Dr. Ștefan Voiculescu, Medic primar Chirurgie generală, Doctor în Științe Medicale și Coordonatorul Academiei de Senologie din Centrul Oncologic SANADOR, a fost prezent în ediția CSID Live din 10 octombrie, unde ne-a vorbit despre opțiunile de tratament în funcție de stadializarea cancerului de sân.
„Multă vreme chirurgul a fost șeful. El a zis „Am un nodul, îl scot, dup-aia dau cazul”. Acum, judecând lucrurile în tomorboard și văzând ce poate să facă fiecare și care e ordinea, ș.a.m.d. importanța chirurgului a revenit la nivel pământean și suntem cu toții la fel. Toți putem să facem câte ceva pentru pacienta respectivă. Da, încă rămâne cel mai adesea chirurgia, primul moment de tratament. Excepțiile sunt cancerul inflamator, cancer cu metastaze. E clar, acolo. Problema e peste chirurg și n-are rost. Chirurgia va induce poate și niște suferințe, dar în tot cazul o întârziere după chirurgie. Eu măcar o lună de zile, da, poate două, nu pot să aplic celelalte tratamente.
Dacă alea sunt importante, de ce nu încep cu ele și să las chirurgia când se va vedea că-i bună? Pe de altă parte, sunt din ce în ce mai multe situații în care aceste tratamente generale se fac și când aș putea să operez pacienta pentru un motiv simplu pacienta vrea să-și păstreze sânul. Eu vorbesc de ce se întâmplă în lumea largă, nu în România, unde sunt terorizate și vor să scoată și sânul și eventual să taie capul, să nu facă metastaze cerebrale. Vrea să-și păstreze sânul și oncologul o ajută reducând tumora reducând ganglionii. Ajută chirurgul să poată face operație sigură, mai mică, păstrând mai mult, stricând mai puțin. Și din această cauză e de discutat care e ordinea, că e o altă problemă”, a explicat Dr. Ștefan Voiculescu, Medic primar Chirurgie generală.
Întrebat cum arată viața după cancerul de sân, după tratament și după ce câștigi lupta cu boală, Dr. Ștefan Voiculescu a spus pentru „Ce se întâmplă, Doctore?” că „nu întotdeauna creierul scapă întreg. Asta se întâmplă poate și din cauza tratamentului, dar în primul rând din cauza presiunii psihologice uriașe pe care o dezvoltă această boală. Și când nu scapă întreg, atunci viața aia e puțin frântă. Da, discutăm, ele au niște probleme, au niște probleme pe care și le pun de la bun început. Aoleu, da, oare mă mai ține angajatorul? Oare mă mai ține soțul? Ce o zice familia? Adică își transferă nenorocirea asta a lor asupra celor din jur și uneori și pe bună dreptate, pentru că și aceștia sunt afectați (…) Sunt probleme legate de sexualitate și fertilitate, sunt probleme legate de imaginea proprie și de asta insist. Hai să păstrăm sânul. E ușor să pui o proteză externă”.