SUFENTANIL TORREX 5 μg/ml Solutie injectabila

Ce este SUFENTANIL TORREX?

Grupa farmacoterapeutica: anestezice opioide
Indicatii terapeutice
Pentru utilizare in anestezie, in timpul procedurilor chirurgicale, la pacientii cu intubatie endotraheala si ventilatie mecanica:
-component analgezic in timpul inductiei si in mentinerea unei anestezii optime.
-agent anestezic pentru inducerea si mentinerea anesteziei.
Administrat epidural, sufentanil este indicat ca agent analgezic suplimentar bupivacainei, administrata epidural in:
-tratamentul post-operator al durerii, dupa interventii chirurgicale generale, toracice, ortopedice si de cezariana.
-tratamentul durerii in timpul travaliului si al nasterii naturale

Contraindicatii si precautii

Contraindicatii
Utilizarea sufentanil injectabil este contraindicata la:
-pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la sufentanil, la alte opiacee sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
-pacienti cu tulburari in care trebuie evitata depresia centrului respirator
-pacienti cu porfirie hepatica acuta
-pacienti care primesc concomitent IMAO sau care au luat in ultimele 14 zile IMAO (a se vedea Interactiuni).
In plus, utilizarea epidurala a sufentanilului este contraindicata la pacientii cu tratamente sau afectiuni ce pot contraindica administrarea epidurala (de exemplu hemoragie severa sau soc, septicemie, infectii la locul injectarii, modificari ale numarului elementelor figurate sau/si tratament cu anticoagulante).

Precautii
Sufentanil injectabil trebuie utilizat numai la pacientii cu intubatie endotraheala cu ventilatie mecanica.
Sufentanil poate induce deprimare respiratorie dependenta de doza; aceasta poate fi rezolvata prin antagonisti specifici (cum ar fi naloxona). Deoarece depresia respiratorie indusa de sufentanil poate dura mai mult decat actiunea antagonistului, pot fi necesare doze repetate de antagonist.
Doza necesara si intervalul de administrare vor depinde de doza de sufentanil administrata si de timpul de la ultima administrare. Anestezia profunda este insotita de depresie respiratorie marcata, care poate persista sau poate reaparea in faza postoperatorie, daca s-a administrat sufentanil intravenos.
Asadar, este esentiala monitorizarea atenta a pacientilor in faza postoperatorie. Se vor asigura echipamentul si medicamentele adecvate (inclusin antagonisti) pentru o eventuala resuscitare a pacientului. Hiperventilarea pacientului in timpul anesteziei poate duce la sensibilitate diminuata a centrului respirator la stimularea prin CO2 si, in consecinta, la tulburari respiratorii postoperator.
Functiile vitale trebuie monitorizate dupa administrarea epidurala de sufentanil. Sufentanilul administrat epidural poate induce deprimarea functiei respiratorii timpurie si tardiva, motiv pentru care pacientii trebuie supravegheati cel putin 2 ore dupa fiecare administrare a medicamentului.
Intrucat ritmul cardiac al fatului se poate modifica in timpul adminsitrarii epidurale, trebuie monitorizat ritmul cardiac si daca este cazul, tratat.
Nu se recomanda administrarea intravenoasa de Sufentanil in travaliu si in cezariana inainte de ligatura de cordon ombilical, deoarece exista riscul de inducere a depresiei respiratorii la nou-nascut. Dar, studii controlate au demonstrat faptul ca sufentanilul administrat impreuna cu bupivacaina, pana la o doza de 30 ěg nu afecteaza starea de sanatate a mamei si a fatului, in timpul travaliului.
Este de presupus ca nou-nascutii sunt deosebit de sensibili la efectul de depresie respiratorie al sufentanilului, ca si in cazul altor opiacee. La sugari exista doar date limitate raportate cu privire la administrarea i. v. de Sufentanil.
Asadar, raportul risc/beneficiu trebuie evaluat cu atentie inainte de a utiliza sufentanil la nou-nascuti si sugari.
Administrarea de sufentanil poate produce rigiditate musculara, inclusiv a muschilor trunchiului.
Aceasta poate fi evitata daca se aplica urmatoarele masuri: injectarea i. v. de sufentanil se face lent (aceasta masura profilactica este suficienta in mod normal atunci cand se dau doze mici), se administreaza o benzodiazepina sau alt deprimant central inainte de inducerea anesteziei si se folosesc miorelaxante.
Toleranta: Datorita proprietatilor sale morfinomimetice, sufentanil poate produce dependenta. Daca este utilizat numai ca anestezic in timpul interventiilor chirurgicale, sufentanil nu produce dependenta.
Dependenta poate sa apara dupa administrarea continua pe termen lung in terapia intensiva. Pot fi necesare doze din ce in ce mai mari pentru obtinerea unui efect analgezic suficient. Simptomele de sevraj sunt posibile dupa o perioada de tratament > 1 saptamana si probabile dupa > 2 saptamani. Urmatoarele recomandari trebuie respectate: 1. Doza de sufentanil nu trebuie sa fie mai mare decat este necesar. 2. Doza se reduce progresiv in cateva zile. 3. Daca este necesar, pentru suprimarea simptomelor de sevraj se administreaza clonidina.
Sufentanil “Torrex” 5 ěg/ml solutie injectabila contine 0,15 mmol (sau 3,54 mg) sodiu/ml solutie.
Administrarea unui volum mare de solutie (de ex. Mai mult de 6,5 ml corespunzator la mai mult de 1 mmol solutie) trebuie avut in vedere la pacientii ce urmeaza o dieta cu control al sodiului.
Medicamentul poate influenta testele antidoping la sportivi.

Interactiuni
Poate exista o potentare a efectelor de depresie centrala si de depresie respiratorie daca se administreaza Sufentanil injectabil concomitent cu barbiturice, etomidate, tranchilizante, agenti neuroleptici, opiacee, anestezice generale, alte depresante ale sistemului nervos central si alcool. In aceste terapii combinate trebuie redusa doza unuia sau a ambilor compusi.
Administrarea concomitenta de benzodiazepine poate duce la o scadere a tensiunii arteriale.
Daca se administreaza concomitent doze mari de Sufentanil injectabil si oxid nitric, pot aparea scaderea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac si a debitului cardiac.
In general se recomanda intreruperea tratamentului cu IMAO cu 2 saptamani inainte de o interventie chirurgicala sau de anestezie. Cu toate acestea, exista cateva cazuri raportate la care nu au aparut complicatii dupa utilizarea de fentanil, un opiaceu inrudit, la pacientii ce primeau IMAO.
Administrarea concomitenta de sufentanil si vecuronium sau suxamethonium poate induce bradicardie, mai ales daca frecventa cardiaca este deja mica (ca la pacientii care primesc blocanti de canale de calciu sau -blocante). Asadar, se recomanda reducerea adecvata a dozei unuia sau a ambilor compusi.
Sufentanil este metabolizat in principal de citocromul P 3A4. Desi nu dispunem in prezent de observatii clinice referitoare la interactiuni, datele experimentale arata ca inhibitorii de citocrom P 3A4, ca de exemplu eritromicina, ketoconazolul, itraconazolul si ritonavirul, pot inhiba metabolizarea sufentanil intr-o asemenea masura incat este posibil un efect prelungit de depresie respiratorie. In cazurile in care este necesara utilizarea simultana a preparatelor, pacientii trebuie supravegheati cu atentie deosebita. Poate fi necesara o reducere a dozei.
Atentionari speciale
Sufentanil injectabil trebuie utilizat cu precautie speciala la pacientii cu traumatisme cranio-cerebrale si presiune intracraniana crescuta. Administrarea rapida in bolus trebuie evitata; la acesti pacienti, scaderea tranzitorie a tensiunii arteriale medii este insotita de scaderea temporara a presiunii de perfuzie cerebrala
Exista un risc de bradicardie, cu asistolie in cazurile extreme, daca doza de anticolinergic administrata anterior este insuficienta sau daca injectarea de Sufentanil se face concomitent cu un miorelaxant non-vagolitic. Bradicardia raspunde la atropina. Efectul tahicardizant produs de administrarea de pancuronium poate depasi bradicardia indusa.
Administrarea de sufentanil poate produce hipotensiune si bradicardie, mai ales la pacientii cu hipovolemie. In asemenea cazuri, se vor lua masurile adecvate pentru stabilizarea tensiunii arteriale.
Sarcina si alaptarea:
Sufentanil injectabil nu trebuie utilizat in sarcina sau in perioada de alaptare.
Sufentanil traverseaza rapid placenta, crescand liniar cu concentratia materna. A fost determinat un raport de 0,81 intre concentratia venoasa ombilicala si concentratia venoasa materna. Nu se recomanda administrarea intravenoasa in obstetrica (inclusiv operatia de cezariana) a sufentanilului, deoarece ca si alte opioide, poate traversa placenta si cauza insuficienta respiratorie.
Studii clinice controlate efectuate in timpul nasterii au demonstrat faptul ca sufentanilul, administrat epidural in combinatie cu bupivacaina, pana la o doza de maxim 30 μg, nu afecteaza nici starea de sanatate a mamei si nici scorul APGAR al copilului.
Nu exista experienta in utilizarea in sarcina si in perioada de alaptare. Luand in considerare factorii de farmacokinetica, alaptarea poate fi reluata la 24 de ore de la anestezie.
4
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Dupa utilizarea acestui agent in anestezie, pacientul nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje o perioada specificata de medic. Pacientul nu va pleca acasa neinsotit si va fi sfatuit sa nu consume alcool.

Doze si mod de administrare

Sufentanilul trebuie administrat numai de catre, sau sub controlul anestezistului sau al medicului familiarizat cu utilizarea si efectele medicamentului. Administrarea epidurala trebuie efectuata numai de catre un medic cu experienta in tehnica administrarii epidurale. Inainte de administrare trebuie verificata pozitia corecta a acului sau a cateterului.
Doza trebuie individualizata pentru fiecare caz, in functie de si greutatea pacientului si de starea clinica (diagnostic clinic, medicatie concomitenta, procedura anestezica, durata si tipul de interventie chirurgicala). Efectul dozei initiale trebuie luat in calcul la determinarea dozelor suplimentare.
Pentru a evita riscul de bradicardie, este recomandata injectarea unei doze mici de agent anticolinergic imediat inainte de inducerea anesteziei. Greata si voma pot fi evitate prin administrarea unui medicament antiemetic.
Administrare intravenoasa
Doza la adulti si adolescenti
-Component analgezic in anestezia instalata si mentinuta cu anestezice multiple
Doza initiala – lent, in bolus sau perfuzie, in 2 – 10 minutes: 0,5 – 2 μg sufentanil/kg corp. Durata efectului este dependenta de doza. Durata efectului unei doze de 0,5 μg sufentanil/kg corp este de aproximativ 50 minute.
Doza de intretinere – administrat i.v. la aparitia semnelor de superficializare a anesteziei: 10 – 50 μg sufentanil (aproximativ 0,15 – 0,7 μg/kg corp).
Faza de trezire – in aceasta faza doza se va reduce foarte lent.
-Agent anestezic pentru inducerea/mentinerea anesteziei
Doza initiala – injectare lenta i.v. sau in perfuzie scurta, inr 2 – 10 minute: 7 – 20 μg sufentanil/kg corp.
Doza de intretinere – administrat i.v. la semnele de superficializare a anesteziei: 25 – 50 μg sufentanil (aproximativ 0,36 – 0,7 μg/kg corp). Dozele de intretinere de 25 – 50 μg sufentanil sunt suficiente de obicei pentru mentinerea unui status cardiovascular stabil in timpul anesteziei.
Dozele de intretinere trebuie ajustate in functie de necesitatile individuale ale pacientului si de timpul preconizat pana la terminarea interventiei.
Doza la copii
Eficienta si siguranta Sufentanil dupa adminsitrarea i.v. la copiii sub 2 ani au fost documentate numai intr-un numar limitat de cazuri.
-Pentru inducerea si mentinerea anesteziei in timpul interventiilor de chirurgie cardiovasculara sau generala, administrat cu 100% oxigen, sunt recomandate urmatoarele doze:
-la nou-nascuti, sugari si copii sub 3 ani: 5 – 15 μg/kg corp
-la copii pana la 12 ani: 5 – 20 μg/kg corp
Dozele de intretinere trebuie ajustate in functie de necesitatile fiecarui pacient si de timpul preconizat pana la terminarea interventiei. Datorita unui clearance mai ridicat la copii, la acest grup de pacienti pot fi necesare doze mai mari sau administrari la intervale mai mici.
Sufentanil, ca singur anestezic, administrat in bolus, nu ofera o anestezie cu adevarat profunda, necesitand medicatie anestezica adjuvanta.
Administrare epidurala ca si agent anestezic suplimentar administrarii epidurale a bupivacainei
-Pentru tratamentul post-operator al durerii, dupa interventii chirurgicale generale, toracica, ortopedica si de cezariana:
Intraoperator, se poate administra epidural o doza de incarcare: 10 – 15 ml bupivacaina 0.25% plus 1 μg sufentanil/ml.
In faza post-operatorie, se administreaza bupivacaina 0.175% plus 1 μg sufentanil/ml, sub forma de perfuzie epidurala continua pentru analgezie, cu o rata initiala de 5 ml pe ora, urmata de rate de mentinere, adaptate pacientului, de 4 – 14 ml pe ora. In plus, la cererea pacientului se mai pot administra injectii in bolus de 2 ml. Se recomanda un timp de administrare de 20 de minute (blocking time).
-Pentru tratamentul durerii in timpul travaliului si al nasterii naturale:
Asocierea a 10 μg sufentanil cu bupivacaina administrata epidural (0,125% – 0,25%) duce la instalarea unei analgezii mai bune si de mai lunga durata. O injectie cu volumul de 10 ml este optima.
Pentru o amestecare buna, se aspira mai intai sufentanilul, iar apoi bupivacaina, cu ratele dorite.
Daca este necesar, volumul optim total de 10 ml poate fi atins prin diluare cu solutie de clorura de sodiu 0,9%. Daca este necesar, se mai pot administra doua injectii cu combinatia respectiva. Nu trebuie depasita doza de 30 μg de sufentanil.
Eficacitatea si siguranta aministrarii epidurale a sufentanilului la copii a fost studiata la un numar limitat de cazuri.
Precautii specifice pentru dozare
Ca regula, varstnicii si pacientii debilitati necesita doze mai reduse. Timpul de injumatatire al sufentanilului nu este prelungit la varstnici, dar exista un risc mai crescut de tulburari cardiovasculare.
Doza totala propusa trebuie titrata cu grija la pacientii cu oricare dintre urmatoarele afectiuni: hipotiroidism necompensat, boala pulmonara (mai ales daca este redusa capacitatea vitala), obezitate si alcoolism. Este recomandata si monitorizarea prelungita postoperator a acestor pacienti.
Posibilitatea unei eliminari mai reduse trebuie avuta in vedere in insuficienta hepatica si renala, doza fiind scazuta corespunzator.
Pacientii cu tratament prelungit cu opiacee sau cu istoric de abuz de opiacee pot necesita doze mai mari.
Durata utilizarii va depinde de timpul anticipat pentru interventie. Sufentanil injectabil poate fi administrat in doza unica sau in doze repetate.
Trebuie evitata injectarea rapida in bolus. Daca se administreaza in combinatie cu un agent sedativ, medicamentele vor fi administrate in seringi separate.
Durata administrarii epidurale depinde de cercetarea clinica. Nu sunt suficiente date clinice care sa ateste utilizarea pe o perioada mai mare de cinci zile, post-operator.

Reactii adverse

Pot aparea reactiile adverse caracteristice opiaceelor, cum ar fi depresia respiratorie, apneea, rigiditatea musculaturii scheletice (rigiditatea cutiei toracice), mioclonii, hipotensiune, bradicardie, greata, voma si vertij, euforie, mioza si retentie de urina; mai rar apar pruritul si durerea la locul injectarii (a se vedea 4.4).
Alte reactii adverse mai rar raportate sunt:
-spasm laringian
-reactii alergice si asistolie; deoarece in timpul anesteziei se administreaza concomitent diferite substante, legatura cauzala cu administrarea de Sufentanil injectabil este indoielnica
-ocazional, s-a observat recurenta depresiei respiratorii in faza postoperatorie.
Reactiile adverse raportate dupa administrarea epidurala si reactiile raportate mai frecvent, comparativ cu administrarea intravenoasa sunt: prurit, sedare si greata (toate sunt raportate frecvent). In plus, poate aparea deprimarea respiratorie timpurie. Sufentanilul administrat epidural, rareori poate cauza deprimare respiratorie tardiva.
Supradozaj
Supradozajul se manifesta prin actiuni farmacologice potentate si reactii adverse. In functie de sensibilitatea individuala, cel mai semnificativ efect grav al supradozarii este deprimarea respiratorie, care se poate manifesta prin toate gradele, de la bradipnee pana la apnee. Datorita proprietatilor farmacologice ale sufentanilului, aceasta deprimare respiratorie poate aparea deja de la dozele terapeutice (i.v.: >0.3 μg/kg corp). Sufentanil fiind administrat in situatii controlate, trebuie asigurat tratamentul adecvat al acestor simptome.
Tratament
In hipoventilare sau apnee, trebuie administrat oxigen prin ventilare asistata sau respiratie controlata. Poate fi utilizat un antagonist specific, precum naloxona, pentru controlul deprimarii respiratorii. In acelasi timp, se instituie si tratament simptomatic. Deoarece deprimarea respiratorie indusa de sufentanil poate dura mai mult decat durata de actiune a antagonistului, pot fi necesare doze repetate de antagonist. Daca deprimarea respiratorie se asociaza cu rigiditate musculara, poate fi necesara administrarea de miorelaxante pentru facilitarea ventilarii asistate sau controlate.
Pacientul trebuie monitorizat indeaproape, cu mentinerea temperaturii corpului si a echilibrului hidric. Hipovolaemia trebuie considerata drept cauza posibila de hipotensiune severa sau persistenta. In acest caz, se pot folosi substante adecvate pentru refacere volemica.

Pastrare

Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original.
Stabilitatea chimica si fizica a dilutiei a fost demonstata timp de 72 ore la 25°C. Din punct de vedere microbiologic, dilutiile trebuie utilizate imediat. Daca nu se utilizeaza imediat, timpul si conditiile de depozitare inaintea utilizarii sunt in responsabilitatea utilizatorului si normal nu trebuie sa depaseasca 24 ore la 2 – 8°C, cu exceptia cazului cand dilutia este facuta in conditii controlate si aseptice.
A nu se lasa la indemana copiilor.

Ambalaj
Cutie cu 5 fiole din sticla incolora a cate 10 ml solutie injectabila