea volumului urinar trebuie menţinute în următoarele 24 de ore. Un nou ciclu nu trebuie recomandat până când creatininemia nu scade sub 1,5 mg/100 ml şi/sau azotemia sub 25 mg/100 ml; elementele figurate ale sângelui să fie în limite acceptabile (trombocite > 10 000/mm3, leucocite > 4000/ mm3). Administrarea nu se repetă decât atunci când audiograma şi acuitatea vizuală sunt în limite normale.
Trebuie să se aibă în vedere doza şi vârsta pacientului.
Incompatibilităţi
Acele sau seturile de perfuzie cu părţi componente din aluminiu care pot veni în contact cu cisplatina nu trebuie folosite pentru prepararea sau administrarea Sinplatin. Aluminiul reacţionează cu cisplatina determinând formarea de precipitat şi scăderea eficacităţii acesteia.
Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa
Prepararea soluţiei pentru administrare intravenoasă: conţinutul unui flacon trebuie adăugat la 2 litri de solvent precum ser fiziologic (0,9%) sau soluţie de glucoză 5%. Perfuzia trebuie administrată timp de 6 – 8 ore. Diureza trebuie stimulată prin administrarea a 37,5 mg mannitol la soluţia de perfuzat.
Soluţia reconstituită trebuie protejată de lumină; păstrată la temperatura camerei (15 – 250C) este stabilă 20 de ore. Păstrarea la frigider determină apariţia unui precipitat. Orice soluţie rămasă neutilizată se aruncă.
1.Personalul calificat trebuie să prepare soluţia.
2.Aceasta se realizează în spaţii special destinate.
3.Trebuie utilizate mănuşi de protecţie.
4.Se recomandă evitarea contactului accidental cu ochii. În cazul contactului accidental cu ochii se recomandă spălare abundentă cu apă sau ser fiziologic.
5.Agenţii citotoxici nu trebuie manevraţi de personal feminin în perioada sarcinii.
6.Se recomandă precauţii speciale la aruncarea instrumentelor folosite la prepararea medicamentului citotoxic (seringi, ace). Materialele în exces şi resturile de sânge trebuie aruncate prin depozitarea lor în saci din polietilenă dublu sigilaţi şi incineraţi la temperaturi de 10000C. Resturile lichide trebuie îndepărtate prin spălare cu apă în cantitate mare.
7.Suprafaţa de lucru trebuie acoperită cu hârtie absorbantă acoperită cu plastic pe o parte.acelor cu lumen mare pentru a minimaliza presiunea şi posibila formare a aerosolilor. Formare a aerosolilor poate fi evitată prin utilizarea unui ac cu rol de evacuare a aerului.
Utilizaţi garnituri Luer-Lock la toate seringile şi trusele. Se recomandă utilizarea acelor cu lumen mare pentru a minimaliza presiunea şi posibila formare a aerosolilor. Formare a aerosolilor poate fi evitată prin utilizarea unui ac cu rol de evacuare a aerului.

Reacţii adverse

Nefrotoxicitate
Insuficienţa renală are caracter cumulativ, este corelată cu doza şi este toxicitatea care limitează doza de cisplatină. Toxicitatea renală a fost observată în a doua săptămână după administrarea cisplatinei, la aproximativ 1/3 dintre pacienţii trataţi cu o doză unică şi se manifestă prin creşterea concentraţiei plasmatice de uree, creatinină, acid uric şi/sau scăderea clearance-ul creatininei.
Toxicitatea renală devine mai severă şi durează mai mult pe măsură ce se repetă ciclurile de administrarea a cisplatinei.
Funcţia renală trebuie să revină la normal înainte de administrarea unei alte doze de cisplatină.
Alterarea funcţiei renale a fost asociată cu afectarea tubilor renali. Pentru reducerea nefrotoxicităţii, administrarea cisplatinei se face în perfuzii de 6-8 ore, cu hidratare şi adminstrare de manitol pe cale intravenoasă. Cu toate acestea, toxicitate renală poate să apară chiar şi după aceste proceduri.
Neurotoxicitate
De obicei se manifestă prin neuropatii periferice. Neuropatiile pot să apară după terapie prelungită (4 – 7 luni), dar au fost observate simptome neurologice şi după o singură doză.
Neuropatia poate progresa şi după întreruperea tratamentului. Au fost raportate neuropatie autonomă, mielopatia coloanei dorsale şi semnul Lhermitte.
Tratamentul cu cisplatină trebuie întrerupt atunci când se observă primele simptome. Neurotoxicitatea este reversibilă la 30-50% dintre pacienţi.
S-a raportat, de asemenea, pierderea gustului şi apariţia convulsiilor.
Pot să apară crampe musculare cu debut brusc şi durată scurtă. Acestea s-au observat la pacienţii care au utilizat o doză cumulativă relativ mare şi care aveau o neuropatie periferică într-un stadiu avansat.
Ototoxicitate
Ototoxicitatea a fost obsevată la aproximativ 30% dintre pacienţii trataţi cu o doză unică de 50 mg cispltină/m2 şi se manifestă prin tinitus şi/sau scăderea percepţiei în special pentru sunetele cu frecvenţă înaltă (4000 – 8000 Hz). La 10-15% dintre pacienţii trataţi a fost observată scăderea capacităţii auditive pentru tonul normal de conversaţie (250-2000 Hz).
Efectele ototoxice pot fi mult mai severe la copiii care utilizează cisplatină.
Scăderea auzului poate fi unilaterală sau bilaterală şi tinde să devină mai frecventă şi severă cu repetarea dozelor.
Foarte rar, s-a semnalat pierderea auzului după prima doză de cisplatină.
Ototoxicitatea poate fi accentuată prin iradiere prealabilă sau concomitentă la nivelul craniului.
Se recomandă efectuarea audiogramei înainte de iniţierea tratamentului şi înaintea administrării următoarelor doze de cisplatină.
S-a raportat toxicitate vestibulară.
Hematologice
Mielosupresia apare la 25 % – 30 % dintre pacienţii trataţi cu cisplatină. Cele mai scăzute valori ale trombocitelor circulante şi leucocitelor se înregistrează în intervalul dintre zilele 18 şi 23 (7,5-45), apoi, la majoritatea pacienţilor, s-a constatat revenirea la valori normale până în ziua 39 (13-62).
Leucopenia şi trombocitopenia sunt mai severe la doze mari.
Anemia (scădere hemoglobinei cu 2 g/100 ml) apare cu aproximativ aceeaşi frecvenţă ca şi leucopenia sau trombocitopenia.
În plus, s-a evidenţiat anemie hemolitică cu test Coombs pozitiv.
Incidenţa, severitatea şi importanţa relativă a acestui efect nu au fost stabilite, dar posibilitatea apariţiei procesului hemolitic trebuie luată în considerare la orice pacient tratat cu cisplatină la care s-a observat o scădere inexplicabilă a hemoglobinei. Procesul hemolitic este reversibil la întreruperea tratamentului.
Mielosupresia gravă (incluzând agranulocitoza şi/sau anemia aplastică) poate să apară la utilizarea cisplatinei în doze mari. Cisplatina creşte riscul de apariţie a unei leucemii secundare. Riscul de apariţie a leucemiei este dependent de doză.
Gastro-intestinale
Cisplatina provoacă la majoritatea pacienţilor greaţă şi vărsături severe; ocazional acestea pot fi atât de severe încât necesită întreruperea tratamentului. În general greaţa şi vărsăturile apar în decurs de una până la patru ore după tratament şi durează până la 24 ore. Diferite grade de greaţă şi anorexie pot persista până la o săptămână după tratament.
Greaţa şi vărsăturile tardive (începând la 24 ore sau persistând mai mult de 24 ore după chimioterapie) s-au observat la pacienţii la care a existat un control emetic complet în ziua tratamentului cu cisplatină. S-au mai raportat diaree şi dureri abdominale. Rareori poate să apară mucozită orală.
Dezechilibre electrolitice
La pacienţii trataţi cu cisplatină s-au observat: hipomagneziemie, hipocalcemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipofosfatemie care sunt datorate alterărilor tubulare renale.
În general, echilibrul hidroelectrolitic este restabilit prin administrarea suplimentară de electroliţi şi prin întreruperea administrării de cisplatină. S-a observat apariţia sindromului de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Toxicitate oculară
La pacienţii trataţi cu cisplatină în doze terapeutice au fost observate nevrite optice, edem papilar, cecitate centrală reversibile imediat după întreruperea tratamentului. În cazul unei terapii cu doze mari sau cu o frecvenţă a administrărilor mai mare decât cele recomandate au fost observate tulburări în percepţia  culorilor.
Hiperuricemie
Hiperuricemia apare aproximativ cu aceeaşi frecvenţă cu care apare creşterea uremiei şi a cretininemiei. Este mai pronunţată la doze mai mari de 50 mg cisplatină/m2, iar concentraţia plasmatică maximă apare între 3 şi 5 zile de la administrare. Terapia cu alopurinol reduce eficace concentraţia plasmatică de acid uric.
Reacţii anafilactice
Ocazional, la pacienţii trataţi anterior cu cisplatină s-au observat reacţiile anafilactice reprezentate prin erupţii cutanate, edem facial, tahicardie, wheezing, hipotensiune arterială şi care apar la câteva minute după administrarea de cisplatină.
Ocazional, la pacienţii trataţi anterior cu cisplatină s-au observat reacţiile anafilactice reprezentate prin erupţii cutanate, urticarie, eritem sau prurit. S-au raportat rar cazuri de edem facial, wheezing, tahicardie şi hipotensiune arterială care apar la câteva minute de la administrarea cisplatinei. Aceste reacţii pot fi tratate prin administrarea de adrenalină, corticosteroizi şi antihistaminice.
Pacienţii trataţi cu cisplatină trebuie urmăriţi cu atenţie datorită riscului de apariţie a reacţiilor anafilactice; pentru tratarea unor astfel de reacţii sunt necesare medicaţie adecvată şi aparatură pentru susţinerea funcţiilor vitale.
Hepatotoxicitate
La dozele recomandate pot să apară creşteri tranzitorii ale concentraţiilor plasmatice de bilirubină şi transaminaze hepatice.
Alte reacţii adverse
Rar, s-a raportat toxicitate vasculară (când cisplatina se administrează în asociere cu alte antineoplazice). Aceste evenimente pot include infarct miocardic, accident vascular cerebral, microangiopatie trombotică sau arterită cerebrală. S-au semnalat, de asemenea, fenomene Raynaud la pacienţii trataţi cu asocieri de bleomicină şi vinblastină cu sau făra cisplatină.
Pot să apară tulburări ale funcţiilor cardiace incluzând bradicardie, tahicardie şi cerebrală. S-au semnalat, de asemenea, fenomene Raynaud la pacienţii trataţi cu asocieri de bleomicină şi vinblastină cu sau făra cisplatină.
Pot să apară tulburări ale funcţiilor cardiace incluzând bradicardie, tahicardie şi aritmii.
Pot să apară şi alopecie, astenie şi stare de rău general.
Rareori, după extravazarea medicamentului a fost observată toxicitate la locul injectării. Poate să apară celulită tisulară, fibroză şi necroză.
S-au mai raportat tulburări ale spermatogenezei, ovulaţiei şi ginecomastie dureroasă.

Supradozaj
Supradozajul acut se manifestă prin insuficienţă renală, insuficienţă hepatică, surditate, toxicitate oculară (inclusiv dezlipire de retină), mielosupresie semnificativă, greaţă şi vărsături incoercibile. De asemenea, poate să apară decesul.
Nu se cunoaşte încă un antidot specific pentru cisplatină.
Hemodializa, chiar şi atunci când este realizată în primele ore după supradozaj, are o eficacitate redusă în eliminarea cisplatinei din organism deoarece cisplatina se leagă rapid şi puternic de proteinele plasmatice.

Pastrare

Păstrare
A se păstra în ambalajul original.
A nu se păstra la frigider. A nu se congela.
Dacă flacoanele se pun la frigider în mod inadecvat, se formează un precipitat; acesta dispare în 9 zile la temperatura camerei sau în aproximativ 48 ore la 370C.
Soluţia reconstituită trebuie protejată de lumină; păstrată la temperatura camerei (15 – 250C) este stabilă 20 de ore. Păstrarea la frigider determină apariţia unui precipitat. Orice soluţie rămasă neutilizată se aruncă.

Ambalaj
Cutie cu un flacon din sticlă brun cu 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.(10 mg cisplatina).
Cutie cu un flacon din sticlă bruna cu 50 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.(50 mg cisplatina).